Bucureștiul păstrează și astăzi numeroase clădiri care spun povești despre transformările prin care a trecut orașul în ultimii peste o sută de ani. Unele au fost reședințe luxoase ale marilor industriași, altele au devenit sedii pentru instituții importante ale statului, iar câteva au reușit să își schimbe de mai multe ori destinația fără să își piardă valoarea istorică și arhitecturală. Printre aceste monumente se numără și Casa Braikoff, una dintre cele mai elegante clădiri ridicate în centrul Capitalei la sfârșitul secolului al XIX-lea. Situată în apropierea Ateneului Român, într-una dintre cele mai valoroase zone istorice ale Bucureștiului, Casa Braikoff reprezintă un exemplu remarcabil al arhitecturii eclectice din perioada de modernizare a orașului. Povestea sa începe cu un industriaș olandez care a investit într-un teren aflat într-o zonă aflată în plină dezvoltare și continuă cu transformări succesive care au făcut din această clădire un reper al vieții administrative, economice și culturale a Capitalei.

Jean Braikoff și începutul unei povești arhitecturale

Istoria Casei Braikoff este strâns legată de personalitatea lui Jean Braikoff, un antreprenor de origine olandeză care și-a desfășurat activitatea în București într-o perioadă în care orașul începea să capete aspectul unei capitale europene moderne.

În anul 1881, Braikoff a achiziționat de la Maria Slătineanu un teren situat în Piața Episcopiei, plătind suma considerabilă de 30.000 de lei. Zona era una dintre cele mai atractive ale orașului, aflată în apropierea principalelor instituții și a viitoarelor centre culturale ale Bucureștiului.

Terenul urma să devină locul unde industriașul avea să ridice una dintre cele mai elegante reședințe ale epocii. Pentru realizarea proiectului, acesta a apelat la arhitectul elvețian Elisée Berthet, un specialist apreciat pentru stilul său rafinat și pentru atenția acordată detaliilor.

Deși Berthet a pornit de la schițele realizate anterior de arhitectul Henri de Wurmb, el a adus contribuții importante proiectului final. Elementul care avea să individualizeze clădirea și să îi ofere o identitate distinctă a fost spectaculoasa cupolă amplasată în partea superioară a construcției, devenită una dintre caracteristicile definitorii ale imobilului.

Construcția unei reședințe impresionante în centrul Bucureștiului

Autorizația pentru ridicarea clădirii a fost obținută în primăvara anului 1891. Planurile prevedeau construirea unei case impunătoare, cu subsol, parter, două etaje și mansardă, o configurație care reflecta statutul social și financiar al proprietarului.

Arhitectura clădirii a fost concepută într-o formă aparte, asemănătoare literei „V”. Una dintre laturi era orientată către strada Episcopiei, iar cealaltă către strada Corabia, cunoscută astăzi sub numele de strada Georges Clemenceau.

Această soluție arhitecturală nu era foarte frecvent întâlnită în Bucureștiul vremii, însă poate fi observată și la Biblioteca Centrală Universitară, unul dintre monumentele reprezentative ale Capitalei. Coincidența este cu atât mai interesantă cu cât arhitectul francez Paul Gottereau, autorul bibliotecii, locuia în apropierea Casei Braikoff.

Noua reședință se integra perfect în peisajul urban al unei zone aflate în plină dezvoltare, dominată de clădiri elegante și de o atmosferă cosmopolită specifică Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Eleganța interioarelor și bogăția decorațiunilor

Casa Braikoff nu impresiona doar prin dimensiuni și amplasare, ci și prin bogăția elementelor decorative. Încă de la început, proprietarul și arhitectul au acordat o atenție deosebită atât aspectului exterior, cât și amenajării interioare.

Fațadele erau decorate cu busturi, vase inspirate din arta clasică și numeroase motive vegetale care accentuau eleganța construcției. De-a lungul timpului, o parte dintre aceste ornamente s-au deteriorat din cauza cutremurelor, a incendiului produs în anul 1989 și a diferitelor intervenții realizate asupra clădirii.

În interior, decorul era la fel de spectaculos. Tavanele apartamentelor erau pictate cu scene inspirate din natură și spiritualitate. Fluturii, păsările și îngerii se regăseau în compoziții artistice complexe, organizate în jurul unor rozete centrale impresionante.

Plafoanele erau completate de compartimente bogat ornamentate cu stucaturi, conferind încăperilor un aspect aristocratic. După anul 1957, o parte dintre picturile originale au fost restaurate și retușate, însă multe dintre elementele inițiale s-au păstrat până în prezent.

O casă destinată familiei și vieții mondene

Locuința a fost gândită pentru a găzdui mai mulți membri ai familiei Braikoff. Industriașul și-a rezervat una dintre cele mai spectaculoase încăperi ale clădirii: un salon circular de mari dimensiuni, care reprezenta una dintre atracțiile reședinței.

În același timp, imobilul genera și venituri suplimentare. O parte a spațiului era închiriată, printre chiriași numărându-se și un comerciant evreu pe nume Weiser.

Pentru acea perioadă, locuința beneficia de facilități moderne. Iluminatul era asigurat prin gaz furnizat de Uzina Filaret, una dintre cele mai importante investiții edilitare ale Bucureștiului și un simbol al modernizării orașului.

Aceste detalii demonstrează nivelul ridicat de confort pe care îl oferea Casa Braikoff într-o epocă în care multe locuințe din Capitală nu beneficiau încă de asemenea dotări.

De la reședință privată la sediu al Ministerului Justiției

La scurt timp după finalizarea construcției, Casa Braikoff a început să îndeplinească și funcții administrative importante.

Între anii 1893 și 1899, clădirea a găzduit Ministerul Justiției. Instituția și-a desfășurat activitatea aici până la finalizarea propriului sediu construit pe malul Dâmboviței.

Prezența ministerului a generat o uzură semnificativă a imobilului, iar la finalul perioadei statul român i-a acordat lui Jean Braikoff despăgubiri în valoare de 13.600 de lei pentru acoperirea daunelor produse.

Această etapă a consolidat importanța clădirii în viața publică a Bucureștiului și a demonstrat capacitatea sa de a găzdui instituții de rang înalt.

Schimbări de proprietari și noi destinații

În anul 1900, cu doar un an înainte de moartea sa, Jean Braikoff a decis să doneze întreaga proprietate soției sale, Maria. Casa a rămas în patrimoniul familiei până în anii 1920, când fiii săi, Jean Victor și Teodor, au hotărât să o vândă.

În perioada următoare, clădirea a avut numeroși ocupanți. Aici au funcționat societăți comerciale, printre care Societatea Redevența, dar și reprezentanțe ale unor companii aeriene și instituții din domeniul petrolier.

Poziționarea excelentă și prestigiul imobilului au făcut ca acesta să fie căutat de organizații importante care doreau să își stabilească sediile în centrul Capitalei.

Casa de Modă IMOD și renașterea clădirii

Un nou capitol important din istoria imobilului a început după cutremurul devastator din 1977. Cu sprijinul investițiilor realizate de stat, clădirea a fost reabilitată și adaptată unei noi funcțiuni.

În interiorul său a fost amenajată Casa de Modă IMOD, instituție aflată în subordinea Ministerului Industriei Ușoare. În acea perioadă, IMOD reprezenta unul dintre cele mai importante centre ale industriei modei din România.

Transformarea a adus un nou rol pentru vechea reședință aristocratică, care a devenit un spațiu asociat creativității, designului și prezentărilor vestimentare.

Astfel, Casa Braikoff și-a continuat existența, adaptându-se schimbărilor sociale și economice care au marcat Bucureștiul în a doua jumătate a secolului XX.

De la Casa Braikoff la One Athénée

În ultimele decenii, interesul pentru recuperarea și valorificarea patrimoniului construit al Capitalei a crescut considerabil. În acest context, clădirea a intrat într-un amplu proces de restaurare și revitalizare.

Imobilul istoric, cu o suprafață de aproximativ 2.240 de metri pătrați, a fost preluat de dezvoltatorul One United Properties, care a decis să îi ofere o nouă identitate.

Noul nume, One Athénée, face trimitere directă la vecinătatea cu Ateneul Român, unul dintre cele mai reprezentative simboluri culturale ale Bucureștiului.

Prin restaurarea atentă a elementelor originale și integrarea unor funcțiuni contemporane, proiectul urmărește să readucă la viață eleganța de odinioară a Casei Braikoff și să contribuie la conservarea patrimoniului arhitectural al Capitalei.

Astăzi, după mai bine de un secol de existență, Casa Braikoff continuă să fie una dintre cele mai valoroase clădiri istorice din centrul Bucureștiului. Povestea sa reflectă transformările unui oraș aflat permanent între tradiție și modernitate, între memoria trecutului și provocările prezentului. 

Din reședința unui industriaș olandez până la Casa de Modă IMOD și apoi la proiectul One Athénée, clădirea rămâne un simbol al capacității Bucureștiului de a-și reinventa patrimoniul fără a-i pierde identitatea.

Citește și: Case celebre din București: Casa Ceaușescu, de la Palatul Primăverii la muzeul memorial al fostului dictator