La începutul anilor ’90, România trăia una dintre cele mai intense transformări culturale din istoria sa modernă. După decenii de cenzură, propaganda de stat și confiscare ideologică a valorilor intelectuale, scrisul românesc avea nevoie de o instituție capabilă să repună în circulație marile nume și marile idei interzise în comunism. 

Începuturile unei edituri născute din renașterea culturală post-1989

În acest context a luat naștere Editura Humanitas, fondată la 1 februarie 1990 printr-un ordin al ministrului culturii de atunci, Andrei Pleșu. Pe structura vechii Edituri Politice, instituția căpăta un rost complet nou: acela de a reinstaura demnitatea culturii române și de a face accesibile operele pe care sistemul totalitar le suprimase.

Conducerea noii edituri i-a fost încredințată lui Gabriel Liiceanu, scriitor, cercetător în filosofie și istoria artei, și una dintre cele mai articulate voci intelectuale ale perioadei postrevoluționare. Humanitas s-a definit încă de la început ca o „editură de științe umaniste”, iar alegerea numelui reflecta exact această identitate: o instituție dedicată reflecției asupra omului, culturii, memoriei și conștiinței publice.

Într-o țară în care libertatea de expresie abia fusese recâștigată, Humanitas a devenit rapid un reper. Prin asumarea unei misiuni clare – aceea de a readuce în spațiul public cărțile interzise sau suprimate politic – editura și-a câștigat în primele luni o vizibilitate uriașă. 

În februarie 1991, numai un an după înființare, Humanitas a fost privatizată, consolidându-și astfel autonomia și direcția editorială.

Recuperarea autorilor interziși și reconstruirea memoriei culturale

Unul dintre cele mai puternice gesturi culturale ale primilor ani a fost publicarea autorilor interziși sub comunism. Pentru mulți cititori, Humanitas a fost primul contact cu operele aproape mitizate, dar greu accesibile, ale exilului românesc și ale elitei intelectuale marginalizate.

În colecțiile Humanitas au apărut atunci volume esențiale ale lui Emil Cioran, Mircea Eliade și Eugène Ionesco – nume considerabile ale culturii mondiale, ignorate sau cenzurate în perioada dictaturii. Publicarea lor în tiraje mari a reprezentat nu doar o recuperare intelectuală, ci și o reconectare a României la circuitul cultural european.

Alături de aceștia, au fost editate texte antebelice sau inedite semnate de Constantin Noica și Lucian Blaga, două figuri esențiale pentru cultura română, ambele supuse ostracizării politice. În paralel, Humanitas a publicat volumele Monicăi Lovinescu și ale lui Virgil Ierunca, cei care, prin microfonul Europei Libere, apăraseră cultura română în anii cei mai întunecați ai comunismului.

Seria Amintirilor lui Constantin Argetoianu, reluarea Convorbirilor dintre Mircea Ciobanu și Regele Mihai sau recuperarea manuscriselor de istorie și filosofie au completat această operă de restaurare a adevărului cultural. Primele colecții – „Totalitarism și literatura Estului”, „Memorii/Jurnale”, „Societatea civilă” – au fost gândite exact în acest spirit: de a vindeca memoria, de a restitui adevărul istoric și de a forma un nou tip de cititor într-o societate democratică.

Diversificarea editorială și extinderea către noi domenii

Deși a pornit ca o editură de științe umaniste, Humanitas și-a lărgit semnificativ profilul de-a lungul anilor. Pe lângă filosofia, istoria și literatura de idei ce i-au definit primele etape, în timp a inclus:

·       religie și spiritualitate

·       psihologie și antropologie

·       știință

·       literatură de ficțiune și memorialistică

·       carte practică

·       manuale și auxiliare școlare

·       carte pentru copii

·       audiobookuri și colecții audio specializate

Diversificarea nu a diluat direcția inițială, ci a întregit-o. O editură care se adresa inițial intelectualilor și pasionaților de filosofie a devenit o instituție complexă, cu o ofertă editorială capabilă să acopere un public larg, fără să coboare standardele.

Cele mai importante colecții – „Istorie”, „Istorie contemporană”, „Zeitgeist”, „Memorii/Jurnale” – au contribuit la consolidarea unui profil distinct, în care cultura generală, analiza politică și memoria istorică se îmbină într-un mod coerent.

Alături de acestea, colecțiile de literatură – „Cartea de pe noptieră”, „Raftul Denisei”, „Râsul lumii”, „Biblioteca italiană” – au construit un public fidel și au adus în fața cititorilor români atât autori consacrați, cât și voci noi.

Scriitori români, autori străini și colecții de prestigiu

Humanitas a devenit un spațiu în care literatura română și literatura universală se întâlnesc. În privința autorilor români, editura publică în serii consistente opera marilor scriitori interbelici și contemporani, contribuind la menținerea unui canon literar solid.

În privința autorilor străini, Humanitas a introdus pe piața românească nume precum:

·       Mario Vargas Llosa

·       Milan Kundera

·       Marguerite Yourcenar

·       Nina Berberova

·       Fernando Pessoa

·       Isabel Allende

·       Eric-Emmanuel Schmitt

·       Paulo Coelho

Colecția „Nipponica” a deschis publicului român literatura japoneză, în timp ce seriile „Știință” și „Practic” au atras cititori interesați de cunoaștere aplicată, tehnică și științifică. Audiobookurile din colecțiile „Audiofiction” și „Ascultă și învață” au completat oferta, adaptând editura la noile modalități de lectură.

Un număr impresionant de titluri și impactul asupra culturii române

Până la sfârșitul anului 2009, Humanitas publicase 2200 de titluri noi, iar numărul total de exemplare – incluzând reeditările, dar excluzând manualele școlare – depășea 15 milioane. Multe dintre aceste volume au devenit bestselleruri, transformându-se în repere ale culturii postcomuniste.

Un alt pas major în dezvoltarea instituției a fost formarea Grupului Humanitas, un ansamblu editorial și educațional care include, pe lângă editura principală, și alte direcții de activitate culturală.

Deși astăzi Humanitas este o editură complet matură, diversificată și stabilă pe piață, ea păstrează miezul misiunii sale originare: aceea de a aduce în fața publicului cărți care formează, luminează și schimbă mentalități.

O editură simbol pentru România modernă

Humanitas nu este doar o editură; este și un fenomen cultural. Prin recuperarea autorilor interziși, prin formarea unui canon al memoriei și al gândirii libere, prin promovarea literaturii de idei și a reflecției civice, instituția a modelat lectura publicului român după 1989.

A pornit la drum pe scheletul unei edituri politice a regimului comunist, dar a renăscut ca spațiu al libertății. A construit colecții, a format cititori, a redat culturii române opere interzise și a deschis porțile către literatura universală de mare valoare.

Astăzi, Humanitas rămâne o instituție centrală a culturii române, continuând să influențeze felul în care citim, înțelegem și prețuim lumea ideilor. Dacă primele sale volume au fost un act de recuperare, cele de astăzi sunt o confirmare a maturității culturii române într-o societate democratică. Humanitas rămâne, fără îndoială, una dintre cele mai importante povești editoriale ale României postcomuniste.

Citește și: