Sfârșitul verii aduce în București o schimbare de ritm pe care o simți chiar și fără să-ți propui să fii atent. După luni de agitație estivală, cu străzi goale în weekenduri și terase pline până târziu în noapte, orașul intră într-o altă fază. E ca și cum ar respira diferit.

Traficul e primul care trădează revenirea. Diminețile de septembrie sunt marcate de claxoane și șiruri lungi de faruri aprinse, semn că școala a început și concediile s-au încheiat. În cartiere, străzile se animă brusc: părinți grăbiți, copii în uniforme, microbuze școlare. Vara a șters pentru o clipă senzația de oraș sufocat, dar toamna readuce rutina care apasă pe nervii tuturor.

Și în mijloacele de transport simți schimbarea. Metroul, aerisit în iulie și august, devine din nou locul unde oamenii se calcă pe pantofi la orele de vârf. Tramvaiele și autobuzele își recapătă corul de suspine și oftaturi, iar căștile din urechile călătorilor acoperă, fiecare în felul ei, monotonia drumului.

Viața socială se mută și ea. Terasele rămân deschise, dar atmosfera e alta: serile se scurtează, mesele se umplu mai devreme, discuțiile sunt acoperite de frigul care te împinge spre interior. Apar din nou cafenelele ca refugiu de zi cu zi, acele spații în care oamenii intră nu doar pentru cafea, ci și pentru căldura unei încăperi familiare.

Centrul orașului reînvață să fie aglomerat. Studenții se întorc, iar trotuarele de lângă universități devin din nou puncte de întâlnire. Vara, Bucureștiul îți dă impresia că poți să-l cucerești la pas, că străzile sunt ale tale. Toamna, spațiul personal se restrânge, iar orașul îți reamintește că aparții unei mulțimi.

Chiar și la nivel de energie, se simte diferența. În iulie și august, oamenii se plimbau cu haine lejere și fețe bronzate, unii cu un aer de vacanță prelungită. În septembrie, expresiile devin mai serioase, hainele mai sobre, iar discuțiile din troleu se mută de la destinații estivale la facturi și programul copiilor.

Schimbarea asta de ton nu e neapărat negativă. Pentru unii, toamna în București înseamnă o formă de revenire la ordine, o reluare a unui ritm cunoscut. Pentru alții, e momentul în care orașul devine din nou greu de respirat. Cert este că, odată cu sfârșitul verii, capitala își recapătă chipul real: aglomerat, obositor, dar viu, cu toate contradicțiile lui.