Pe hârtie, Bucureștiul arată mai bine decât în urmă cu un deceniu: avem metrou nou până la aeroport (aproape), trotinete la orice colț de stradă și cafenele în foste hale industriale. Dar dincolo de statistici și PR urban, orașul s-a transformat fragmentat – ca un puzzle în care piesele vechi nu mai au răbdare să se potrivească cu cele noi.

Blocuri mai scumpe, nu neapărat mai bune

Piața imobiliară e, poate, cea mai vizibilă schimbare. În 2014, prețul mediu pe metru pătrat în cartierele semicentrale era de aproximativ 900–1.100 euro. Azi, a depășit 2.000 în unele zone, iar în nordul orașului „de lux”, prețurile sfidează orice logică. În schimb, calitatea construcției nu a evoluat proporțional. Termopanele sunt noi, dar trotuarul din fața blocului e tot spart.

Mai multe clădiri, mai puțin cer

Verticalizarea a continuat, dar fără un plan clar. Blocuri de 12 etaje au apărut între case cu etaj și grădini, iar lumina naturală a devenit un lux în multe cartiere. Reglementările urbanistice au fost flexibile, dacă nu complet ignorate. Investitorii au profitat de un oraș care încă nu se hotărăște dacă vrea să fie european sau profitabil.

Transport: promisiuni, improvizații, nervi

Sistemul de transport e într-o transformare lentă, uneori absurdă. Metroul din Drumul Taberei a fost inaugurat după ani de întârzieri – un triumf amar, dacă iei în calcul că s-a lucrat la el aproape cât la un terminal de aeroport internațional. În același timp, tramvaiele vechi încă mai rulează pe șine mâncate de rugină, iar autobuzele electrice coexistă cu microbuze neomologate pe trasee secundare.

Trotinetele și bicicletele electrice au adus o urmă de modernitate, dar infrastructura lor rămâne fragmentată. Benzile unice pentru transportul în comun? Puține și, adesea, parcate.

Spațiile publice – între experiment și marketing

Parcurile mari au rămas aproape neschimbate, cu excepția Parcului Drumul Taberei, reamenajat exemplar. Dar spațiile mici, urbane, au cunoscut o mini-revoluție: grădini comunitare, terase pe trotuare, intervenții artistice temporare. Totul pare experimental, deseori fără continuitate, dar cu un potențial uriaș dacă ar exista o strategie coerentă.

Generația care schimbă orașul fără să-l conducă

Poate cea mai importantă transformare nu se vede la prima vedere: e în felul în care bucureștenii mai tineri se raportează la oraș. E generația care cere piste de bicicletă, nu locuri de parcare. Care preferă o cafenea cu priză bună pentru laptop în locul unui birou fix. Care merge la vot local și întreabă de bugetul participativ.

E o schimbare de mentalitate care nu a prins încă la nivelul administrației, dar care începe să influențeze ritmul urban.
Bucureștiul: work in progress. Permanent.

În ultimii 10 ani, orașul s-a schimbat – dar nu unitar, nu liniar, nu complet. E un loc în care viitorul coexistă cu trecutul neasfaltat, în care seara poți comanda un bol vegan dintr-o aplicație, dar dimineața încă eviți o gură de canal fără capac. Un oraș care merge mai departe, dar încă se repară din mers.