Leagănul „Sfânta Ecaterina” este unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice din București, cunoscut atât pentru arhitectura sa deosebită, cât și pentru rolul său social excepțional. Instituția este strâns legată de Prințesa Ecaterina Caradja, care a trăit aici în ultimii ani ai vieții sale și a dedicat întreaga sa viață activităților caritabile.

Înființarea Societății de Asistență Socială

În 1897 a fost fondată Societatea de Asistență Socială „Leagănul Sfânta Ecaterina”, cu scopul de a sprijini copiii sărmani nou-născuți și de a înființa un institut dedicat creșterii lor. 

Această inițiativă privată avea ca principal obiectiv oferirea unui mediu sigur pentru copiii proveniți din familii nevoiașe, pentru cei rămași fără mamă și pentru tinerele necăsătorite care deveneau mame. 

Singura condiție impusă acestora era să alăpteze nu doar propriul copil, ci și un nou-născut orfan, asigurând astfel șansa micuților de a crește într-un mediu protejat.

Povestea Prințesei Ecaterina Caradja

Societatea a fost creată din inițiativa Irinei Cantacuzino, care dorea să-și aline suferința provocată de pierderea unicei sale fiice din prima căsătorie. Ecaterina Olimpia Georgeta fusese răpită la vârsta de trei ani și dusă în străinătate, fiind readusă în România în 1906. 

Copila a fost crescută de bunicul matern, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul, fost prim-ministru al României, și a beneficiat de o educație aleasă în Anglia, Franța, România și Belgia, învățând cinci limbi străine. În 1914, înainte de Primul Război Mondial, s-a căsătorit cu prințul Constantin Caradja.

Activitatea caritabilă a Prințesei Caradja

După război, Prințesa Caradja s-a întors la București și a preluat administrarea Leagănului Sfânta Ecaterina, care adăpostea la acel moment 300 de copii. În anii 1920, a introdus sistemul de plasament familial în România și a extins activitatea instituției în 11 comune din județul Prahova. 

Copiii de peste doi ani erau plasați în familii de țărani, care primeau o remunerație și erau obligați să-i trimită la școlile fondate de Leagăn, asigurându-le educația. În această perioadă, numărul copiilor aflați simultan în îngrijirea Leagănului a ajuns la 4.500.

Leagănul Sfânta Ecaterina a devenit singura instituție din România afiliată Uniunii Internaționale de Protecție a Copilului de la Geneva, consolidând astfel prestigiul său internațional și modelul de bună practică în protecția copiilor.

Perioada comunistă și exilul prințesei

După instaurarea regimului comunist, orfelinatele și fundația Prințesei Caradja au fost naționalizate. Alexandra, singura ei fiică în viață, care locuia la Paris, a ajutat-o să scape din România la începutul anului 1952, cu sprijinul serviciilor secrete franceze. 

Ecaterina Caradja a părăsit țara ascunsă pe un vas petrolier pe Dunăre și a ajuns, după opt săptămâni, la Viena. În 1955, a primit viză pentru Statele Unite și s-a stabilit în comitatul Hill, Texas, unde a trăit peste 35 de ani, continuându-și activitatea caritabilă.

Sistemul de educație și plasament familial

Leagănul Sfânta Ecaterina nu se limita la adăpostirea copiilor, ci era și un centru educațional. Prin sistemul de plasament familial, copiii primeau instruire atât în școlile proprii, cât și în medii rurale, unde învățau meserii și deprinderi practice. Această abordare holistică asigura dezvoltarea armonioasă a copiilor și îi pregătea pentru viață.

Prințesa Caradja a acordat o importanță deosebită educației, culturii și valorilor morale, transformând Leagănul într-un model de succes în întreaga țară. Activitatea sa a schimbat destinul a mii de copii, oferindu-le șansa unei copilării sigure și prospere, în ciuda dificultăților sociale și economice ale vremii.

Întoarcerea în România și moștenirea Leagănului Sfânta Ecaterina

După Revoluția din 1989, Prințesa Caradja s-a întors în România și a ales să locuiască în vechiul său orfelinat, continuând să păstreze vie memoria activității sale caritabile. A trăit aici până la venerabila vârstă de 100 de ani, trecând la cele veșnice pe 26 mai 1993.

Astăzi, Leagănul Sfânta Ecaterina rămâne un simbol al filantropiei, al grijii pentru copii și al dedicării neobosite a unei prințese care și-a consacrat întreaga viață binelui semenilor. Instituția nu este doar o amintire istorică, ci și un exemplu viu de responsabilitate socială, educație și compasiune.

Prin activitatea sa, Prințesa Ecaterina Caradja a transformat suferința personală în ajutor pentru mii de copii, lăsând o moștenire culturală și socială de neprețuit, care continuă să inspire și astăzi. Leagănul Sfânta Ecaterina nu este doar un monument, ci și un reper al generozității și al valorilor morale care au definit întreaga viață a Prințesei Caradja.

Citește și: Măruca Cantacuzino, prințesa tulburată a Bucureștiului. Soția lui George Enescu și-a turnat acid pe față pentru a-și pedepsi amantul