Copilăria urbană s-a schimbat. Nu doar pentru că blocurile nu mai arată ca în anii ’80 sau ’90, ci pentru că felul în care copiii cresc, interacționează și se joacă a fost profund modelat de ritmul, spațiile și fricile orașului contemporan. Bucureștiul anului 2025 oferă o copilărie diferită: mai conectată, dar mai controlată; mai sigură, dar mai puțin spontană.

Unde se mai joacă copiii?

Locurile de joacă s-au mutat. Spațiul dintre blocuri, care odinioară era scena centrală a copilăriei urbane, este acum fie ocupat de parcări, fie izolat de bariere fizice sau simbolice. Copiii se joacă în parcuri amenajate, adesea sub supraveghere strictă, cu trasee prestabilite și obiecte standardizate.

Există și excepții: grupuri de copii care transformă trotuarele, garajele sau treptele scărilor în terenuri de explorare. Dar aceste jocuri spontane sunt mai rare și, adesea, scurtate de programul fix al zilei: afterschool, lecții, cursuri extra. Copilăria în 2025 este mai programată.

Fricile părinților, libertățile copiilor

Libertatea de mișcare a copiilor este mult mai limitată față de acum 20–30 de ani. Mulți părinți aleg să-i însoțească peste tot, de teama traficului, a pericolelor percepute sau a judecăților sociale.

Acest control are consecințe emoționale: copiii au mai puțină încredere să se descurce singuri, mai puțin exercițiu al deciziei proprii, mai puțină interacțiune neintermediată cu alți copii. Pe de altă parte, cresc într-un mediu perceput ca fiind mai sigur și mai curat.

Jocuri noi, reguli noi

Jocurile copilăriei s-au schimbat odată cu mediul. Cărțițele, elasticul sau șotronul sunt azi relicve nostalgice. Copiii din Bucureștiul actual preferă rolele, trotinetele electrice, jocurile video cooperative, dansurile TikTok. În locul echipelor spontane și eterogene, jocurile au loc în cercuri mai restrânse, deseori formate în jurul unui ecran.

Dar joaca nu a dispărut. Ea s-a adaptat. Copiii și-au mutat explorarea pe verticala blocurilor (scări, balcoane, acoperișuri), în online, sau în micro-universuri create din colțurile unui apartament.

Bucureștiul care protejează sau care limitează copilăria?

Urbanismul joacă un rol major în felul între care se trăiește copilăria. În 2025, orașul oferă mai multe spații special amenajate, dar mai puține spații libere, informale. Supravegherea video a devenit normă, iar relațiile spontane între copii necunoscuți sunt tot mai rare.

Copilăria între blocuri nu a murit, dar s-a metamorfozat. Este mai tăcută, mai digitală, mai organizată. Dar continuă să caute libertate, sens și joacă.

Pentru părinți, provocarea este să creeze spații în care copiii să poată exersa autonomia, fără să renunțe la siguranță. Iar pentru oraș, provocarea este să-și amintească un adevăr simplu: un copil care se joacă liber este un oraș care funcționează.

Citește și Siguranța copiilor la locul de joacă: ghid pentru părinți