În februarie 2026, Inițiativa Urbană Europeană, un program finanțat de Uniunea Europeană, a lansat un apel de finanțare de 60 de milioane de euro prin care încurajează orașele mici și mijlocii să preia soluții deja testate în alte state membre, chiar dacă pentru orașul respectiv ele sunt o noutate. Ideea de bază e simplă: un serviciu bun nu trebuie reinventat, doar adus acasă. Se aplică și Bucureștiului, care are, la câțiva ani distanță de multe capitale vecine, un decalaj clar la câteva servicii urbane mărunte, dar cu impact direct în viața de zi cu zi.

Biblioteca de lucruri

La Viena, din 2014 funcționează un magazin unde nu se împrumută cărți, ci obiecte. Peste 200 de lucruri stau la dispoziția membrilor, de la unelte la echipament de camping și aparate foto Polaroid, contra unei taxe zilnice de 1-7 euro. Se numește Leila, sau Bibliothek der Dinge, iar conceptul are variante și la Berlin, unde biblioteca de cartier din Friedrichshain-Kreuzberg are propria secțiune dedicată obiectelor de împrumutat.

Biblioteca Metropolitană București împrumută gratuit cărți, muzică, filme și jocuri de societate din cele 30 de filiale ale rețelei, dar nu și obiecte de uz ocazional. Cine are nevoie, o dată pe an, de o bormașină sau de un cort de camping fie cumpără un lucru pe care-l va folosi de trei ori, fie renunță la treabă. O bibliotecă de lucruri ar acoperi exact golul ăsta, mai ales în cartierele cu blocuri, unde spațiul de depozitare e strâns oricum.

Locul unde se repară, nu se aruncă

Mișcarea Repair Café a pornit în Olanda acum șaptesprezece ani, în 2009, prin jurnalista Martine Postma din Amsterdam, și de atunci s-a extins ca rețea globală de ateliere unde meșteri voluntari repară gratuit electrocasnice, biciclete, haine, mobilă. Budapesta are unul cu program fix, deschis marțea și joia după-amiaza. Berlinul organizează sesiuni recurente direct în bibliotecile de cartier.

La Cluj au existat, în 2015-2016, două inițiative separate: un pilot de trei săptămâni la Cinema Mărăști, finanțat printr-un grant local, și un atelier deschis ulterior pe strada Traian, cu întâlniri sâmbăta, din trei în trei săptămâni. Ce a existat în Capitală e altceva: cafenele-atelier pentru biciclete, un concept apărut la noi prin 2014-2015, cu ateliere de reparații combinate cu spații de cafenea — dar contra cost, și doar pentru biciclete. Într-un oraș unde service-urile pentru electrocasnice mai vechi sunt scumpe și greu de găsit, tentația de a arunca și cumpăra nou rămâne mult mai la îndemână decât ar trebui.

O rețea de cursuri ieftine pentru adulți

La Viena, rețeaua de universități populare, numită Volkshochschule, e prezentă în aproape fiecare district al orașului, cu cursuri accesibile ca preț, de la limbi străine la competențe digitale, deschise oricui, indiferent de vârstă.

Bucureștiul are, prin Primăria Capitalei, Școala de Artă București, succesoarea fostei Școli Populare de Artă, cu cursanți între 4 și 70 de ani. Programa rămâne însă concentrată pe zona artistică: teatru, muzică, arte plastice, coregrafie. Restul ofertei de educație pentru adulți din oraș, de la limbi străine la programare sau ceramică, vine în mare parte din privat, prin fundații și academii cu taxă, precum Fundația Calea Victoriei. O rețea municipală de cursuri generale, ieftine și răspândite în cartiere, ar acoperi un segment pe care piața privată îl lasă, în bună parte, doar celor care își permit taxa.

Autobuzul de noapte există. Metroul, nu

STB operează 25 de linii de autobuz de noapte, cu interval de 30 de minute între curse, deci o rețea de suprafață există deja. Ce lipsește e metroul de noapte în weekend, ca la Viena sau la Berlin, unde liniile de metrou circulă non-stop din vineri spre sâmbătă și din sâmbătă spre duminică. La București, metroul se oprește noaptea în regim obișnuit; a mers non-stop doar de Revelion, cu trenuri la interval de 10-20 de minute, ca excepție anuală.

Diferența contează pentru oricine iese sâmbătă seara din zona Universității și vrea să ajungă acasă în Berceni sau Drumul Taberei fără să aștepte jumătate de oră un autobuz de noapte.

Ce au în comun

Niciuna din ideile de mai sus nu cere un buget de metropolă sau un mandat de un deceniu. O bibliotecă de lucruri încape într-un spațiu de patruzeci de metri pătrați și pornește cu bugetul unui local de cartier. Un Repair Café are nevoie doar de o sâmbătă pe lună și de câțiva oameni dispuși să repare pe gratis.