Fisura care a dus la evacuarea pentru câteva ore a unor locatari ai blocului OD3 din Drumul Taberei nu indică neapărat că imobilul este pe cale să se prăbușească. Scoate, însă, la iveală o problemă mai veche, rămasă încă nerezolvată, la aproape un deceniu de la prima expertiză.

Terenul continuă să se taseze, unul dintre tronsoane se mișcă, iar sursa infiltrațiilor de apă abia acum urmează să fie stabilită cu exactitate.

Acestea sunt câteva dintre explicațiile oferite de inginerul Mihai Ursăchescu, trimis sâmbătă la fața locului de Primăria Capitalei.

Specialistul a expertizat blocul în 2017 și a semnat proiectul de consolidare.

Contactat de București.ro, Mihai Ursăchescu a explicat ce a dus la apariția fisurii, de ce continuă să se taseze terenul din zonă și dacă și alte blocuri construite în perioada comunistă se confruntă cu probleme similare.

Blocul OD3, construit în 1963 și încadrat în clasa I de risc seismic, a intrat în atenția autorităților după ce o locatară a sunat sâmbătă la 112 pentru a semnala o crăpătură vizibilă între două tronsoane ale clădirii. Apelul a avut loc la câteva zile după cutremurul din 19 octombrie, însă nu e clar dacă stabilit că seismul ar fi provocat deschiderea rostului.

Echipajele de intervenție au început evacuarea preventivă a locatarilor. În cursul zilei, numărul persoanelor evacuate a ajuns la 65, potrivit informațiilor transmise de autorități. Ulterior, locatarilor li s-a permis să revină în apartamente.

Primăria Capitalei a precizat că problema era cunoscută încă din 2017, când a fost realizată prima expertiză tehnică. Instituția a pus situația în legătură cu pierderile de apă din rețeaua de canalizare și a susținut că proprietarii au refuzat soluția de consolidare propusă în 2021.

Bulina roșie nu înseamnă neapărat că se prăbușește

Inginerul Mihai Ursăchescu, cel care a expertizat blocul și a semnat proiectul de consolidare, explică faptul că trebuie făcute distincții între vulnerabilitatea seismică a clădirii, mișcarea unuia dintre tronsoane și deschiderea rostului dintre acestea. Expertiza a fost realizată în 2017 și actualizată în 2020, după modificarea normelor de evaluare.

Blocul este încadrat în clasa I de risc seismic deoarece structura sa nu atinge nivelul de performanță cerut de normele actuale. Această încadrare indică vulnerabilitatea clădirii în cazul unui cutremur, dar nu reprezintă o predicție că imobilul urmează să se prăbușească.

Ursăchescu spune că, în cazul blocului OD3, problema trebuie analizată separat de mișcarea observată la unul dintre tronsoane. În timp ce încadrarea seismică privește performanța structurii, tasarea este asociată cu zona sud-estică a clădirii, unde ar exista pierderi de apă.

„Eu sunt cel care a expertizat blocul și a semnat proiectul de consolidare. Expertiza a fost făcută în 2017 și refăcută în 2020, când se schimbase norma. Între timp, a continuat tasarea parțială a clădirii spre sud-est, așa cum începuse. Și continuă.

Sunt două probleme. Prima este performanța mecanică a structurii, care, comparată cu baremul stabilit de normele actuale, este scăzută. De aceea, blocul este încadrat în clasa I de risc seismic și are bulină roșie. Asta nu înseamnă însă că este în pericol de prăbușire.

A doua problemă este mișcarea provocată de pierderile de apă din colțul sud-estic, care se manifestă doar la nivelul celui de-al cincilea tronson. Celelalte tronsoane stau bine”, a explicat Mihai Ursăchescu pentru Bucuresti.ro.

Cum s-a deschis rostul dintre tronsoane

Problema care i-a alarmat pe locatari este la rostul seismic dintre tronsoanele 4 și 5 ale blocului. Aceste rosturi sunt prevăzute între părțile unei clădiri pentru a permite mișcarea lor relativă. În cazul blocului OD3, rostul s-a deschis suplimentar în ultimii ani, pe fondul mișcării și al rotirii clădirii.

Modificările făcute de unii proprietari la balcoane au contribuit la felul în care problema a devenit vizibilă. Inițial, zona rostului era acoperită, iar deschiderea a ajuns să se observe mai clar după ce acoperitorul s-a deplasat.

„Este vorba despre rostul seismic dintre tronsoanele patru și cinci. Există astfel de rosturi între tronsoane. Din cauza mișcării și a rotirii clădirii, rostul s-a mai deschis cu aproximativ 2 centimetri în ultimii ani. Acest lucru se vede și la acoperitorul de rost de pe terasă.

Proprietarii își făcuseră anumite adaptări. Rostul fusese acoperit într-un fel sau altul, iar problema a devenit vizibilă în zona balcoanelor. Inițial, acolo exista un paravan de sticlă, pe care proprietarii l-au dat jos, iar unii și-au închis balcoanele inclusiv de o parte și de alta a rostului.

Când rostul s-a mișcat și s-a deschis mai mult, s-a deschis și acoperitorul, iar în unele locuri a apărut distanța pe care o vedem acum, de aproximativ 10-12 centimetri”, spune Mihai Ursăchescu.

De unde ar putea veni apa care afectează terenul

Pe de altă parte, rămâne necesară identificarea cauzei tasării.

Una dintre ipotezele luate în calcul este acumularea apei în zona sud-estică a blocului, unde terenul este mai coborât. Apa ar putea proveni din precipitații, din rețeaua de canalizare, din termoficare sau din instalațiile interioare ale imobilului.

Verificările sunt îngreunate de faptul că subsolul este parțial umplut cu pământ, iar coloanele interioare de canalizare nu au putut fi urmărite în întregime.

„Infiltrațiile pot proveni din apa de ploaie, care se adună din cauza reliefului terenului din jurul blocului, în partea de sud-est, unde terenul este puțin mai lăsat. Apa poate proveni și din canalizare, din termoficare sau chiar din interiorul blocului. Conductele din exterior pot fi urmărite cu ajutorul căminelor.

Coloanele de canalizare din interior nu au putut fi urmărite în subsol, pentru că acesta este parțial umplut cu pământ. Poate să fie un fel de burete de pământ îmbibat cu apă acolo”, a explicat inginerul.

Mihai Ursăchescu bănuiește că pierderile ar putea proveni din instalația de termoficare, deoarece căldura fusese pornită cu câteva zile înainte.

După incident, Comitetul Municipal pentru Situații de Urgență a decis ca Apa Nova și Termoenergetica să verifice conductele. Autoritățile au anunțat și realizarea unui studiu geoelectric, menit să ajute la identificarea sursei infiltrațiilor.

Ce legătură ar fi putut avea cutremurul din 19 octombrie

Pe de altă parte, având în vedere cutremurul de 4,8 grade produs în data de 19 octombrie, rămâne întrebarea dacă seismul a contribuit la deschiderea rostului.

Potrivit lui Mihai Ursăchescu, o asemenea influență este posibilă, dar ar fi fost redusă.

Expertul ia în calcul și caracteristicile terenului din zonă. Umezeala ar putea favoriza tasarea suplimentară a solului, iar cutremurul ar fi putut adăuga o solicitare mecanică peste un fenomen deja în desfășurare.

„Cutremurul care a avut loc acum câteva zile, cu o componentă verticală, a venit cu un surplus de energie și a produs o solicitare suplimentară. Zona s-a mai tasat puțin. Structura de praf argilos de acolo, cu alveole și goluri, s-ar fi putut tasa suplimentar din cauza umezelii.

Cutremurul poate să fi avut o influență, dar mică, pentru că atât componenta verticală, cât și cea orizontală au fost reduse”, a explicat specialistul.

Prin urmare, în lipsa unor concluzii care să stabilească o legătură directă, cutremurul nu poate fi indicat drept cauza certă a fenomenului.

De ce nu s-a mai făcut consolidarea blocului

Primăria Capitalei susține că documentația pentru consolidare a fost finalizată în 2021, iar Consiliul General al Municipiului București a aprobat atunci indicatorii tehnico-economici ai lucrării. Costurile estimate se ridicau la 44,59 milioane de lei, iar durata prevăzută era de 14 luni. Finanțarea urma să fie asigurată prin PNRR.

Potrivit municipalității, proprietarii au refuzat soluția propusă deoarece o considerau prea invazivă și doreau o variantă care să le permită să rămână în bloc. În 2023, aceștia ar fi refăcut expertiza pe cont propriu, dar nu ar mai fi revenit la AMCCRS pentru continuarea demersurilor.

Din 2022, legea nu mai cere acordul tuturor proprietarilor pentru consolidarea unui bloc. Este suficient ca jumătate plus unu dintre membrii asociației de proprietari să fie de acord cu lucrările.

Se poate consolida blocul fără evacuarea tuturor locatarilor?

Teama că lucrările ar presupune mutarea întregii comunități din bloc ar fi fost unul dintre motivele pentru care proprietarii au respins soluția inițială. Mihai Ursăchescu spune că există metode de consolidare care permit locuirea în clădire pe durata șantierului, cu condiția ca intervențiile să fie organizate etapizat.

„Bineînțeles că există soluții care permit locuirea în bloc pe durata lucrărilor. Tema proiectării este tocmai aceasta: să se lucreze cu locatarii înăuntru.

Dar nu trebuie să vă așteptați ca, în timpul șantierului, oamenii să poată locui chiar în spațiul în care se lucrează. Lucrările se eșalonează și se fac pe niveluri, pe apartamente și așa mai departe. Când se intervine în apartamentul tău, trebuie să accepți că se lucrează în casă”, a explicat Ursăchescu.

Modul de intervenție și ordinea lucrărilor trebuie stabilite pentru fiecare clădire, astfel încât șantierul să poată avansa fără evacuarea obligatorie a întregului imobil.

„Consolidarea nu este dificilă, dar, oricum, este un șantier. Soluția care le-a fost propusă proprietarilor este una folosită în multe locuri. La astfel de blocuri, de regulă, se înlocuiesc pereți de zidărie cu pereți de beton.

Chiar și în cazul blocurilor care au pereți de beton, aceștia au fost proiectați acum aproximativ 60 de ani și au mai puțină armătură decât cer normele actuale”, a arătat inginerul.

Cât de sigure sunt blocurile de tip OD sau OS?

Blocul din Drumul Taberei a fost construit într-o perioadă în care România nu avea încă un normativ seismic propriu-zis. În 1963, proiectarea se baza pe experiența inginerilor și pe reguli mai vechi, cu cerințe diferite de cele aplicate în prezent.

Mihai Ursăchescu avertizează că nu se poate trage o concluzie despre toate blocurile de acest tip pornind de la situația unei singure clădiri.

„Aceste blocuri au fost construite într-o perioadă în care încă nu existau norme seismice specifice în România. În 1963, când au fost proiectate, nu apăruse primul normativ seismic. Exista doar o directivă mai veche, din jurul anului 1945, potrivit căreia structurile trebuiau verificate și pentru anumite sarcini orizontale. Era însă greu de făcut o asemenea verificare, pentru că nu aveam aparatul matematic necesar.

Sunt blocuri construite pe baza experienței proiectanților. Nu sunt blocuri rele, dar nu răspund normelor actuale, care sunt concepute pentru construcții noi, cu cerințe de rezistență mult mai ridicate”, a explicat inginerul.

Cu alte cuvinte, faptul că două clădiri au fost construite după același tip de proiect nu înseamnă că au aceeași stare tehnică. Contează istoricul fiecăreia, comportamentul structurii, condițiile terenului și eventualele probleme ale rețelelor de apă și canalizare.

În București figurează 415 clădiri încadrate în clasa I de risc seismic, iar în doar 14 dintre ele erau deschise șantiere de consolidare, potrivit datelor AMCCRS. Totuși, inventarul nu reflectă în întregime vulnerabilitatea orașului, deoarece nu toate imobilele au fost expertizate.