Într-un oraș grăbit, dominat de beton, trafic și zgomot, există un spațiu discret în care timpul pare să se oprească, iar simțurile sunt invitate la o călătorie delicată prin istorie. Muzeul Parfumului din București nu impresionează prin dimensiuni, ci prin densitatea poveștilor pe care le adună între pereții săi. Asemenea unui flacon prețios, mic și aparent simplu, acest muzeu ascunde esențe rare, amintiri și fragmente dintr-o lume în care parfumul nu era doar un produs cosmetic, ci un simbol al eleganței, al identității și al memoriei.

Un muzeu mic, dar plin de povești aromate

Muzeul Parfumului nu este un spațiu vast, însă respectă perfect rețeta clasică a parfumeriei: esențe complexe păstrate în recipiente mici. În lume există, probabil, zeci de mii de parfumuri, fiecare închis în sticluța sa, asemenea unor poțiuni fascinante. Fiecare dintre ele poartă o poveste, fie că vorbește despre un personaj celebru, o epocă istorică sau un moment intim din viața cuiva.

Unele arome reușesc să atingă direct memoria personală a vizitatorului, trezind amintiri din copilărie: parfumul bunicii, o sticluță „împrumutată” pe ascuns sau o pudră scumpă vărsată accidental pe covor. Muzeul Parfumului din București este un loc unde aceste amintiri prind contur, iar mirosurile devin punți între generații.

Val Iacob și pasiunea pentru istoria parfumului

În spatele acestui muzeu se află Val Iacob, proprietarul unei parfumerii de lux care găzduiește și colecția. În spațiul expozițional sunt prezentate câteva sute de sticluțe, însă adevărata dimensiune a pasiunii sale se ascunde acasă, unde se află peste 20.000 de obiecte legate de istoria și evoluția parfumului.

„Am pornit de la ideea că nimeni nu scapă de întâlnirea cu mirosurile din jur”, explică Val Iacob. Parfumul, spune el, este o constantă a existenței umane, prezent în ritualuri, în viața cotidiană și în momentele speciale. Colecția sa nu este doar o adunare de obiecte rare, ci o încercare de a conserva o istorie olfactivă care riscă să se piardă.

Parfumuri care au traversat secolele

Printre piesele de rezistență ale muzeului se numără un Lubin – eau de toilette – din anul 1825, păstrat în sticla sa originală, de farmacie. De la momentul creării acestui parfum și până astăzi, lumea s-a schimbat radical: România și-a câștigat independența, au avut loc două războaie mondiale, s-au inventat vaccinuri, au zburat primele avioane. Și totuși, acest parfum a rămas intact.

Val Iacob povestește cu umor că persoana de la care a achiziționat sticla nu a reușit niciodată să o deschidă, ceea ce a contribuit, probabil, la conservarea lichidului. Parfumul este atât de rar, încât nici Gilles Lubin, actualul conducător al mărcii franceze, nu îl văzuse până la o vizită în România.

România, o forță a parfumeriei europene

Puțini știu că, în urmă cu aproximativ o sută de ani, România era a doua piață producătoare de parfumuri din Europa, după Franța. Era perioada interbelică, când Bucureștiul era supranumit Micul Paris, iar marile case franțuzești aveau fabrici între Carpați și Marea Neagră. Nume celebre precum Coty, Guerlain sau Lubin produceau aici parfumuri destinate pieței europene.

Această legătură strânsă cu parfumeria franceză explică și prezența unor piese excepționale în muzeu. De exemplu, parfumul „Mon Boudoir”, preferatul reginei, a fost retras din producție în 1938, la moartea acesteia, ca semn de respect pentru cea considerată „cea mai frumoasă regină a Europei”.

Parfumuri legendare readuse la viață

În septembrie 2019, Val Iacob a reușit să convingă casa Houbigant să reproducă parfumul „Mon Boudoir”, la 100 de ani de la lansarea sa oficială. Acest gest a reprezentat nu doar o recuperare istorică, ci și o reafirmare a importanței României în istoria parfumeriei europene.

Un alt produs celebru prezent în muzeu este pudra Caron, care a aniversat un secol de existență. Expoziția include cutii reprezentative pentru evoluția acestui produs, de la lansarea sa în 1917 până în 2017, ilustrând schimbările de design și de gust ale epocii.

Branduri românești și nostalgia aromelor de altădată

Un spațiu generos din Muzeul Parfumului este dedicat produselor românești. Chiar dacă aromele nu mai pot fi percepute, impactul vizual este puternic, mai ales pentru cei care își amintesc branduri precum Bob, Eva, Adam sau Miraj. Aceste nume evocă o perioadă în care parfumurile și produsele cosmetice românești erau nelipsite din băile și de pe măsuțele de toaletă ale anilor ’70 și ’80.

Sticle decorate cu mărgele, recipiente de săruri de baie sau cutii de pudră spun povestea unei industrii locale care a marcat viața cotidiană a mai multor generații.

Parfumuri purtate de personaje istorice

Muzeul adăpostește și creații asociate cu figuri istorice celebre. Casa Rancé, o dinastie ajunsă astăzi la a opta generație neîntreruptă de parfumieri, este reprezentată prin „Le Vainqueur”, parfumul purtat de Napoleon Bonaparte. Rețeta acestuia este produsă și în prezent, fără modificări, respectând formula originală.

Tot după rețeta inițială este realizat și parfumul Gin Fizz, creat în 1955 pentru Grace Kelly. Așa cum îi sugerează numele, aroma sa amintește fidel de un gin tonic, demonstrând rafinamentul și precizia parfumeriei clasice.

O colecție în continuă creștere

Val Iacob recunoaște că spațiul actual al muzeului este insuficient pentru vasta sa colecție. În fiecare vacanță, spune el, vizitează târguri de vechituri, unde găsește aproape întotdeauna recipiente de parfum, pudră sau cosmetice. Uneori, pentru doar câțiva euro, descoperă piese care îi „taie respirația”.

Un exemplu este parfumul Fleur d’Amour din 1907, găsit la Galați, oraș care a găzduit, la un moment dat, reprezentanța brandului în România. Iacob își dorește să recupereze și vechi laboratoare farmaceutice, multe dintre ele fiind scoase din țară de-a lungul timpului.

Evoluția flaconului, de la spițerie la obiect de artă

Cronologia olfactivă prezentată în muzeu arată clar evoluția flaconului de parfum. Primele recipiente, realizate în spițerii, aveau aspect de sticle farmaceutice, simple și lipsite de ornamente. 

Treptat, designul a devenit din ce în ce mai important, flaconul transformându-se într-un obiect de artă, menit să reflecte personalitatea parfumului din interior.

Un muzeu temporar închis, dar viu în memorie

Muzeul Parfumului se află în incinta magazinului Beautik din Mario Plaza, pe Calea Dorobanților nr. 172. Deși, în prezent, expoziția este închisă publicului, spiritul său rămâne viu.

 Este un loc care demonstrează că parfumul nu este doar un miros plăcut, ci o formă de patrimoniu cultural, capabilă să spună povești, să emoționeze și să lege trecutul de prezent prin puterea subtilă a aromelor.

Citește și: Istoria Casei Filipescu-Cesianu, cea mai frumoasă clădire din Bucureștiul anilor Belle Epoque. Ce muzeu găzduiește astăzi