Cartierul Ghencea, situat în Sectorul 5 al Bucureștiului, este astăzi unul dintre cele mai vechi și încărcate de istorie cartiere ale capitalei. Cu o populație de aproximativ 180.000 de locuitori, zona este împărțită în două mari sectoare: Ghencea veche, formată preponderent din blocuri construite în anii ’70, și Ghencea nouă, în plină dezvoltare de-a lungul bulevardului Ghencea și Drumului Cooperativei, cu străzile adiacente.

Rădăcinile istorice ale cartierului Ghencea

Prima atestare documentară a cartierului apare în 1852, pe harta realizată de maiorul A. Borroczyn, unde era consemnată ca „Mahalaua Ghencea”. 

Această denumire este strâns legată de perioada fanariotă, când domnitorii munteni foloseau detașamente de arnauți, mercenari de origine sârbă, greacă sau albaneză, pentru a-și păstra puterea și ordinea în capitală.

Comandantul acestor trupe era numit în limba turcă ghenci-aga, adică „șeful voinicilor”, de unde provine numele cartierului Ghencea, situat în sud-vestul Bucureștiului.

De asemenea, istoria mahalalei este legată de boierii Burnăzești, care au ctitorit Biserica Ghencea în anul 1820. Această biserică a fost nucleul în jurul căruia s-a dezvoltat comunitatea locală, reprezentând centrul spiritual și social al mahalalei.

Tudor Vladimirescu și tabăra pandurilor în Ghencea

O pagină deosebit de importantă în istoria Ghencei este legată de Tudor Vladimirescu și revoluția din 1821. În 21 martie 1821, armata revoluționară condusă de Vladimirescu a intrat în București pe Podul Calicilor, de pe Calea Rahovei, fiind întâmpinată de o mulțime entuziastă.

Vladimirescu a rămas stăpân pe capitală timp de două luni și a stabilit tabăra pandurilor exact pe terenul care astăzi formează cartierul Ghencea. 

Alegerea acestui loc nu a fost întâmplătoare, poziția sa fiind strategică, aproape de Mănăstirea Cotroceni, asigurând astfel protecția și controlul asupra zonei. 

Prezența pandurilor aici a adus atât prestanță, cât și o importanță simbolică mahalalei, transformând-o într-un reper al rezistenței și al implicării militare în istoria Bucureștiului.

Dezvoltarea mahalalei și Biserica Ghencea

După revoluția din 1821, Mahalaua Ghencea s-a consolidat în jurul bisericii ridicate de boierii Burnăzești. În 1937, vechea biserică, construită în 1820, a fost demolată pentru a face loc unei biserici noi, mai spațioase și adaptate nevoilor comunității. 

Această modificare a reflectat schimbările urbane și religioase ale zonei, marcând un moment semnificativ în evoluția cartierului.

În perioada regimului comunist, cartierul Ghencea a suferit transformări radicale. Casele vechi, multe cu aproape un secol de istorie, au fost înlocuite cu blocuri de locuințe, construite începând cu anii ’50 și continuând până în 1989. 

Puține dintre casele originale au supraviețuit, fiind situate pe străzile Tânganului și serg. Postolache. Această reconfigurare urbană a schimbat complet fața mahalalei, transformând-o într-un cartier tipic al regimului comunist, cu blocuri uniforme și infrastructură centralizată.

Industria și unitățile militare din Ghencea

Pe timpul regimului comunist, cartierul a fost dotat cu unități industriale, printre care Fabrica de textile Tricodava și cea de plastic Munplast, care au reprezentat surse importante de locuri de muncă pentru locuitori. 

În paralel, zona Ghencea a devenit un centru militar deosebit de important, găzduind numeroase unități ale Armatei Române, concentrate de-a lungul bulevardului cu același nume.

Tot în această zonă a fost amenajat un poligon de instrucție militară, utilizat și astăzi pentru pregătirea militarilor înainte de parada oficială de 1 Decembrie. 

Poligonul reprezintă un simbol al legăturii puternice dintre cartier și armata română, Ghencea fiind recunoscut pentru rolul său strategic și educativ în pregătirea trupelor.

Regimentul 30 Gardă Mihai Viteazul

Cartierul Ghencea găzduiește una dintre cele mai importante unități ale Armatei Române: Regimentul 30 Gardă Mihai Viteazul, ale cărui rădăcini se află în 1860, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înființat Batalionul de Tiraliori. 

Acesta avea atribuții de gardă și protecția Palatului Domnesc, precum și a Ministerului de Război. În 15 august 1941, unitatea a primit denumirea de Batalionul de Gardă Regală, iar după căderea regimului comunist, a fost reorganizată ca Brigada 30 Gardă. 

În 1995, unitatea a primit titlul onorific Mihai Viteazul, iar în 25 iulie 2001, a revenit la nivel de regiment, devenind Regimentul 30 Gardă și Protocol Mihai Viteazul, denumire care a fost simplificată în 2006 în Regimentul 30 Gardă Mihai Viteazul.

Astăzi, regimentul reprezintă o unitate de elită a armatei române, având în componență două batalioane pentru ceremonii și un batalion de poliție militară. Prezența sa în Ghencea subliniază caracterul strategic și simbolic al cartierului, care continuă să fie un punct de referință pentru mândria militară a capitalei.

Cartierul Ghencea astăzi

Astăzi, Ghencea este un cartier modern, în care tradiția și modernitatea coexistă. Blocurile construite în anii ’70 împart spațiul cu câteva case istorice, iar infrastructura stradală continuă să se dezvolte, mai ales în zona Ghencea nouă. 

Cartierul a păstrat și importanța militară, iar poligonul de instrucție și regimentul istoric rămân simboluri vii ale trecutului său.

De asemenea, zona are și o activitate culturală și comercială intensă, iar bulevardele și străzile din Ghencea sunt locuite de generații diverse, păstrând o identitate proprie, construită în jurul istoriei, tradiției și funcțiunilor militare.

Cartierul Ghencea este mai mult decât un spațiu urban; este un martor al istoriei Bucureștiului. De la mercenarii lui Ghenci-aga, la tabăra pandurilor lui Tudor Vladimirescu, de la Biserica Ghencea ctitorită de boierii Burnăzești, la blocurile construite în regimul comunist și unitățile militare de elită, fiecare element povestește despre un trecut bogat și complex.

Astăzi, Ghencea continuă să fie un cartier viu, cu o comunitate numeroasă și diversă, un loc în care istoria se împletește cu viața de zi cu zi, iar tradiția militară și culturală conferă identitate și continuitate acestui colț al Bucureștiului.

Citește și: Povestea cartierului Militari din București: de la comuna de instrucție militară a soldaților până la cea mai întinsă vecinătate a Sectorului 6