Construită în anii de glorie ai Belle Époque-ului, Fântâna George Grigore Cantacuzino reprezintă o bijuterie arhitecturală a Bucureștiului. Situată pe dealul Filaret, această capodoperă neoclasică impresionează prin eleganța sa și prin povestea fascinantă a numelui pe care-l poartă. 

Fântâna a fost construită în anul 1870, la inițiativa și sub finanțarea primarului Bucureștiului - Gheorghe Grigore Cantacuzino, influent om politic și filantrop al vremii, care și-a dedicat viața dezvoltării culturale și sociale a României. 

 „În anul 1870 s-a clădit această fântână cu cheltuiala domnului George Grigorie Cantacuzino, primarul Capitalei, în urma votului consiliului municipal al comunei București din ședința de la 8 august 1869 prin care s-a decis a purta numele de "Fântâna George Grigorie Cantacuzino”, stă scris deasupra fântânii, în semn de recunoștință pentru inițatorul proiectului.

Ridicată în stil neoclasic de arhitectul Al. Freiwald și sculptorul Karl Storck , fântâna este o îmbinare sublimă de sculptură și arhitectură, cu basoreliefuri ce ilustrează momente cheie din istoria națională. De la inaugurarea sa, fântâna a devenit un punct central al orașului, atrăgând atât localnici cât și turiști, dornici să descopere frumusețea și istoria acestui monument emblematic. 

Înaintea de construcția acestei bijuterii arhitecturale, în această zonă se afla Fântâna de pe Dealul Filaret, o fântână monumentală, construită în secolul al XVIII-lea de către mitropolitul Filaret al II-lea. Concepută ca un fel de foișor-palat, în partea de jos a fântânii era casa apei, lată de câțiva metri, din care ieșeau 12 țevi de bronz, deasupra cărora era sculptată în relief câte o zodie. 

Trecerea anilor a făcut, însă, ca monumentul să se deterioreze extrem de mult. Deși începând cu anul 1861 au existat încercări de a-l salva, Consiliul Municipal a hotărât să fie dărâmat în primăvara anului 1863 și s-a decis construirea unei alte fântâni pe Dealul Filaret, la fel de monumentală. 

Fântâna George Grigorie Cantacuzino a fost ridicată pe blocuri masive de piatră, care imită perfect stâncile. Ea are aspectul unui paralelipiped în două registre, cu fațada încadrată de basoreliefuri, având stâlpi și piloni de susținere acoperiți cu plăci de ceramică ce prezintă steme în relief care ilustrează imaginile unor cavaleri medievali. În partea din față, fântâna are o firidă boltită care conține, în partea de jos, un vas oval construit din piatră, din care izvorăște apa. 

Deși în anii de început, fântâna era faimoasă pentru puritatea apei. În ciuda faptului că fântâna a fost recent restaurată, acum apa nu mai este potabilă.

Cu toate că orașul s-a schimbat de-a lungul anilor, fântâna George Grigore Cantacuzino rămâne un simbol al trecutului glorios al Bucureștiului și un element esențial al peisajului urban contemporan.

Sursa foto:  Primăria Municipiului București