În fiecare dimineață, mii de copii din București se trezesc cu noaptea-n cap ca să ajungă la școală.
Unii locuiesc în Rahova și învață la o școală din centru. Alții pleacă din Pipera și ajung la licee din Cotroceni sau Unirii.
Drumul de 45–60 de minute până la clasă a devenit o normalitate tăcută, un ritual zilnic al orașului în care copilăria se petrece, de multe ori, între claxoane și semafoare.

Dar cât de mult afectează, în realitate, traficul performanța școlară? Și ce înseamnă să înveți într-un oraș în care timpul pierdut pe drum se măsoară în luni, nu în minute?

Timpul pierdut devine timp furat

Un studiu realizat de World Bank și Banca Europeană de Investiții arăta încă din 2022 că Bucureștiul este cel mai congestionat oraș din Uniunea Europeană – media de deplasare fiind de 12 km/h la orele de vârf.
În termeni concreți, un elev care face zilnic o oră dus-întors spre școală petrece peste 200 de ore anual în trafic.
Adică aproape o lună întreagă de cursuri pierdută doar stând în mașină.

Copiii ajung obosiți, uneori flămânzi, deseori fără răbdare. Profesorii observă scăderea atenției la primele ore, iar părinții — în special cei care conduc zilnic — resimt epuizarea psihică a rutinei.

Oboseala cronică și randamentul cognitiv

Conform cercetărilor în psihologia educației, timpul lung de navetă se asociază cu niveluri crescute de stres, tulburări de somn și dificultăți de concentrare.
Un copil care se trezește la 6:00 pentru a fi la școală la 8:00 ajunge, de fapt, cu un deficit de atenție echivalent cu lipsa unei ore de somn.

Dr. Raluca Anton, psiholog clinician, explică:

„Copiii care petrec mult timp pe drum învață să funcționeze în mod alert, dar nu eficient. Creierul lor e deja ‘obosit’ înainte de a începe orele. Asta afectează capacitatea de memorare, motivația și chiar relațiile sociale din clasă.”

Efectele nu se văd imediat, dar se acumulează: note mai mici, apatie, lipsă de implicare și o relație tot mai slabă cu ideea de școală.

Inechitatea urbană: nu toți copiii merg pe jos la școală

În teorie, un oraș „educațional sănătos” e unul în care copilul poate ajunge la școală pe jos, în maximum 15 minute.
În București, realitatea e opusă: părinții caută „școli bune” în alte cartiere, iar sistemul de înscriere bazat pe reputație și nu pe proximitate a creat o migrație zilnică internă.

Rezultatul?

• Străzi sufocate la orele 7–9 dimineața;
• Copii care adorm în mașină;
• Părinți care ajung târziu la muncă;
• O segregare educațională între cartiere.

În nord și centru, liceele și școlile au infrastructură și profesori mai bine plătiți; în sud și vest, elevii pierd zilnic ore întregi pe drum.

Soluțiile posibile: orașul ca aliat al educației

Pentru ca traficul să nu mai fie un obstacol educațional, e nevoie de politici urbane coordonate cu nevoile școlilor.
Printre soluțiile propuse de urbaniști și specialiști în mobilitate:

• reorganizarea circumscripțiilor școlare pentru a încuraja înscrierea în proximitate;
• rute sigure pentru mersul pe jos sau cu bicicleta spre școală;
• transport școlar dedicat, după modelul altor capitale europene;
• digitalizarea parțială a programelor, mai ales în perioadele de trafic extrem.

Un oraș care vrea să aibă elevi performanți trebuie să-i lase, mai întâi, să ajungă odihniți la ore.

În concluzie

Educația nu începe în clasă, ci în drum spre ea.
Un copil care stă o oră pe zi în trafic nu are doar mai puțin timp de joacă, ci și mai puțină energie pentru învățare.
Traficul din București nu e doar o problemă de mobilitate, ci o problemă de echitate și de viitor.

Dacă vrem o generație atentă, curioasă și implicată, poate primul pas nu e o nouă programă, ci un drum mai scurt până la școală.

Surse:

• World Bank (2022): Urban Mobility in Bucharest – Challenges and Solutions
• Banca Europeană de Investiții: Urban congestion report – South-East Europe
• Institutul de Psihologie al Academiei Române (2023): Stresul și performanța cognitivă la copii din medii urbane aglomerate
• Interviu cu psihologul Raluca Anton (2024), Psihologia Azi

 Citeşte şi Bucureștiul părinților tineri – cum arată viața între job, creșă și trafic