Mănăstirea Comana, situată în județul Giurgiu, la doar 30 de kilometri sud de București, este un loc de o semnificație spirituală și istorică profundă. Fondată inițial de Vlad Țepeș acum mai bine de cinci veacuri, în 1461, Mănăstirea Comana este unul dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din Episcopia Giurgiului, trecând prin numeroase transformări de-a lungul timpului și devenind astăzi un important centru monahal și turistic.

Locul în care a fost fondată mănăstirea este unul în care pacea îți inundă sufletul și cu greu putem fi contraziși, de vreme ce și domnitorul Vlad Țepeș a simțit asta! Iar altă explicație nu poate exista pentru faptul că domnitorul a dispus ridicarea unui așezământ mănăstiresc pe un petic de pământ dintre mlaștini, în care accesul se făcea pe o poartă aflată în nordul incintei, după ce se traversa un pod de lemn, ușor de incendiat la vreme de primejdie.

Aceleași mlaștini, însă, peste alte două veacuri, aveau să-i înghită pe turci în celebra bătălie de la Călugăreni!

Mănăstirea Comana - Istoric

Mănăstirea Comana a fost întemeiată de către Vlad Țepeș, domnitorul Țării Românești, ca o cetate mănăstirească destinată apărării împotriva invaziilor otomane. Din păcate, 15 ani mai târziu, Mânăstirea Comana avea să devină ultimul refugiu al domnitorului, cel de veci, după ce, în timpul asaltului asupra turcilor din decembrie 1476, Vlad Țepeș a fost capturat și decapitat în pădurile Comanei, la fântâna cu nuc (foarte aproape de mănăstire) – capul fiind dus sultanului, ca dovadă a morții sale, iar trupul fiind înmormântat în curtea mănăstirii.

După un secol de la înălțarea lăcașului, când lemnul a început să se degradeze, boierul Radu Șerban, care tocmai moștenise niște pământuri de la mama sa, a decis să reclădească mănăstirea, de data aceasta din piatră și sub hramul Sfântul Nicolae.

Lucrările de reclădire au fost efectuate ținându-se cont de noutățile aduse în tehnica construcțiilor în epoca lui Constantin Brâncoveanu, ca rezultat al deosebitei dezvoltări culturale de-a lungul a trei domnii aproape succesive: Matei Basarab, Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu.

De-a lungul secolelor, mănăstirea a fost martora unor evenimente importante și a suferit diverse modificări și restaurări. Odată cu venirea la tron a lui Alexandru Ioan Cuza și cu secularizarea averilor mănăstirești, Comana a trecut prin alte transformări, fiind mai întâi parohie, apoi școală generală pentru copiii din sat, închisoare în timpul războaielor ruso-turce, prefectură de județ în timpul Războiului pentru Independență (1877), cimitir militar (1919), sediu CAP (1960) și al ocolului silvic ori atelier de lucru pentru Uniunea Artiștilor Plastici (1970).

Din fericire, după 1990, mănăstirea a fost redeschisă și restaurată, revenind la rolul său spiritual și cultural. Grație eforturilor tânărului și vizionarului stareț Mihail Mușcariu, care îngrijește acest lăcaș sfânt cu dedicare și smerenie, figura lui Vlad Țepeș este din nou în prim-planul istoric al mânăstirii.

Mănăstirea Comana - Arhitectură și artă

Biserica principală a mănăstirii, cu Hramul Sfântului Nicolae, este un exemplu remarcabil de arhitectură religioasă românească, combinând influențe bizantine și autohtone. Exteriorul sobru este completat de un interior bogat ornamentat, cu fresce și icoane de o mare valoare artistică.

Mănăstirea adăpostește o serie de artefacte și obiecte de cult valoroase, inclusiv manuscrise vechi, icoane și veșminte liturgice. Acestea oferă o privire fascinantă asupra istoriei religioase și culturale a regiunii.

La exterior, mănăstirea este înconjurată de ziduri groase de incintă, care inițial aveau rol defensiv. Aceste ziduri creează o atmosferă de izolare și liniște, oferind vizitatorilor un sentiment de reculegere și pace.

Mănăstirea Comana, astăzi 

Astăzi, ajunși la Mănăstirea Comana, descoperim o biserică complet refăcută, o curte interioară plină de flori, o zonă verde de reculegere pe malul Neajlovului, un beci domnesc recondiționat și un mausoleu închinat eroilor Primului Război Mondial, ridicat în 1932 la inițiativa Reginei Maria după planurile lui Nicolae Iorga, care să le reamintească tuturor rănile trecutului.

În prezent, din construcția inițială se mai păstrează, restaurate, doar latura de nord și de vest a chiliilor, iar în stare de ruină mai există zidul de pe latura de est și un fragment lipit de turn. 

În 2011, edificiul a intrat într-un amplu proces de restaurare, realizat printr-un proiect cofinanțat de Uniunea Europeană.

În ceea ce privește viața monahală, Mănăstirea Comana găzduiește o comunitate activă de călugări, care se dedică vieții religioase și rugăciunii. Aceștia participă la slujbele zilnice și se ocupă de întreținerea și administrarea mănăstirii.

Pe lângă slujbele obișnuite, mănăstirea organizează și diverse activități religioase și sociale, inclusiv conferințe, retrageri spirituale și programe de ajutor comunitar. Aceste activități contribuie la viața spirituală și culturală a comunității locale și a vizitatorilor.

Mai mult, Mănăstirea Comana este o destinație importantă de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși, atrăgând anual mii de vizitatori care vin să se roage și să se reculeagă în acest loc sfânt. Pelerinii apreciază atmosfera de liniște și spiritualitate, precum și frumusețea arhitecturală a mănăstirii. Totodată, numărul mare de enoriași care vin să se închine aici se datorează obiectelor de o inestimabilă valoare aflate în patrimoniul mânăstirii: icoana Sfântului Nicolae, turnată în argint și considerată a fi făcătoare de minuni; o părticică din moaștele Sfintei Mucenice Ecaterina, păstrată într-o raclă din argint și lemn de nuc; și alte părticele din moaștele unor sfinți.

Mănăstirea Comana reprezintă un simbol al spiritualității și istoriei românești. De-a lungul secolelor, acest loc sfânt a fost martorul unor transformări semnificative, păstrându-și în același timp esența și importanța spirituală. Astăzi, mănăstirea este un refugiu de liniște și reculegere, oferind vizitatorilor o oportunitate unică de a se conecta cu istoria și spiritualitatea acestui loc deosebit.