În inima Bucureștiului, pe Șoseaua Kiseleff, se ridică una dintre cele mai frumoase și mai impunătoare clădiri din patrimoniul arhitectural românesc – Muzeul Geologic Național, o veritabilă bijuterie culturală și științifică a României. Clădirea, declarată monument de arhitectură, a fost concepută în stil neo-brâncovenesc, un stil care sintetizează eleganța tradițională românească și rigoarea occidentală.

Un edificiu regal, născut din dorința de cunoaștere

Proiectul îi aparține renumitului arhitect Victor Ștefănescu, una dintre figurile de prim rang ale arhitecturii românești de la începutul secolului XX. Înaltă, simetrică, cu arcade, coloane sculptate și decorațiuni din piatră de inspirație brâncovenească, clădirea impresionează prin echilibrul dintre monumentalitate și rafinament.

Însă povestea acestui edificiu nu este doar una arhitecturală, ci și una științifică și regală. În spatele zidurilor sale de piatră se ascunde o istorie de peste un secol, strâns legată de viziunea modernizatoare a Regelui Carol I, care a înțeles importanța științei pentru dezvoltarea unei țări aflate la începutul drumului european.

Înființarea Institutului Geologic – viziunea Regelui Carol I

În anul 1906, Regele Carol I a semnat decretul regal de înființare a Institutului Geologic al României, un act fundamental pentru cercetarea științifică națională. 

Acest document istoric, simbol al începuturilor geologiei moderne românești, poate fi admirat și astăzi în holul principal al muzeului, păstrat în condiții speciale.

La începutul secolului XX, România traversa o perioadă de afirmare economică și științifică. Carol I, un monarh vizionar, a sprijinit activ dezvoltarea instituțiilor de cercetare, convins că progresul nu se poate clădi fără cunoaștere. 

Așa s-a născut ideea unui Institut Geologic care să studieze bogățiile subsolului țării – resursele minerale, structurile geologice, rocile, zăcămintele de petrol și gaze.

Primele colecții – începuturile unui muzeu

Încă din primele decenii de existență, în paralel cu activitatea științifică a institutului, s-a conturat și o componentă muzeală. Geologii de la institut au început să adune colecții de roci, minerale și fosile, care au fost organizate într-o sală specială de la parter, denumită sugestiv „Sala Colecțiuni”.

Aici, publicul curios putea vedea pentru prima dată mostre geologice din diverse regiuni ale țării. Era o formă incipientă de muzeu – un spațiu de educație și popularizare a științei.

Primul custode al colecțiilor a fost Iuliu Moisil, o personalitate cu dublă formație – bibliotecar și pasionat de științele naturii. 

El a fost urmat de o nouă generație de geologi, printre care St. Cantuniari, V. Papiu, Al. Codarcea, Gh. Murgeanu și Gr. Răileanu. Aceștia au dezvoltat colecțiile și au pus bazele viitorului muzeu, contribuind la clasificarea și conservarea specimenelor.

De la colecții interne la recunoaștere internațională

Activitatea Institutului Geologic a crescut constant, iar în anii următori s-a conturat tot mai mult ideea unui muzeu național al geologiei, care să valorifice bogățiile naturale ale României.

După o perioadă de reorganizări administrative și politice, în 1964, geologul Al. Semaka a fost numit custode al colecțiilor. El a fost unul dintre cei mai entuziaști susținători ai ideii de muzeu deschis publicului. 

Sub conducerea sa, a început o amplă reorganizare tematică a pieselor și o colaborare cu institute de profil din străinătate, prin care s-au realizat schimburi de eșantioane și materiale geologice.

Aceste parteneriate au completat fondul existent și au transformat colecțiile într-o bază de referință pentru studiul geologic al Europei de Est.

Greutăți, bombardamente și cutremure

Istoria muzeului nu a fost însă lipsită de încercări. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clădirea și colecțiile au suferit din cauza bombardamentelor, fiind necesare reparații repetate.

În deceniile următoare, alte evenimente naturale aveau să-i pună la încercare rezistența. Cel mai grav moment a fost cutremurul din 4 martie 1977, când clădirea a fost serios afectată, iar colecțiile au fost mutate temporar într-un alt imobil.

Din cauza avariilor, activitatea muzeală a fost suspendată pentru mai mulți ani. Abia în 1983 au început lucrările de refacere și consolidare, realizate după un proiect care respecta fidel arhitectura originală a lui Victor Ștefănescu.

Restaurarea nu a fost ușoară, dar s-a dorit păstrarea stilului neo-brâncovenesc autentic, cu detaliile sculptate și decorațiunile care dau clădirii farmecul său aparte.

Reconstrucția și redeschiderea către public

Reconstrucția clădirii a durat mai bine de un deceniu. Restauratorii au lucrat cu minuțiozitate, bazându-se pe fotografii de epocă și pe schițele originale ale arhitectului.

Totuși, unele spații nu au mai putut fi refăcute exact așa cum erau. Cea mai mare pierdere a fost sala Bibliotecii, o încăpere spectaculoasă, cu mobilier masiv din stejar care se ridica până aproape de tavanul de 12 metri. 

Biblioteca avea o scară în spirală care ducea spre un balcon circular ce înconjura întreaga sală, oferindu-i un aer nobil, demn de o instituție regală de știință.

Până la finalizarea consolidării, în 1989, au existat și propuneri controversate privind schimbarea destinației clădirii. Se spune că soții Ceaușescu intenționau să transforme imobilul într-un muzeu al trofeelor de vânătoare, idee care, din fericire, nu s-a concretizat.

Muzeul Geologic Național – deschiderea oficială

După ani întregi de așteptare, în aprilie 1990, clădirea și-a redeschis porțile publicului sub titulatura oficială de Muzeul Geologic Național.

Redeschiderea a fost un moment simbolic, marcat de bucuria geologilor și a cercetătorilor care au văzut, în sfârșit, visul lor devenit realitate: un muzeu modern, destinat nu doar specialiștilor, ci și publicului larg, dornic să descopere tainele Pământului.

Muzeul Geologic a fost gândit ca o secție a Institutului Geologic al României, iar până astăzi păstrează această legătură strânsă cu cercetarea științifică. Cei mai mulți angajați sunt geologi de profesie, oameni care continuă munca începută cu peste un secol în urmă.

O comoară științifică deschisă publicului

Astăzi, Muzeul Geologic Național oferă vizitatorilor o incursiune fascinantă în istoria geologică a Pământului și, în special, a teritoriului românesc. Colecțiile sale cuprind mii de piese, printre care se numără eșantioane de roci, minerale, cristale, fosile și meteoriți.

Sălile muzeului sunt organizate pe tematici științifice: structura internă a Pământului, istoria geologică a României, evoluția vieții pe Terra, mineralele utile și pietrele prețioase, dar și o secțiune dedicată energiei și resurselor naturale.

Pe lângă valoarea științifică, expozițiile impresionează și prin modul de prezentare. Specimenele sunt expuse într-un ambient care păstrează farmecul de altădată, cu vitrine din lemn masiv, ilustrații vechi și etichete scrise cu grijă, evocând atmosfera laboratoarelor de la începutul secolului XX.

O clădire-simbol a Bucureștiului

Dincolo de bogăția colecțiilor, Muzeul Geologic Național rămâne o capodoperă arhitectonică a Bucureștiului. Clădirea, amplasată într-o zonă centrală, între Piața Victoriei și Parcul Kiseleff, este un reper vizual și cultural.

Fațada sa simetrică, brâurile sculptate, coloanele cu capiteluri brâncovenești și ornamentele din piatră îi conferă o distincție aparte. De peste un secol, acest edificiu păstrează vie amintirea unui București elegant, în care arta, știința și arhitectura se împleteau într-un ideal comun – acela al modernizării României.

Moștenirea lui Carol I și misiunea de azi

Muzeul Geologic Național este, fără îndoială, unul dintre moștenitorii direcți ai spiritului vizionar al Regelui Carol I. Înființarea Institutului Geologic în 1906 a reprezentat o investiție strategică în viitorul științific al țării, iar muzeul de astăzi este continuarea firească a acelei inițiative regale.

De peste un secol, generații de geologi, paleontologi și cercetători au contribuit la îmbogățirea colecțiilor și la transmiterea cunoștințelor despre Pământ publicului larg.

Astăzi, muzeul are și o misiune educativă importantă: organizează vizite ghidate, ateliere pentru copii, conferințe și expoziții tematice. Este un loc unde știința se întâlnește cu arta, iar trecutul se împletește armonios cu prezentul.

Muzeul Geologic Național nu este doar o instituție științifică, ci și o filă vie din istoria României moderne. El întruchipează idealurile unei epoci în care cunoașterea, munca și frumosul erau valori supreme.

De la decretul semnat de Regele Carol I în 1906, până la redeschiderea solemnă din 1990 și până în zilele noastre, muzeul a rezistat războaielor, cutremurelor și regimurilor politice.

Astăzi, clădirea de pe Șoseaua Kiseleff nu este doar un monument de arhitectură, ci și un simbol al continuității științei românești, un loc unde trecutul și viitorul se întâlnesc sub semnul cunoașterii și al pasiunii pentru natură.

Citește și: Cum a dispărut Palatul Artelor din București, „muzeul trecutului nostru” din Parcul Carol I