Nordul Bucureștiului este astăzi asociat cu bulevarde largi, cartiere rezidențiale, clădiri de birouri, restaurante, parcuri și zone considerate printre cele mai scumpe ale Capitalei. Herăstrău, Dorobanți, Primăverii, Băneasa, Floreasca sau Șoseaua Nordului sunt nume care trimit imediat la un București modern, prosper și cosmopolit. În realitate, această parte a orașului are o istorie mult mai veche și mai complicată decât lasă să se vadă imaginea contemporană. Nordul Capitalei a fost, timp de secole, o zonă de margine, cu sate, moșii, drumuri de țară, păduri și întinderi mlăștinoase. Transformarea sa într-unul dintre cele mai importante spații urbane ale Bucureștiului s-a produs treptat, mai ales începând din secolul al XIX-lea și accelerând în perioada interbelică. Lacurile au fost amenajate, drumurile au fost transformate în artere moderne, au apărut parcuri, vile și instituții, iar după 1950 orașul și-a împins limitele și mai departe spre nord. Iată zece lucruri mai puțin cunoscute despre această parte a Bucureștiului.

1. „Nordul Bucureștiului” nu este o zonă administrativă

Primul lucru important de lămurit este că „Nordul Bucureștiului” nu reprezintă o unitate administrativă oficială. Este mai degrabă o denumire urbană și geografică folosită pentru un ansamblu de cartiere și zone situate în partea de nord a Capitalei. În funcție de context, aici pot fi incluse Băneasa, Herăstrău, Aviatorilor, Dorobanți, Primăverii, Floreasca, Tei, Dămăroaia, Străulești și alte zone.

Mai mult, ceea ce este perceput în limbajul cotidian drept „nordul Bucureștiului” trece și dincolo de limitele administrative ale municipiului. Pipera, de exemplu, este asociată frecvent cu nordul Capitalei, deși se află în orașul Voluntari, județul Ilfov. Această confuzie este explicabilă prin dezvoltarea economică și imobiliară a întregii zone, care funcționează astăzi ca un spațiu urban aproape continuu.

2. Nordul orașului a fost cândva o periferie cu aspect rural

Este greu de imaginat astăzi, privind Șoseaua Kiseleff, Piața Charles de Gaulle sau Șoseaua Nordului, că o parte importantă a acestui teritoriu avea cândva un caracter rural. Documentele istorice arată că nordul Bucureștiului s-a dezvoltat mult timp la marginea orașului, iar Băneasa, Herăstrău și alte localități din această zonă au avut statut de comune suburbane.

În perioada interbelică, administrația Bucureștiului încerca să controleze și să organizeze această extindere. Un studiu al Muzeului Municipiului București arată că, prin planurile urbanistice din anii 1930, Băneasa, Mogoșoaia și Herăstrău se numărau printre comunele suburbane ale Capitalei. După 1950, o nouă etapă de extindere a făcut ca teritorii importante din nord să fie incluse în intravilanul orașului.

3. Șoseaua Kiseleff pornea printr-un peisaj mult mai gol decât cel de astăzi

Una dintre cele mai elegante artere ale Bucureștiului, Șoseaua Kiseleff, are o istorie care începe într-un peisaj foarte diferit. Zona dintre bariera Podului Mogoșoaiei și pădurea Băneasa era descrisă în documentele istorice drept o câmpie deschisă, lipsită de vegetația bogată pe care o asociem astăzi cu nordul orașului.

Traseul a fost cunoscut inițial sub numele de „Aleea Băneasa”, iar primele referiri la existența sa și la plantațiile de pe marginea drumului datează încă din secolul al XVIII-lea. În prima parte a secolului al XIX-lea, artera a fost amenajată și plantată, devenind treptat una dintre principalele căi de acces spre nord.

4. Lacurile din nord sunt legate de râul Colentina

Peisajul actual al nordului Bucureștiului este imposibil de separat de lacurile sale. Băneasa, Herăstrău, Floreasca, Tei, Plumbuita și alte lacuri fac parte din sistemul de amenajări de pe râul Colentina, iar existența lor a influențat decisiv dezvoltarea orașului.

Zona de nord era străbătută de cursul meandrat al Colentinei și avea numeroase iazuri și zone mlăștinoase. În perioada interbelică au fost realizate ample lucrări hidrotehnice, care au transformat aceste teritorii în spații de agrement și au făcut posibilă dezvoltarea unor cartiere și parcuri. Lacul Băneasa, de exemplu, a fost amenajat în cadrul lucrărilor de asanare din anii 1930, iar Herăstrăul a devenit nucleul unuia dintre cele mai importante parcuri ale Capitalei.

5. Parcul Herăstrău a fost amenajat pe o zonă mlăștinoasă

Actualul Parc Regele Mihai I, cunoscut de generații de bucureșteni drept Herăstrău, este una dintre cele mai spectaculoase transformări urbane ale nordului Capitalei. Înainte de amenajare, zona era în mare parte mlăștinoasă și greu de folosit pentru dezvoltarea urbană.

Lucrările de asanare și amenajare desfășurate în anii 1930 au schimbat radical peisajul. Parcul a fost inaugurat oficial la 9 mai 1936, cu ocazia manifestărilor „Luna Bucureștilor”. De-a lungul deceniilor, spațiul a purtat mai multe denumiri, inclusiv Parcul Carol al II-lea, Parcul Național și, în perioada comunistă, Parcul I.V. Stalin. În 2017, parcul a primit oficial numele de Regele Mihai I.

6. În nordul Capitalei există un „sat” adus din toate regiunile României

Una dintre cele mai spectaculoase instituții ale nordului Bucureștiului este Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Ideea sa era neobișnuită pentru anii 1930: gospodării, case, biserici și instalații tradiționale urmau să fie aduse din diferite regiuni ale țării și reconstruite în apropierea lacului Herăstrău.

Muzeul a fost inaugurat oficial la 10 mai 1936, în prezența regelui Carol al II-lea, iar pentru public a fost deschis câteva zile mai târziu. În prima sa etapă, muzeul ocupa 4,5 hectare și cuprindea 33 de complexe autentice. Astfel, o zonă aflată la marginea Bucureștiului a devenit locul în care putea fi văzută, într-o singură plimbare, diversitatea satului românesc.

7. Băneasa are o istorie legată de pionierii aviației

Aeroportul Băneasa este una dintre cele mai vechi instituții ale nordului Bucureștiului și are o legătură directă cu începuturile aviației românești. Primele zboruri pe terenul din zona Băneasa sunt consemnate încă din 1909, când Louis Blériot a evoluat cu avionul său deasupra fostului hipodrom.

La 1 august 1912, Liga Aeriană Română, condusă de principele George Valentin Bibescu, a înființat aici o școală de pilotaj. Aeroportul a devenit ulterior un centru important pentru aviația civilă și militară. În 1920 a fost înființată Compania de Navigație Aeriană Franco-Română, iar în 1922 Băneasa era inclusă pe una dintre primele rute aeriene internaționale care legau Europa de Constantinopol, cu escală la București.

8. Gara Regală Băneasa a fost construită pentru primiri oficiale

În apropierea aeroportului și a Muzeului Minovici se află un alt reper mai puțin cunoscut al nordului: Gara Regală Băneasa. Clădirea a fost ridicată în 1936 după planurile arhitectului Duiliu Marcu și avea o destinație specială.

Nu era o gară obișnuită, ci un spațiu destinat în special primirilor oficiale ale Familiei Regale și delegațiilor străine. Arhitectura și interiorul au fost concepute pentru astfel de ceremonii, iar Muzeul Municipiului București menționează existența unui elegant salon de recepție, cu lambriuri din lemn și pardoseli din marmură.

9. Pădurea Băneasa este rămășița unui peisaj forestier mult mai întins

Când bucureștenii se gândesc la Pădurea Băneasa, imaginea este aceea a unei insule verzi aflate la marginea orașului. În realitate, aceasta este doar o parte rămasă dintr-un peisaj forestier mult mai amplu care acoperea în trecut zone întinse din Câmpia Munteniei.

Pădurea a avut și un rol important în proiectele de agrement ale Bucureștiului interbelic. Documentele epocii arată preocuparea administrației pentru crearea unei centuri verzi în jurul orașului, iar Băneasa se afla printre principalele zone de recreere. În același timp, pădurea marchează și astăzi una dintre limitele naturale importante ale Capitalei spre nord.

10. Nordul Bucureștiului a trecut de la periferie la centru economic

Poate cea mai spectaculoasă transformare este cea produsă în ultimele decenii. Zona care în trecut avea caracter rural sau de periferie a devenit una dintre cele mai dinamice componente ale Bucureștiului. Floreasca, Barbu Văcărescu, Pipera, Băneasa și zona Aviatorilor au atras clădiri de birouri, sedii de companii, hoteluri, restaurante și proiecte rezidențiale.

Schimbarea nu s-a produs însă dintr-odată. Ea a început cu marile proiecte urbane interbelice, a continuat prin investițiile și sistematizările perioadei comuniste și a accelerat după 1990. Astăzi, nordul Capitalei combină într-un spațiu relativ restrâns lacuri și păduri, foste sate, monumente, aeroporturi, parcuri, cartiere de vile și centre moderne de afaceri.

Privit astfel, nordul Bucureștiului nu este doar zona prosperă pe care o vedem astăzi. Este rezultatul unei transformări urbane desfășurate pe mai bine de un secol. De la drumuri care traversau câmpuri și moșii până la bulevarde aglomerate și centre de business, de la mlaștinile Colentinei la parcul Herăstrău și de la primele avioane ale lui Blériot la aeroportul Băneasa, istoria nordului este, în fond, chiar povestea modernizării Bucureștiului.

Citește și: Povestea cartierului Aviației din București, zona construită pentru piloții aeroportului Băneasa