Maria Cantacuzino, cunoscută sub diminutivul Măruca, a fost una dintre cele mai fascinante și controversate figuri ale Bucureștiului de la începutul secolului XX. Trufașă, inteligentă, frumoasă, sarcastică și extrem de seducătoare, prințesa a captivat atenția aristocraților, filosofilor și artiștilor timpului, dar a rămas și învăluită de scandaluri și controverse. Viața ei a fost un pendul între extaz și agonie, între iubire și trădare, între lux și tragedie personală.

Origini nobile și căsătoria cu Mihail Cantacuzino

Maria Cantacuzino s-a născut Maria Rosetti Tecuceanu într-o familie influentă și sofisticată. Tatăl său, Gheorghe Rosetti, a fost un diplomat și politician remarcabil, iar educația ei s-a desfășurat într-un mediu cosmopolit, care a cultivat rafinamentul și cunoștințele culturale ale tinerei prințese.

În 1884, Maria se căsătorește cu Mihail “Mișu” Cantacuzino, fiul unui aristocrat de marcă. Căsătoria lor a reprezentat unirea a două familii nobile, consolidând poziția socială și influența lor în viața politică și economică a României.

Palatul Cantacuzino din București, reședința cuplului, era cunoscut pentru grandoarea și eleganța sa, reflectând gustul sofisticat al Marucăi.

Deși Mișu era respectat pentru activitatea sa politică, viața maritală a Marucăi nu a fost lipsită de suferință. Soțul ei ar fi trădat-o chiar cu sora acesteia, Nellie, ceea ce a provocat o profundă criză emoțională și gelozie.

Maria a cerut divorțul, dar procesul nu s-a concretizat niciodată, lăsând-o prinsă între dragoste, dezamăgire și rușine socială.

Lux, extravaganță și viața în cercurile elitiste

Maria Cantacuzino a fost cunoscută pentru pasiunea ei pentru lux și pentru petrecerile fastuoase organizate la palatul familiei. Viața ei era marcată de evenimente strălucitoare, întâlniri cu artiști, filosofi și politicieni și implicare activă în cercurile sociale ale elitei.

Stilul său de viață opulent nu se limita la aspectul exterior: prințesa avea o personalitate puternică, inteligentă, sarcastică și adesea controversată, care îi atrăgea atât admirația, cât și invidia celor din jur.

De asemenea, Maria a fost implicată în activități caritabile și sociale, sprijinind cauze legate de educație și sănătate. Prin aceste gesturi, a încercat să construiască o imagine pozitivă, contrabalansând scandalurile și intrigile care o înconjurau.

Pasiunea pentru artă și mariajul cu marele George Enescu

Măruca Cantacuzino a fost și un mare susținător al culturii și artei. A organizat evenimente culturale, a patronat artiști și scriitori și a făcut din palatul său un loc al întâlnirilor artistice.

Într-o noapte de Revelion, soarta i-a adus în viață pe George Enescu, celebrul compozitor, invitat să cânte la curtea Reginei Maria, prietenă apropiată a prințesei.

În jurnalul său, Maria descria pasiunea care a cuprins-o:

„Bărbat, zeu sau demon este această siluetă de titan ieșită din trăsnet, zveltă, dar compactă ca de jasp negru? Destinul în persoană. Înaintează spre mine fatal, irezistibil, pe când eu merg, ca o somnambulă, în întâmpinarea lui.

Cu o strânsoare fierbinte, mi-a luat mâinile pe care i le-am întins cvasi inconștient. Ce s-a petrecut mai apoi? Știu doar că salonul s-a golit aproape imediat și că am rămas singură cu el până dimineața.”

Această iubire clandestină a marcat începutul unei legături tumultuoase, dar profunde, între prințesă și compozitor. După decesul tragic al lui Mișu Cantacuzino într-un accident de mașină, Maria și George s-au căsătorit, însă ea a păstrat titulatura de prințesă și numele primului soț, refuzând să fie cunoscută drept „doamna Enescu”.

Măruca Cantacuzino, aventuri amoroase și scandaluri

Viața Marucăi Cantacuzino a fost plină de idile și aventuri. De-a lungul celor două căsnicii, prințesa a avut mai mulți amanți, cel mai celebru fiind filosoful Nae Ionescu. Relația lor pasională s-a sfârșit atunci când logicianul a părăsit-o, lăsând-o cu un amestec de furie, gelozie și depresie.

Într-un gest extrem de dramatic, Maria și-a turnat acid pe față, încercând să-și pună capăt zilelor și să pedepsească indirect pe fostul amant.

Din fericire, George Enescu a intervenit prompt, ducând-o la spital și salvându-i viața, dar frumusețea sa legendară a fost marcată definitiv de acest incident, desfigurându-i chipul.

Viața în exil și ultimele zile

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Maria și George au rămas în România, continuând activitatea muzicală și socială. În 1949, au plecat la Moscova pentru concerte și manifestări culturale, retrăgându-se ulterior la Paris.

George Enescu s-a stins din viață în 1955, iar Maria s-a mutat în Elveția, unde și-a petrecut ultimii ani. Prințesa a murit pe 22 decembrie 1968 și a fost înmormântată lângă George Enescu, la cimitirul parizian Père Lachaise, într-un gest simbolic de unitate eternă.

Moștenirea unei vieți tumultuoase

Măruca Cantacuzino rămâne în memoria colectivă a României drept o figură complexă și fascinantă, un amestec de frumusețe, inteligență, pasiune și scandal.

Prin viața ei, prin excesele și iubirile sale, prin sprijinul acordat artei și culturii, a lăsat o amprentă profundă asupra elitei Bucureștiului și asupra istoriei sociale și culturale a țării.

Povestea Marucăi Cantacuzino este una despre iubire, trădare, dorință de libertate și dramatism, o viață care oscilează între extaz și agonie, între glamour și tragedie personală.

În ochii contemporanilor săi, prințesa a fost și rămâne un simbol al tumultului, al pasiunii și al complexității umane, iar legenda ei continuă să fascineze și să inspire.

Citește și Ateneul Român: un monument de eleganță și cultură, chiar în centrul Bucureștiului