Fortul Chitila și Bateria 3-4 Otopeni ar urma să fie clasate ca monumente istorice și ulterior restaurate de către Primăria Sectorului 1 pentru a fi integrate în circuitul turistic.

Deocamdată, situația juridică a celor două monumente din Centura de Fortificații a Bucureștiului este încă neclară.

Joi, 24 septembrie, la Primăria Sectorului 1 a avut loc o primă întâlnire între mai mulți oficiali responsabili, la inițiativa activistului Daniel Sărdan.

În jurul Bucureștiului se află una dintre cele mai importante construcții militare ale României de la sfârșitul secolului al XIX-lea: centura de fortificații a Capitalei. Construită între 1885 și 1899, aceasta se întindea pe aproximativ 70 kilometri și avea rolul de a proteja orașul în cazul unui eventual atac inamic.

Proiectul a fost considerat esențial pentru apărarea Bucureștiului înaintea Primului Război Mondial. În cele din urmă, însă, sistemul defensiv nu a fost folosit niciodată în scopul pentru care fusese construit.

Centura era formată din 36 de fortificații - 18 forturi și 18 baterii, ridicate în timpul domniei regelui Carol I. Acestea erau amplasate la aproximativ 2 kilometri unul de celălalt, distanță calculată în funcție de raza de acțiune a tunurilor de calibru mic folosite la acea vreme.

Fortificațiile erau conectate printr-o rețea de drumuri și tuneluri subterane, concepută pentru a facilita deplasarea trupelor și aprovizionarea, dar și apărarea sau abandonarea rapidă a fiecărui punct al sistemului.

Aproape toate fortificațiile au fost lăsate în paragină

În prezent, aproximativ 30 de forturi și baterii mai sunt în picioare, însă cele mai multe dintre aceste construcții se află într-o stare avansată de degradare. Multe sunt înconjurate de construcții sau spații industriale, iar lipsa unor măsuri de protecție legală și de restaurare le expune riscului de a fi distruse sau chiar demolate. Excepție face Fortul 13 Jilava, declarant monument istoric în anul 2012 și preluat în 2024 de Consiliul Județean Ilfov pentru a fi restaurant și introdus în circuitul muzeal.

Același lucru și-ar dori realizeze Primăria Sectorului 1 cu Fortul I Chitila și Bateria 3-4 Otopeni.

Potrivit unui studiu coordonat de cercetătoarea Dorothee Hasnaș, Fortul I Chitila este unul dintre cele două edificii de acest tip din România. Construit după planurile generalului și arhitectului belgian Henri Alexis Brialmont, fortul a făcut parte din sistemul de apărare al Capitalei și reprezenta unul dintre punctele importante ale centurii de fortificații.

Fortul I Chitila este de de tip I, cu numeroase elemente specifice arhitecturii militare din anii 1880. Încăperile erau dispuse pe un singur nivel, sub parapetul frontului anterior. Cazarma destinată garnizoanei era amplasată pe frontul principal, încăperile având o deschidere de 5,5 metri, iar bolțile o grosime de 2,5 metri.

Fortul este ușor accesibil din strada Cartierului din Chitila, care face legătura între Șoseaua de Centură și strada Rudeni, aflată în partea de sud-vest a fortificației.

Potrivit aceleiași surse, Bateria 3-4 Otopeni este unică în sistemul de fortificații al Bucureștiului. Corpurile de clădire sunt inundate în cea mai mare parte a anului și, potrivit studiului, nici măcar nu figurează în documentele cadastrale.

Din punct de vedere istoric și arhitectural, Bateria 3-4 Otopeni este cel mai mic tip de fortificație construit pentru Cetatea București. Nu avea șanț și, ca organizare și profil, era asemănătoare bateriilor intermediare de tip 3. O diferență importantă se afla pe frontul posterior, unde era amplasată cazarma. Fortificația nu avea ziduri pe aripi, iar șanțul era săpat doar între cele două semibastioane.

Faptul că bateria a fost mult timp ignorată a contribuit la păstrarea unei părți importante din elementele originale, inclusiv a celor metalice. În ultimul deceniu însă, fortificația a fost vandalizată în repetate rânduri, iar multe dintre aceste elemente au fost furate.

Accesul este relativ ușor, direct din Șoseaua de Centură, iar terenul din fața fortificației ar permite amenajarea unor locuri de parcare. Bateria se află într-o zonă împădurită care, potrivit studiului, ar putea fi curățată și conservată.

Starea fortificației este însă precară. Clădirile sunt afectate de infiltrații, iar chiar și într-un an secetos nivelul apei din interior ajunge la aproximativ 30 centimetri.

Cine deține cele două fortificații

Până când fortificațiile ar putea fi preluate în administrarea Primăriei Sectorului 1 mai este însă cale lungă, iar una dintre principalele probleme este legată de situația cadastrală și de identificarea proprietarilor.

Prezent la evenimentul organizat la Primăria Sectorului 1, consilierul local PSD Cristian Tudose a explicat că Fortul I Chitila a făcut parte, în perioada comunistă, din patrimoniul fabricii de vinuri Zarea, ulterior privatizată. După privatizare, noii proprietari nu au putut prezenta însă un document care să ateste dreptul de proprietate asupra fortului.

Potrivit consilierului local, există indicii că Fortul I Chitila s-ar putea afla în proprietatea Ministerului Apărării Naționale, însă situația cadastrală trebuie mai întâi clarificată.

Mult mai complicată este situația Bateriei 3-4 Otopeni. Fortificația se află pe un teren privat cu o suprafață de aproximativ 50.000 de metri pătrați, iar în documentele cadastrale construcția apare cu o destinație complet diferită de cea pe care o are în realitate: „construcție de locuințe, bloc construit în anul 2000”.

„Fortul Chitila aparținea de fabrica Zarea, care a fost privatizată, iar ulterior acele active au fost vândute.

Pentru fortul Chitila nu există un act de proprietate asupra fortului. (...) Din fericire, fortul se află într-o stare de prezervare destul de bună. Se poate pune la punct chiar și cu voluntari. Fortul Otopeni bateria 3-4 se află în proprietate privată.

Terenul respectiv a figurat până în 2026 în categoria „pădure”. Fortul pur și simplu nu exista. În 2024, un cumpărător descoperă această construcție, care în cadastru apare ca ‚’construcție de locuințe. bloc construit în anul 2000’. Este o eroare materială care se va regla. Interesul Sectorului 1 este să pună în valoare aceste construcții. Acest fort 3-4 este împrejmuit. (...) Există fonduri ale UE care pot fi accesate”, a explicat Cristian Tudose.

George Tuță: Urgența 1 este să declanșăm procedura de clasare

Potrivit primarului Sectorului 1, prioritatea în acest moment este declanșarea procedurii de clasare a fortificațiilor ca monumente istorice, astfel încât acestea să beneficieze de o formă legală de protecție. Ulterior, administrația trebuie să identifice sursele de finanțare necesare pentru conservarea și valorificarea lor.

Dacă în cazul Fortului I Chitila costurile ar putea fi gestionabile pentru administrația locală, situația Bateriei 3-4 Otopeni este mult mai complicată. Terenul pe care se află fortificația are aproximativ 50.000 de metri pătrați, iar eventualele costuri de expropriere a unui astfel de teren în nordul Capitalei ar putea fi considerabile.

„Ce ține de Sectorul 1, ne asumăm fără probleme. Primul pas este să facem echipa de lucru. Urgența 1 este să declanșăm procedura de clasare pentru a avea o formă de protecție. Ce se va întâmpla după este la fel de important. Avem atâtea monumente care sunt ruine. 50.000 mp de expropriat reprezintă bani mulți și avem nevoie de sprijin. N-aș întârzia mai mult de 10 octombrie cu analiza cadastrală. Trebuie să nu lăsăm cultura la final”, a subliniat primarul Sectorului 1, George Tuță.

La rândul său, Bogdan Suditu, președintele Comisiei Tehnice de Urbanism din Primăria Capitalei, a amintit că, în urmă cu 3 ani, a mai existat un grup de lucru care a analizat situația Centurii de Fortificații a Capitalei, însă discuțiile s-au blocat în privința costurilor cu cadastrarea.

„Acum 3 ani a existat un grup de lucru pentru declararea ca monument istoric a întregului ansamblu. Acum 3 ani ne-am oprit la costurile cadastrării. Dacă acestea sunt acoperite, e mare lucru. Ar fi foarte bine dacă ați asocia acestei idei și alți primari din București și Ilfov”, a subliniat Bogdan Suditu.

Activistul Daniel Sărdan, inginer de mediu și pasionat de mountain bike, a subliniat potențialul multifuncțional al acestor forturi și baterii. În opinia sa, centura de fortificații ar putea fi inclusă într-un circuit turistic dedicat bicicliștilor, care să lege mai multe dintre fortificațiile existente în jurul Capitalei.

„Sunt mai multe lucruri de clarificat. Așteptăm de la cadastru să ne spună cum un bun național a ajuns în proprietate privată. (...) Este clar că forturile sunt o infrastructură multifuncțională. Pot fi folosite și ca adăposturi civile. Oferă bogăție și pentru istorie și pentru natură”, a transmis Daniel Sărdan.

Prezent la rândul său la eveniment, ministrul interimar al Culturii, Andras Demeter, a subliniat că autoritățile trebuie să stabilească, înainte de toate, modul în care vor fi valorificate și utilizate forturile, astfel încât acestea să poată fi integrate într-un proiect coerent de conservare și punere în valoare.

„Mult mai ușor găsim fonduri pentru cadastrare dacă știm ce vom face după. Legislația presupuse existența unui juste cauze care reprezintă prin existența unui proiect. În acest mandat am încercat să accesăm cumva o margine din programul SAFE pentru a proteja patrimoniul mobil. Aceasta este una dintre marile nereușite. Unul dintre visurile noastre este ca parte din aceste forturi să ofere atractivitate turistică”, a arătat Andras Demeter.

Exemplul belgian

În alte țări, fortificații militare similare au fost conservate și transformate în obiective istorice și turistice. Un exemplu este Fort de Loncin, o fostă fortăreață militară de formă triunghiulară situată în Ans, în apropiere de Liège, Belgia.

Construit la sfârșitul secolului al XIX-lea ca parte a centurii de fortificații proiectate de generalul Henri Alexis Brialmont, același arhitect militar care a conceput și forturile din București, Fort de Loncin a avut un rol important în apărarea orașului Liège împotriva trupelor germane în timpul Primului Război Mondial. În 1914, fortul a fost distrus în urma unei explozii devastatoare, iar sute de militari belgieni și-au pierdut viața.

Astăzi, Fort de Loncin este Necropolă Națională, monument comemorativ și loc de odihnă pentru soldații care au murit aici. Fortificația a fost transformată și într-un spațiu muzeal, unde vizitatorii pot descoperi obiecte de epocă, uniforme militare, arme și obiecte personale ale soldaților.

Expozițiile oferă inclusiv o perspectivă asupra vieții de zi cu zi a garnizoanei și asupra luptelor purtate în jurul fortului.