Odată cu noul an academic, Facultatea de Istorie a Universității din București s-a întors în sediul său din Palatul Universității, clădirea emblematică din Piața Universității.

N-a fost o festivitate obișnuită.

Au venit președintele Nicușor Dan, ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, și ministrul Educației, Mihai Dimian. Au împărțit prezidiul cu reprezentanții Universității: rectorul Marian Preda și decanul Facultății de Istorie, Matei Gheboianu.

Au fost și profesori. Și studenți.

Ce s-a văzut și ce nu la inaugurarea Facultății de Istorie

Festivitatea de inaugurare a sediului reabilitat al Facultății de Istorie a avut loc în Amfiteatrul Nicolae Iorga.

În sala cu circa 100 de locuri, invitații erau deja împărțiți pe rânduri: primele erau rezervate profesorilor, reprezentanților Primăriei Capitalei și celor ai constructorului. Următoarele două-trei rânduri erau pentru studenți. În spate stăteau presa și alți invitați.

Tricourile mov purtate de mulți dintre studenți indicau că fac parte din staff-ul Universității.

Festivitatea a început la ora 10:00. S-a intonat imnul României, apoi Gaudeamus.

Rectorul Universității din București, Marian Preda, a fost primul care a luat cuvântul.

A vorbit despre șantier, dar și despre o idee mai veche, pe care a prezentat-o pentru prima dată în urmă cu aproximativ doi ani: înființarea unui muzeu al totalitarismelor.

„Cred că România are nevoie în București de un muzeu al totalitarismelor, în care să se arate contribuția profesorilor, studenților, cetățenilor României la mișcările antitotalitare din interbelic și din tot secolul al XX-lea, inclusiv din perioada de după Revoluție”, a spus Marian Preda.

Rectorul spune că tinerii ar trebui să înțeleagă cum se trăiește în regimurile totalitare, mai ales într-o perioadă în care societatea se confruntă cu dezinformarea.

Amintiri din studenție, cu președintele României și ministrul Educației

Președintele Nicușor Dan i-a îndemnat pe profesori „să se manifeste în locurile în care dezbaterea din societate există”, dând exemplul platformei TikTok, utilizată, potrivit acestuia, de „nouă milioane de români”.

Apoi le-a vorbit studenților despre propria tinerețe.

„Iar pentru studenți… Din nou, aducându-mi aminte de mulți ani în urmă, când am venit la ceremonia similară de la Facultatea de Matematică, îmi aduc aminte de ce mi-a spus profesorul meu de doctorat: «Nici nu-ți dai seama cât timp ai»”, a povestit Nicușor Dan.

Și ministrul Educației, Mihai Dimian, și-a amintit de perioada în care a studiat la Universitatea din București.

A locuit într-un cămin din Măgurele, unde unul dintre colegii săi de cameră era actualul prodecan al Facultății de Fizică, conf. univ. dr. Vasile Bercu.

Din acea perioadă își amintește inclusiv inundațiile din cămin.

„Trebuia să ieșim în fața camerelor, cu măturile, și să dirijăm apa în afara clădirii pentru a nu intra în camerele în care locuiam”, a povestit Mihai Dimian.

„Bobocul” olimpic: „Ce facem noi aici?”

Spre finalul festivității, la microfon este invitat un boboc al Facultății de Istorie.

Rareș Mandache a intrat cu prima medie la specializarea Istorie și este olimpic național la această disciplină.

Vopsit blond, purtând o cămașă albă și o jachetă de piele roșie, Rareș se ridică dintr-o margine a sălii.

Ajunge la pupitru, ia o înghițitură de apă și le adresează noilor studenți de la Istorie o întrebare:

– Ce facem noi aici?

În sală, râsete.

– Bună întrebare, spune o femeie.

Rareș continuă:

„Este o întrebare foarte sinceră, fiindcă nici eu nu știu exact ce fac aici. De ce am ales ce am ales, ce voi face în cinci ani, în zece ani și așa mai departe. Totuși, știu un lucru. Știu că mă aflu aici, acum, în încăperea asta. Și știu că toți avem o ocazie unică. Avem ocazia să înțelegem. Fiindcă, cum s-a spus și înaintea mea, după cum a menționat și domnul Președinte, istoria înseamnă cunoaștere. Înseamnă să știm date exacte ale trecutului.”

În încheiere, Rareș îi invită pe cei prezenți să-și imagineze un oraș „superb, imens, construit din marmură” și drumul care duce către el:

„Știm că strămoșii noștri au pășit pe acel drum. Dar de multe ori au luat-o pe calea greșită, au încercat o scurtătură, n-au ajuns la oraș.

Noi, ca tineri ce înțelegem istoria, ca tineri ce empatizăm cu trecutul, avem datoria morală să pășim pe calea corectă”, a concluzionat Rareș Mandache.

A mulțumit pentru atenție și s-a retras în ropote de aplauze.

Sediul reabilitat: „Prima mea reacție a fost wow!”

Festivitatea s-a încheiat. Președintele și miniștrii s-au retras. Profesorii, fiecare cu treaba lui.

Studenții mai au timp să admire clădirea reabilitată în care vor învăța.

Președinta Asociației Studenților la Istorie „Dacia” (ASID), Raluca Peiu, studentă în anul I la masterat, spune că felul în care arată și se simte acum facultatea ar trebui să conteze.

„Prima mea reacție a fost «wow!»”, spune Raluca, entuziasmată.

Crede că și noii studenți vor fi încântați să învețe în sălile modernizate.

Când va fi eliberată fațada de schele

Decanul Facultății de Istorie, Matei Gheboianu, spune că schelele de pe fațada clădirii vor fi date jos în două-trei săptămâni.

Până atunci, constructorul urmează să finalizeze instalațiile de iluminat.

Panourile de protecție care înconjoară clădirea vor fi îndepărtate abia după finalizarea tuturor lucrărilor.

Ce s-a făcut la sediul Facultății de Istorie

Lucrările de restaurare și consolidare la sediul Facultății de Istorie au început în 2023.

Potrivit Companiei Naționale de Investiții (CNI), șantierul a însemnat mai mult decât o simplă modernizare.

Înainte de toate, clădirea a fost consolidată. Au fost refăcute și optimizate circuitele interioare și au fost realizate lucrări pentru aducerea spațiilor la standardele actuale de siguranță.

Fațadele, tâmplăriile și elementele decorative istorice au fost restaurate, iar spațiile interioare au fost refăcute.

Sălile de curs și amfiteatrele au primit mobilier nou și infrastructură educațională modernizată.

Înăuntru, studenții. Pe acoperiș, vulturul și grifonii

Odată cu restaurarea Palatului Universității au revenit pe clădire și trei elemente dispărute de peste opt decenii.

Universitatea din București, cu sprijinul unei echipe a firmei Construcții Erbașu, a reamplasat, pe 8 august, vulturul și cei doi grifoni pe frontonul Palatului Universității din centrul Capitalei.

Cele trei sculpturi fuseseră distruse în urma bombardamentelor din 1944.

Ansamblul este realizat din bronz. Vulturul cântărește aproximativ o tonă, iar cei doi grifoni au o greutate de circa 300 de kilograme fiecare.

Lucrarea, cu o valoare totală de aproximativ două milioane de lei, este semnată de sculptorul Alexandru Siminic, împreună cu colaboratorii săi, Teodor și Ștefan Siminic.

A fost realizată prin tehnica tradițională a bronzului turnat prin ceară pierdută, cizelat și patinat și are la bază creația originală a sculptorului Karl Storck.

Peste 84 de milioane de lei pentru reabilitarea și consolidarea Facultății de Istorie

Corpul E, în care funcționează Facultatea de Istorie, este primul finalizat dintre cele cinci corpuri ale Palatului Universității.

Contractul de execuție pentru întregul Palat al Universității a fost semnat în martie 2022 cu Construcții Erbașu, în asociere cu Terragaz Construct, Euras și Polarh Design.

Contractul pentru întreaga clădire valorează 317,6 milioane de lei. Finanțarea este asigurată de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.

În cifre, reabilitarea și consolidarea corpului Facultății de Istorie a însemnat:

• 5.870 mp suprafață desfășurată;

• aproape 13% din suprafața Palatului Universității;

• 20 de săli de predare și studiu;

• 50 de alte încăperi;

• 940 mc de beton pentru consolidare;

• 230 de tone de armătură din oțel;

• 38 km de instalații electrice;

• 17.000 mp de vopsitorii și finisaje interioare.

Ministerul Dezvoltării, prin Compania Națională de Investiții, a asigurat pentru această parte a investiției o finanțare de peste 84 de milioane de lei.

După trei ani de șantier, studenții și profesorii se întorc, așadar, într-o clădire consolidată și restaurată.

Iar pentru bobocii care au intrat pentru prima dată în Amfiteatrul Nicolae Iorga, întrebarea pusă de Rareș Mandache la pupitru rămâne, poate, cea mai potrivită pentru începutul unui nou an academic:

„Ce facem noi aici?”

Editor: Gabriel Kolbay