Într-un oraș în care memoria e adesea îngropată sub betoane noi, Casa Miclescu stă ca o relicvă vie a unei epoci dispărute. Aflată pe Șoseaua Kiseleff, într-o zonă care respiră încă din eleganța vechiului București, conacul ridicat la începutul secolului XX într-un stil neoromânesc sobru, dar rafinat, a fost mai mult decât o reședință: a fost un centru al vieții aristocratice.

Aici se organizau baluri elegante și întâlniri săptămânale unde venea toată crema nobilimii: Cantacuzino, Brâncoveanu, Sturdza, Carp, Băleanu, Balș, Greceanu. Un București al cochetei sofisticări și al conversațiilor rafinate lua formă în saloanele decorate cu lemn sculptat și oglinzi venețiene. Nu era doar fast, ci și influență – deciziile sociale și chiar politice se conturau în jurul acelor mese.

În plan cultural, Casa Miclescu a prins o a doua viață pe ecran: este chiar casa familiei Giurgiuveanu în filmul „Felix și Otilia”, ecranizarea celebrului roman al lui George Călinescu. Aerul său decadent, dar fascinant, s-a potrivit perfect cu povestea despre iluzii, moșteniri și emoții neconsumate.

După 1948, casa a fost naționalizată, dar a rămas locuită de unul dintre moștenitorii Miclescu, arhitectul Gheorghe “Tase” Miclescu, care a refuzat evacuarea, opunându-se inclusiv presiunilor regimului Ceaușescu. A murit în vilă, înconjurat de cărți, artă și pisici, într-o rezistență tăcută, care a salvat clădirea de demolare.

După 30 de ani de nepăsare și jocuri administrative, în aprilie 2021, printr-o decizie controversată a Curții de Apel Ploiești, Casa Miclescu a fost declasată din lista monumentelor istorice. A fost momentul în care mulți au simțit că se dă undă verde demolării și că orașul mai pierde o bucățică de identitate.

Dar nu toți au renunțat. Sică Pușcoci, actualul proprietar, refuză să cedeze, în ciuda presiunilor, calomniilor și atacurilor din zona mafiei imobiliare, care vânează clădirea la preț de chilipir prin licitații cu iz de manevră. Pușcoci continuă demersurile pentru restaurare și reabilitare, demontând pas cu pas intoxicările din presă și încercând să dea o nouă șansă acestui loc cu trecut greu și potențial real.

FOTO: Victor Radulescu - Operă proprie 

Citește și Ce spun clădirile abandonate despre București – o istorie în ruină și rezistență