Templul Coral din București reprezintă unul dintre cele mai importante și impresionante monumente de cult din România, fiind cel mai mare lăcaș mozaic din Capitală. Situat pe Strada Sfânta Vineri nr. 9, în sectorul 3, edificiul este o capodoperă arhitecturală care îmbină eleganța stilului maur cu rafinamentul bizantin, având o valoare istorică și spirituală incontestabilă. 

Originea unui simbol al comunității evreiești din Capitală

Construcția sa a fost realizată între anii 1864 și 1866, iar de-a lungul timpului a trecut prin mai multe etape de renovare și restaurare, în 1932, 1945 și, mai recent, după anul 2008.

Templul Coral a fost inclus pe Lista monumentelor istorice ale Municipiului București, statut care subliniază importanța sa patrimonială și culturală. Ideea ridicării unui asemenea edificiu grandios a aparținut lui Isaac Leib Weinberg, un evreu polonez stabilit în București, lider al organizației „Comunitatea Cultului Israelit Modern”. 

Weinberg a dorit ca și Bucureștiul să aibă o sinagogă de o frumusețe și amploare comparabile cu cele din marile capitale europene precum Viena, Dresda sau Paris.

Construcția și contextul istoric al Templului Coral

Povestea templului începe în 1857, când Comunitatea Evreilor din București a achiziționat un teren în Mahalaua Stelei, de la Mihail R. Atanasiu, pentru suma de 2.400 de galbeni. În același an a fost elaborat și primul proiect al construcției, care propunea un templu în stil gotic. 

Însă disputele interne dintre facțiunea ortodoxă tradiționalistă, condusă de șef-rabinul Meir Leibuș Malbim, și cea progresistă, condusă de dr. Iuliu Barasch, medic și om de știință originar din Galiția, au întârziat începerea lucrărilor.

Abia în anul 1864, la inițiativa Asociației pentru Construirea Templului, condusă de bancherul Iacob Loebel, director al Băncii Otomane din București, s-a pus în mișcare proiectul ambițios. Arhitecții vienezi I. 

Enderle și Gustav Freiwald au fost cei care au realizat planurile edificiului, alegând pentru acesta un stil „mauro-bizantin”, inspirat din tradiția orientală, cu accente de monumentalitate europeană. Piatra de temelie a fost pusă la 21 iulie 1864, iar până la începutul anului 1866 lucrările erau aproape finalizate. La Budapesta au fost comandate sulurile Torei și obiectele necesare serviciului divin, semn că inaugurarea era iminentă.

Din nefericire, inaugurarea a fost amânată brusc, în contextul tulburărilor sociale și politice ale vremii. În iunie 1866, clădirea a fost incendiată de către grupuri de naționaliști români care protestau împotriva prevederii din proiectul Constituției referitoare la acordarea cetățeniei române evreilor. 

După acest incident, articolul privind încetățenirea evreilor a fost eliminat din Constituția României. Pagubele cauzate templului au fost evaluate la 209.369 lei de arhitectul Burelli, iar domnitorul Carol I a contribuit personal la refacerea sa.

Inaugurarea și transformările arhitecturale de-a lungul timpului

După reparațiile necesare, Templul Coral a fost inaugurat oficial la 6 iulie 1867, într-o ceremonie oficiată de rabinul modern Antoine Lévy. Evenimentul a avut loc în prezența reprezentanților guvernului, diplomaților străini și ai comunității evreiești din țară, marcând un moment istoric pentru viața religioasă și culturală a Bucureștiului.

În anii următori, templul a trecut prin diverse lucrări de reparație și extindere. În 1892 au fost adăugați contraforți la exterior, iar la interior s-a construit un al doilea nivel al galeriei. În 1932, sub coordonarea arhitecților Iuliu Leoneanu și Grigore Hirs, împreună cu inginerii C. I. Flachs și Maximilian Marcus, edificiul a fost extins și modernizat. 

Noua aripă cuprindea la parter o sală de conferințe și festivități, o cameră pentru slujitorii de cult, iar la etaj un muzeu, o arhivă și o bibliotecă. În același interval, au fost realizate scări suplimentare pentru accesul la balcoanele superioare, s-a modernizat sistemul de încălzire centrală și au fost restaurate elementele decorative degradate.

De-a lungul secolului XX, Templul Coral a trecut prin perioade dificile. A fost afectat de cutremurul din 1940, iar în ianuarie 1941 a fost devastat de legionari, fiind nevoie de ample lucrări de reparație. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, a fost complet renovat sub conducerea arhitectului Iuliu Leoneanu, de data aceasta cu materiale mai modeste, în contextul economic al vremii.

Renașterea Templului Coral după 2008

După mai bine de o jumătate de secol, edificiul a beneficiat de un amplu program de consolidare și restaurare început în 2008. Proiectul a fost realizat de arhitectul Niculae Vlădescu, în colaborare cu inginerii Traian Popp și Florin Păune. 

Intervențiile au fost complexe, incluzând consolidarea fundațiilor, refacerea zidăriei, întărirea structurii prin centuri și grinzi de beton armat, restaurarea șarpantei și refacerea învelitorii. În plus, s-au refăcut pardoselile, tâmplăria, zugrăvelile policrome, vitraliile, mobilierul original și elementele decorative, readucând monumentul la strălucirea sa de odinioară.

În prezent, Templul Coral se află în stare excelentă și continuă să fie un loc activ de rugăciune. Conform lucrării Seventy Years of Existence. Six Hundred Years of Jewish Life in Romania. Forty Years of Partnership FEDROM – JOINT (2008), publicată de Federația Comunităților Evreiești din România, templul era atunci complet funcțional.

În fața sinagogii se află un monument sub forma unei menore, ridicat în memoria victimelor Holocaustului, ca semn de recunoaștere și respect pentru suferințele îndurate de comunitatea evreiască în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Arhitectura și valoarea simbolică a edificiului

Templul Coral impresionează prin dimensiunile sale și prin armonia detaliilor. Clădirea are subsol, parter și două etaje, cu o suprafață construită de 647 m² la parter și 47 m² la subsol, unde se află centrala termică. Edificiul are 32 de metri lungime, 14 metri lățime și 32 de metri înălțime, proporții care îi conferă o monumentalitate aparte.

Fațada este placată cu cărămizi de două culori, care creează un joc vizual elegant. Portalul principal, în stil maur, este încununat de o arcadă amplă, cu motive orientale, iar în partea superioară se află decorațiuni cu rozete. Cornișa bogat ornamentată este flancată de șase turnulețe în formă de pinaclu, împodobite cu arce și colonete delicate.

Interiorul templului este structurat în trei nave: o navă centrală acoperită de o boltă semicilindrică și două nave laterale separate de arcade. Spațiul este luminos, simetric și dominat de detalii rafinate, care amintesc de marea tradiție a arhitecturii sinagogale europene din secolul al XIX-lea.

Vizite de onoare și recunoaștere internațională

De-a lungul timpului, Templul Coral a fost vizitat de numeroase personalități marcante ale vieții religioase și politice. Printre acestea se numără Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Justinian Marina, dar și importanți lideri evrei din întreaga lume, precum Moses Montefiore, Menachem Ussishkin, Zeev Jabotinski, Golda Meir, Menahem Begin, Itzhak Shamir, Shimon Peres, Itzhak Rabin, rabinul Shlomo Goren și rabinul Israel Meir Lau.

Astfel de vizite au consolidat statutul Templului Coral ca simbol al dialogului interreligios și al toleranței, dar și ca martor al continuității comunității evreiești în România. Deși timpul, cutremurele și istoria i-au pus la încercare rezistența, edificiul a rămas în picioare, strălucind ca o mărturie a credinței, a curajului și a renașterii spirituale.

Moștenirea unui monument de referință

Astăzi, Templul Coral nu este doar un lăcaș de cult, ci și un simbol al diversității culturale a Bucureștiului. El reunește în zidurile sale peste 150 de ani de istorie, artă și credință, amintind de perioada de înflorire a comunității evreiești din capitala României. 

Cu o arhitectură de inspirație vieneză – fiind considerat o replică a Sinagogii Tempelgasse din Viena, distrusă de naziști în 1938 – templul păstrează vie legătura dintre patrimoniul cultural românesc și tradiția iudaică europeană.

Prin frumusețea sa, prin semnificația spirituală și prin rezistența în fața istoriei, Templul Coral continuă să fie unul dintre cele mai importante repere ale Bucureștiului. Este locul unde trecutul și prezentul se întâlnesc, unde memoria colectivă și credința dau naștere unei povești de neuitat despre dăinuință, solidaritate și speranță. 

Citește și: Cum a dispărut Cartierul Evreiesc din București, astăzi pierdut printre case interbelice și parfum de epocă