Intensificarea lucrărilor în București aduce și situații mai puțin obișnuite. Potrivit unui bilanț recent, doar Primăria Capitalei are 63 de șantiere deschise, dintre care 35 afectează direct traficul.

Unele lucrări sunt întrerupte pentru câteva zile. Altele, pentru săptămâni sau chiar luni.

Este și cazul șantierului pentru modernizarea liniei de tramvai de pe strada Armand Călinescu, unde lucrările au fost oprite după descoperirea unor ziduri cu posibilă valoare istorică, chiar sub traseul tramvaiului.

La Planșeul Unirii, descoperirea unor construcții vechi de peste 100 de ani a dus, anul trecut, la întreruperea lucrărilor pentru aproximativ trei luni.

Mai recent, pe șantierul de lărgire a centurii Capitalei, lucrările au fost oprite după descoperirea unor elemente de muniție. În acest caz, însă, intervenția a fost mult mai scurtă.

Cine decide ce trebuie protejat, cât durează oprirea unui șantier și în ce condiții pot fi reluate lucrările? Iată ce prevede legea și cum se aplică procedurile.

Pe Strada Armand Călinescu, în locul șinelor este acum o groapă în care au fost descoperite ziduri vechi. O fi ceva important aici, oare?

Tramvaiul nu mai trece pe stradă. În schimb, trec oameni care se opresc să privească descoperirile. Eventual să facă și o fotografie.

Nu este prima oară când se întâmplă așa ceva în București. Ba chiar astfel de situații apar destul de des.

Lucrări de consolidare din Centrul Vechi au fost întrerupte, în trecut, după descoperirea unor obiecte sau oseminte care necesitau investigații suplimentare.

Uneori, procedurile durează mult. Alteori, mai puțin.

Spre exemplu, lucrările la Planșeul Unirii sunt în toi, deși și acolo au fost descoperite construcții din secolul al XIX-lea.

Diferența este că, în cazul Planșeului Unirii, cercetarea arheologică a fost finalizată, iar autoritățile au emis, în decembrie 2025, certificatul de descărcare de sarcină arheologică. Astfel, lucrările au putut continua în condițiile stabilite de autoritățile competente.

De la muniție la marginea Capitalei, la vestigii istorice în centru

Cel mai recent astfel de episod a avut loc la începutul lunii octombrie, pe DNCB. Lucrările de lărgire a centurii Capitalei au fost întrerupte pe 8 octombrie, după o descoperire mai puțin obișnuită.

Potrivit unui anunț al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU), pirotehniștii au fost chemați de urgență după ce mai multe elemente de muniție au fost descoperite în timpul săpăturilor.

După intervenția echipelor specializate și punerea în siguranță a zonei, lucrările au fost reluate, la numai câteva ore distanță.

Pe strada Armand Călinescu, unde se desfășurau lucrări de modernizare a liniei de tramvai, șantierul a fost oprit la finalul lunii august 2026, după descoperirea unor ziduri cu posibilă valoare istorică.

Au intervenit arheologii, care trebuie să cerceteze descoperirile, să stabilească vechimea și importanța lor și să documenteze ceea ce a fost găsit. Pe baza rezultatelor cercetării, autoritățile competente trebuie să stabilească măsurile necesare pentru protejarea patrimoniului și condițiile în care lucrările pot continua.

Inițial, autoritățile anunțau că cercetările arheologice vor dura aproximativ trei săptămâni. Dar n-a fost să fie.

La mijlocul lunii octombrie, lucrările din zonă sunt încă îngreunate de descoperirile arheologice și de problemele legate de rețelele edilitare.

Și în cadrul lucrărilor de punere în siguranță a Planșeului Unirii, muncitorii au descoperit, în septembrie 2025, construcții vechi de peste 100 de ani.

Descoperirile au fost confirmate de Ministerul Culturii, la solicitarea jurnaliștilor de la Buletin de București. Cercetările arheologice s-au desfășurat între 25 septembrie și 3 noiembrie 2025, iar certificatul de descărcare de sarcină arheologică a fost emis pe 23 decembrie 2025.

În total, lucrările din zona afectată au fost întrerupte pentru aproximativ trei luni.

Soluția aleasă a fost păstrarea vestigiilor în subteran, fără expunerea lor directă publicului. În schimb, autoritățile au prezentat posibilitatea valorificării descoperirilor prin mijloace digitale și marcaje la suprafață, în cadrul viitoarei amenajări a zonei.

Soluția a generat controverse privind modul în care Bucureștiul își protejează și valorifică patrimoniul arheologic.

Ce trebuie făcut când sunt descoperite muniții sau vestigii istorice

În situația descoperirii unor elemente de muniție, lucrările trebuie oprite în zona afectată, iar persoanele trebuie să se îndepărteze și să anunțe imediat autoritățile, prin numărul unic pentru apeluri de urgență 112.

Obiectele suspecte nu trebuie atinse, mutate sau manipulate. Lucrările pot fi reluate după intervenția specialiștilor și confirmarea faptului că zona este sigură.

Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor prevede obligații pentru persoanele care găsesc arme sau muniții.

Potrivit art. 8 alin. (2):

„Persoana care găsește o armă militară, o armă letală, o armă neletală ori muniții este obligată să le predea sau să anunțe de îndată cel mai apropiat organ de poliție”.

În cazul descoperirii unor vestigii cu potențial arheologic, procedura este diferită.

Ordonanța Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic stabilește obligația anunțării descoperirilor arheologice întâmplătoare în cel mult 72 de ore.

Descoperirea trebuie comunicată primarului de către persoana care a făcut-o, proprietarul ori administratorul terenului, după caz.

În zona în care au fost descoperite vestigiile, lucrările care le-ar putea afecta trebuie oprite până la stabilirea măsurilor legale necesare.

Continuarea neautorizată a lucrărilor, dacă afectează patrimoniul arheologic, poate atrage sancțiuni contravenționale sau, în situațiile prevăzute de lege, răspunderea penală. Iar riscurile nu sunt doar juridice.

Distrugerea unor vestigii poate fi ireversibilă. Odată deteriorate structurile sau pierdut contextul arheologic în care au fost descoperite obiectele, informațiile istorice nu mai pot fi recuperate integral.

Cine decide când pot fi reluate lucrările

După descoperirea vestigiilor, arheologii trebuie să le cerceteze și să le documenteze.

În funcție de rezultatele cercetării, se stabilește dacă vestigiile trebuie conservate, dacă proiectul de construcție necesită modificări sau dacă terenul poate fi descărcat de sarcină arheologică.

În situațiile în care legea permite, autoritatea competentă emite certificatul de descărcare de sarcină arheologică.

Potrivit art. 5 alin. (3) din OG nr. 43/2000, acesta reprezintă:

„actul administrativ emis în condiţiile prezentei ordonanţe, prin care se anulează regimul de protecţie instituit anterior asupra terenului în care a fost evidenţiat patrimoniul arheologic”.

Cu alte cuvinte, certificatul permite eliminarea regimului de protecție arheologică pentru terenul vizat, în condițiile legii.

Nu înseamnă însă că toate vestigiile descoperite trebuie distruse sau îndepărtate.

În anumite situații, ele pot fi conservate chiar în locul descoperirii, iar proiectul de infrastructură poate fi adaptat pentru a le proteja.

De asemenea, oprirea lucrărilor într-un perimetru afectat de descoperiri arheologice nu înseamnă automat că trebuie suspendată activitatea pe întregul șantier.

Dacă există zone în care lucrările pot continua fără să afecteze patrimoniul, acestea pot rămâne active, cu respectarea condițiilor legale și tehnice aplicabile.

Durata cercetărilor și a procedurilor administrative diferă de la un caz la altul, în funcție de natura descoperirilor, complexitatea sitului și soluțiile de protejare necesare.

Ce învățăm din toate astea

Unele vestigii merită expuse publicului. Pentru altele, se alege conservarea in situ. Adică sunt păstrate chiar în locul în care au fost descoperite. Uneori rămân vizibile. Alteori sunt acoperite și protejate, pentru că expunerea lor n-ar mai fi compatibilă cu utilizarea străzii sau cu alte lucrări de infrastructură.

Sunt decizii care trebuie luate pe baza cercetărilor arheologice, a evaluărilor tehnice și a procedurilor legale.

Ce știm este că arareori se ivește o situație cu totul nouă, din punctul de vedere al procedurilor de aplicat. De regulă, sunt lucruri cu care arheologii, inginerii și funcționarii s-au mai confruntat. Și pentru care au mai găsit soluții. Au luat decizii și au urmat căi administrative care i-au mulțumit, într-o măsură mai mare sau mai mică, pe bucureșteni.

N-ar fi cazul să căutăm și soluții pentru a grăbi procesul, mai ales acolo unde nevoia de modernizare a infrastructurii este mare? Fără să punem în pericol patrimoniul care trebuie protejat, firește.

Și chiar dacă procedurile nu pot fi grăbite, o mai bună comunicare a arheologilor, inginerilor și funcționarilor cu bucureștenii ar fi, cu siguranță, de folos.

Ca să înțelegem de ce, uneori, trebuie să așteptăm finalizarea cercetărilor arheologice. Cât avem de așteptat. Și, mai ales, ce riscăm să pierdem dacă ne grăbim atunci când nu e cazul.