Într-unul dintre cele mai spectaculoase puncte ale Bucureștiului, chiar lângă Ateneul Român și în imediata apropiere a fostului Palat Regal, o clădire cu o istorie de peste un secol continuă să-și schimbe rolul fără să-și piardă identitatea. Este vorba despre ansamblul cunoscut astăzi drept Casa Boerescu-Cesianu, devenit celebru prin Restaurantul Cina și readus în atenția publicului în ultimii ani prin evenimente dedicate designului, artei și arhitecturii. Aflată la intersecția străzilor C.A. Rosetti și Benjamin Franklin, proprietatea ocupă un loc privilegiat în țesutul istoric al Capitalei. Ansamblul este clasat ca monument istoric de importanță locală, categoria B, sub codul LMI B-II-m-B-19620. Cele trei corpuri de clădire, grădina și terasa formează un ansamblu arhitectural care păstrează urmele mai multor etape de dezvoltare, de la reședință particulară și club agricol până la restaurant și, mai nou, spațiu cultural. În ultimii ani, clădirea a devenit din nou accesibilă publicului cu ocazia unor evenimente importante. Romanian Design Week a transformat fostul restaurant într-un spațiu expozițional neobișnuit, iar în 2026 clădirea continuă să fie folosită pentru manifestări culturale și de design. Astfel, o construcție asociată cândva cu eleganța restaurantelor bucureștene a devenit un decor pentru generații noi de artiști, arhitecți și designeri.

Casa lui Vasile Boerescu și începuturile ansamblului

Povestea începe în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când în această zonă a Bucureștiului se dezvoltau unele dintre cele mai importante reședințe particulare ale orașului. Corpul principal al ansamblului, datat în jurul anului 1870, a fost proiectat de arhitectul Filip Xenopol pentru Constantin, cunoscut și sub numele de Costache, Boerescu. Unele surse îl menționează pe Vasile Boerescu, avocat, jurist, ziarist și om politic, în legătură cu proprietatea, motiv pentru care denumirea Casa Boerescu-Cesianu s-a păstrat în literatura dedicată patrimoniului bucureștean.

Clădirea aparține arhitecturii eclectice și se remarcă prin dimensiuni și prin imaginea inspirată de vilele occidentale ale epocii. Turnul circular, terasele și organizarea volumelor îi conferă o prezență aparte într-o zonă în care, în aceeași perioadă, se ridicau numeroase construcții reprezentative pentru noua elită urbană a României.

Casa a avut inițial o funcție rezidențială și a rămas locuință până la începutul secolului al XX-lea. Potrivit documentației arhitecturale realizate pentru ansamblu, în jurul anului 1911 destinația imobilului s-a schimbat, iar aici a fost amenajat un club agricol. Transformarea reflecta evoluția zonei și apariția unor spații dedicate întâlnirilor profesionale și sociale ale elitelor economice ale vremii.

Ansamblul nu a rămas însă neschimbat. În timp, au fost adăugate noi corpuri, iar clădirea a fost adaptată unor funcțiuni diferite. Unul dintre aceste corpuri datează din 1921 și este legat de arhitectul Leopold Schindl, fiind conceput pentru funcțiunile auxiliare ale viitorului restaurant, precum bucătării și spații de depozitare.

Restaurantul Cina și Bucureștiul elegant al anilor ’20

Momentul care avea să lege definitiv numele clădirii de istoria gastronomiei bucureștene a venit în anii 1920. În jurul anului 1923, în ansamblu a fost introdusă funcțiunea de restaurant, iar localul cunoscut drept „Cina” sau „Cina franțuzească” avea să devină unul dintre locurile asociate cu viața mondenă a Capitalei.

Restaurantul a funcționat într-un București în care marile localuri reprezentau mult mai mult decât simple locuri unde oamenii mergeau să ia masa. Restaurantele elegante erau spații de socializare, întâlnire și spectacol, iar Cina s-a înscris în această tradiție. Reputația sa era legată de atmosfera rafinată, de muzică și de serile dansante, devenind un punct de atracție pentru publicul cu posibilități financiare și pentru lumea mondenă a orașului.

Poziția localului contribuia enorm la prestigiul său. Ansamblul se afla într-unul dintre cele mai reprezentative spații urbane ale Bucureștiului, în apropierea Ateneului Român, a Palatului Regal și a Bibliotecii Centrale Universitare. Piața George Enescu, Calea Victoriei și străzile din jur formau deja un adevărat pol cultural și social al Capitalei.

Arhitectura ansamblului completa această atmosferă. Clădirea veche, cu elementele sale eclectice, era însoțită de noile construcții și de terasa care făcea parte din experiența restaurantului. Documentația de specialitate menționează valoarea terasei acoperite, delimitate de o structură din lemn, ca exemplu al unei tipologii arhitecturale caracteristice începutului de secol XX.

De-a lungul deceniilor, numele Cina a rămas legat de imaginea unui restaurant bucureștean important. Chiar dacă epoca de aur a localului a trecut, clădirea a continuat să fie asociată cu această perioadă, iar memoria restaurantului a supraviețuit schimbărilor politice și economice care au transformat radical Bucureștiul.

Casa Cesianu Boerescu este considerată monument istoric al Capitalei

De la naționalizare la degradare

Schimbarea regimului politic după cel de-Al Doilea Război Mondial a însemnat și schimbarea destinului proprietății. În 1948, ansamblul a fost naționalizat, iar funcțiunea de restaurant nu a dispărut imediat. Spațiul a continuat să fie folosit ca restaurant și cantină, dar într-un context complet diferit de cel al perioadei interbelice.

În deceniile comuniste, multe dintre clădirile istorice ale Bucureștiului au trecut prin modificări, recompartimentări și intervenții care nu au respectat întotdeauna structura sau caracteristicile originale. Nici ansamblul fostului restaurant Cina nu a făcut excepție.

O intervenție importantă asupra clădirii a avut loc în perioada 1972–1974, când arhitectul Ion Dârzu a realizat lucrări de restaurare. Totuși, intervențiile ulterioare și schimbările de funcțiune au făcut ca ansamblul să ajungă, după 1990, într-o situație complicată. Documentația de arhitectură întocmită ulterior descria probleme structurale și funcționale, spații neutilizate și intervenții care afectaseră în diferite proporții caracterul istoric al imobilului.

În anii de după Revoluție, clădirea a trecut printr-un parcurs dificil, marcat de proiecte de transformare, lucrări incomplete și perioade de degradare. Una dintre ideile de dezvoltare urmărea refuncționalizarea ansamblului și readucerea sa în circuitul alimentației publice, cu păstrarea și restaurarea componentelor istorice.

Un proiect de arhitectură elaborat pentru ansamblu propunea consolidarea și restaurarea corpurilor istorice, remodelarea incintei și refuncționalizarea spațiilor. Pentru corpul principal era prevăzută inclusiv revenirea la o funcțiune de alimentație publică de lux și la utilizarea pentru evenimente multifuncționale. Pentru corpul auxiliar erau prevăzute funcțiuni de tip brasserie și spații comerciale.

Cum a devenit fostul Cina un spațiu pentru design și artă

În locul revenirii rapide la formula unui restaurant de lux, clădirea a intrat într-o nouă etapă: aceea de spațiu cultural temporar. Transformarea este cu atât mai interesantă cu cât ansamblul nu a fost ascuns în spatele unei renovări care să-i șteargă urmele trecutului. Dimpotrivă, evenimentele culturale recente au folosit tocmai caracterul său istoric și aspectul nefinisat drept parte din experiența vizitatorilor.

Romanian Design Week a ales fostul restaurant Cina drept una dintre locațiile centrale ale edițiilor recente. În 2024, spațiile de expunere au fost amenajate pe mai multe niveluri, curtea a fost curățată și amenajată, iar terasa de pe acoperiș a fost redeschisă ca punct de belvedere. Astfel, clădirea a devenit temporar un spațiu pentru expoziții de design, arhitectură și industrii creative.

În 2025, Romanian Design Week a revenit la adresa din strada Benjamin Franklin nr. 10, unde fostul restaurant a găzduit expoziții dedicate arhitecturii, designului și proiectelor creative. Programul a inclus, printre altele, expoziții precum „Bucureștiul Sustenabil”, „10 ani de Beta”, „ABCDG”, „Noul Ev Mediu” și „Formă cu rost”, precum și prezentări ale unor branduri românești de design.

În 2026, clădirea continuă să fie utilizată pentru evenimente dedicate industriilor creative. Bucharest Design Festival a inclus spațiul CINA în programul său din luna iunie, iar ulterior, în octombrie, fostul restaurant a devenit unul dintre punctele circuitului Bienalei de Scenografie București 2026, sub denumirea TINP.

Această nouă utilizare arată cum patrimoniul poate primi o funcție contemporană fără ca istoria sa să fie abandonată. În loc să fie doar un monument privit din exterior, fostul Cina a devenit din nou un loc în care intră oameni, se organizează expoziții și se desfășoară evenimente.

Un monument care încă își caută viitorul

Ansamblul de la C.A. Rosetti 3 și Benjamin Franklin 10 rămâne unul dintre exemplele interesante ale felului în care patrimoniul bucureștean poate supraviețui unor perioade radical diferite. De la casa unei familii importante și club agricol la restaurant de lux, cantină de stat și spațiu cultural contemporan, clădirea a trecut prin transformări care reflectă, într-un fel, însăși istoria orașului.

Valoarea sa nu constă doar în amintirea Restaurantului Cina. Cele trei corpuri ale ansamblului păstrează straturi arhitecturale diferite, iar amplasarea în imediata apropiere a Ateneului Român îi conferă o importanță urbană aparte. Documentația de specialitate identifică parcela de aproximativ 3.375 de metri pătrați și subliniază relația directă dintre ansamblu și Piața George Enescu.

În același timp, faptul că fostul restaurant este folosit în prezent pentru expoziții și festivaluri nu trebuie confundat cu finalizarea definitivă a unui amplu proiect de restaurare. Documentațiile existente vorbesc despre lucrări de consolidare, restaurare și refuncționalizare, iar proiectul de transformare a ansamblului a avut o evoluție îndelungată. În practică, spațiul continuă să fie activat cultural în formule temporare, ceea ce îi permite să rămână prezent în viața orașului.

Poate că tocmai aici se află una dintre cele mai interesante povești ale fostului Cina. În urmă cu un secol, oamenii veneau aici pentru eleganță, gastronomie, muzică și întâlniri mondene. Astăzi, vizitatorii vin pentru design, artă, arhitectură și idei noi. Decorul s-a schimbat, publicul s-a schimbat, iar Bucureștiul din jurul clădirii s-a schimbat radical.

Casa Boerescu-Cesianu continuă însă să rămână acolo, între Ateneul Român și Calea Victoriei, ca un martor al mai multor epoci. Iar faptul că fostul Restaurant Cina poate găzdui din nou oameni și evenimente, după ani de degradare, arată că o clădire istorică nu trebuie să rămână doar o amintire. Uneori, pentru a supraviețui, patrimoniul are nevoie nu doar de restaurare, ci și de o nouă viață.

Citește și: Case celebre din București: Casa Ion Dacian, locuința celui supranumit „Mirele Operetei Române”