Bucureștiul nu e doar aglomerație, blocuri și șantiere perpetue. E și un oraș al contrastelor, iar spațiile verzi sunt poate cel mai bun exemplu al acestui echilibru fragil. Parcurile sale, uneori subevaluate, oferă momente autentice în funcție de anotimp. Dacă înveți să le „citești” după calendar, orașul îți oferă exact ce ai nevoie, exact când ai nevoie.

Primăvara, Parcul Regele Mihai I (Herăstrău) e definiția renașterii urbane. După iarna cenușie, lacul revine la viață, rațele se regrupează, iar pistele de alergare devin brusc aglomerate. Atracția principală este însă zona grădinii japoneze, unde cireșii înfloriți atrag sute de vizitatori zilnic. Totul are o energie de început – oameni care aleargă cu ambiții noi, mame care își scot copiii la aer, cupluri care reînvață plimbarea de seară. Herăstrău e un oraș în miniatură, iar primăvara îl luminează complet.

Vara, Cișmigiul devine o oază rafinată. Nu e mare, nu e spectaculos, dar e perfect. Fântânile discrete, bărcile de pe lac, umbra densă a arborilor seculari – toate creează o atmosferă lentă, aproape boemă. Dacă Herăstrăul e extrovertit și zgomotos, Cișmigiul e introvertit, răcoros și tihnit. Vara e momentul perfect să redescoperi bănci uitate, să asculți muzicanți stradali sau să citești, negrăbit, într-un colț de parc cu aer de roman interbelic.

Toamna își joacă spectacolul de culoare cel mai intens în Parcul Tineretului. Aleile se umplu de frunze galbene și ruginii, iar peisajul se schimbă aproape de la o zi la alta. Este parcul care impresionează prin dimensiune, dar și prin diversitatea zonelor – de la spații largi și însorite până la zone împădurite și tăcute. Tineretului toamna e despre contemplare: te plimbi fără scop, doar pentru a simți cum orașul încetinește și îmbracă nuanțe calde. Dacă ești pasionat de fotografie sau pur și simplu ai nevoie de un reset emoțional, e locul perfect.

Iarna își are propriul farmec în Parcul IOR (Alexandru Ioan Cuza), în sectorul 3. Spațiul vast, neîmpodobit artificial, oferă un tablou minimalist de gheață, zăpadă și copaci decupați pe fundal alb. Aici, iarna e clară, sinceră și rece. Nu e un parc al detaliilor, ci al atmosferei: copii pe sănii, alei care scârțâie sub pași, oameni grăbiți care se opresc totuși să admire apusul de la malul lacului. Pentru cei care caută o liniște curată și fără artificii, IOR-ul iarna e greu de egalat.

Există însă un loc în București care transcende anotimpurile: Parcul Natural Văcărești. Nu e un parc în sensul clasic, ci o bucată de natură lăsată să fie. E locul unde poți vedea specii rare de păsări, unde nu ai alei trasate cu rigla și nici chioșcuri de popcorn. Văcăreștiul oferă o experiență autentică, aproape viscerală – e sălbăticia pe care n-ai crede că o poți găsi într-un oraș. Indiferent dacă vii primăvara pentru păsări, vara pentru apusuri, toamna pentru contrast sau iarna pentru tăcerea absolută, parcul nu dezamăgește. E, paradoxal, cel mai viu spațiu dintr-un oraș construit pe control.

Bucureștiul are multe fețe, dar cele mai liniștitoare sunt, poate, cele verzi. Parcurile sale nu sunt doar destinații de weekend, ci repere emoționale, spații de tranziție între agitație și echilibru. Când știi unde să mergi, anotimpurile nu mai sunt doar treceri de timp, ci ocazii de redescoperire a orașului și, uneori, a ta.