"Atenție, se închid ușile!" O frază pe care aproape 700.000 de bucureșteni o aud zilnic, de ani buni, fără să se gândească prea mult la ea. În spatele ei stă o poveste ciudată: femeia a cărei voce a devenit, practic, semnătura sonoră a metroului bucureștean nu știa că vocea ei e folosită acolo.

Isabela Neamțu era la începutul carierei de actriță când a mers, prin 2001, la un casting de voce. A câștigat, a înregistrat frazele — stații, uși, peroane — și după aceea n-a mai auzit nimic. Niciun contract semnat cu Metrorex, nicio notificare, nicio plată. Actrița nici măcar nu folosea metroul des, așa că a trecut ani buni fără să știe ce se întâmplase cu proba aceea de voce. A aflat abia când un coleg i-a spus, într-o zi, că i s-a părut că-i recunoaște timbrul într-o stație. Neîncrezătoare, Neamțu a luat metroul o oprire, ca să verifice cu urechile ei. Colegul avea dreptate.

De acolo a pornit un proces care a durat aproape un deceniu. În 2007, actrița a dat în judecată Metrorex, cerând despăgubiri de 170.000 de dolari pentru folosirea neautorizată a vocii ei, timp în care aceasta răsunase zilnic în toate stațiile. A câștigat într-o primă instanță în 2011, dar decizia a fost contestată de ambele părți, iar dosarul a ajuns până la Înalta Curte de Casație și Justiție. Opt ani după declanșarea procesului, pe 29 septembrie 2015, instanța supremă a pronunțat sentința definitivă: Metrorex trebuia să-i plătească Isabelei Neamțu 4.200 de dolari și, mai important pentru ea, nu mai avea dreptul să-i folosească vocea fără acord.

Suma era la mare distanță de cei 170.000 de dolari ceruți inițial, iar actrița a spus-o direct, pe pagina ei de Facebook, la momentul respectiv: suma reflecta cam ce se plătea atunci în România pentru drepturi de autor ale unui interpret, dar nu era echitabilă pentru șapte ani de folosire ilegală a unei înregistrări. A adăugat, cu un soi de resemnare amuzată, că fiind pionier într-un asemenea caz e greu.

Un detaliu mai puțin cunoscut din dosar: în timp ce procesul era încă pe rol, Metrorex introdusese deja, pe trenurile mai noi de tip CAF, un alt sistem de anunțuri, folosind aceleași secvențe audio ca pe trenurile Bombardier — dar cu o voce pe care compania a descris-o oficial drept "industrială", fără identitate. Practic, exista deja o variantă de rezervă, gândită să nu ridice aceleași probleme legale. Metrorex a mai susținut, la un moment dat, că nici măcar nu fusese acționată în judecată de entitatea corectă, pentru că înregistrarea originală fusese comandată de o firmă terță, SC Metroul SA, proiectantul rețelei.

După ce a câștigat definitiv, Neamțu a confirmat că a primit efectiv de la Metrorex cei 4.200 de dolari stabiliți de instanță, plus cheltuielile de judecată — nicio sumă mai mare, doar ce decisese Curtea. A mai spus însă ceva relevant: înregistrările cu vocea ei au continuat să se audă în difuzoare încă aproape un an după decizia finală, înainte să dispară complet. Un an întreg în care o instanță supremă decisese deja că folosirea lor nu mai era legală, dar sistemul a continuat să funcționeze pe inerție, până s-au făcut înregistrări noi.

Astăzi, actrița continuă să lucreze în teatru — a jucat la Teatrul Bulandra, printre altele — și a avut, de-a lungul timpului, alte proiecte de voce, inclusiv pentru dublaje și reclame. Rămâne, totuși, cunoscută pentru rolul pe care nu l-a cerut și nu l-a semnat niciodată: cea mai auzită voce din Bucureștiul de sub pământ, într-un oraș în care majoritatea celor care o ascultă zilnic n-au aflat niciodată numele din spatele ei.

Citește și Mirosurile de la metrou: geografia invizibilă a Bucureștiului subteran