În centrul Bucureștiului, la câțiva pași de Calea Victoriei și Palatul Regal, se află unul dintre cele mai valoroase monumente de arhitectură religioasă din Capitală: Biserica Kretzulescu. Ridicată la începutul secolului al XVIII-lea, între 1720 și 1722, biserica a fost ctitorită de marele logofăt Iordache Kretzulescu și de soția sa, Safta, fiica domnitorului martir Constantin Brâncoveanu.

Biserica Kretzulescu, un monument cu rădăcini brâncovenești

Pentru Safta Brâncoveanu, construcția acestui lăcaș de cult avea o puternică semnificație personală. Tatăl ei fusese executat în mod barbar, alături de fiii săi, la Istanbul, iar Iordache, soțul ei, fusese martor direct la această tragedie.

Supraviețuirea sa după exil a fost interpretată ca un miracol, motiv pentru care cei doi au ridicat biserica în semn de recunoștință față de divinitate. Edificiul a fost închinat „Adormirii Maicii Domnului” și „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil” și s-a ridicat pe locul unei bisericuțe de lemn cunoscută sub denumirea „La puțul cu zale”.

Astfel, Biserica Kretzulescu nu a fost doar un simplu loc de rugăciune, ci și un monument al memoriei, o expresie a credinței și a rezistenței în fața vremurilor potrivnice.

Arhitectura monumentului, rafinată și expresivă

Construcția este un exemplu reprezentativ al stilului brâncovenesc, care îmbină elementele tradiționale românești cu influențe orientale și renascentiste. Fațadele din cărămidă roșie, împărțite în registre printr-un brâu sculptat, oferă monumentului o eleganță aparte. Pridvorul, sprijinit pe șase coloane masive de piatră, impresionează prin arcadele sale armonioase.

Turlele zvelte, decorațiunile discrete și proporțiile bine echilibrate dau ansamblului un aer monumental, dar în același timp cald și primitor. De asemenea, un element aparte este reprezentat de frescele din pridvor, care ilustrează scene din Apocalipsă – un detaliu rar întâlnit în arhitectura religioasă românească.

La interior, pictura originală de la 1722 a fost în mare parte distrusă în timp, însă o parte din fragmente au supraviețuit și pot fi admirate și astăzi. În pridvor se află și mormântul lui Emanoil C. Kretzulescu (1806–1878), om politic important al secolului al XIX-lea și promotor al reformelor moderne.

Cum s-a transformat biserica de-a lungul secolelor

De-a lungul celor trei secole de existență, biserica a trecut prin mai multe etape de modificări și restaurări. Primele intervenții majore, în 1815 și 1859, i-au schimbat considerabil aspectul. Arcadele pridvorului au fost zidite, ferestrele au fost mărite, iar fațadele au primit ornamente de inspirație neogotică. Tot atunci, fresca originală a fost acoperită de pictura în ulei realizată de Gheorghe Tattarescu, cunoscut pentru stilul său clasicizant.

În perioada interbelică, însă, autoritățile au conștientizat valoarea istorică a monumentului. Între 1935 și 1936, sub coordonarea Comisiei Monumentelor Istorice și a arhitectului Ștefan Balș, biserica a fost restaurată pentru a se apropia cât mai mult de forma ei originală.

Pictura bizantină de secol XVIII a fost reconstituită, în timp ce picturile lui Tattarescu au fost în mare parte înlăturate, cu excepția portretelor ctitorilor, considerate opere de artă valoroase.

Un detaliu remarcabil este brâul sculptat de piatră, inspirat de modelul inițial, dar păstrat în parte și în forma sa originală, vizibil astăzi printr-un panou de sticlă amplasat pe fațada altarului.

Ferestrele, refăcute după modelul moldovenesc cu pietre ajurate, și consolidarea bolților au contribuit la reînvierea atmosferei autentice brâncovenești.

Biserica în secolul XX: pericole și salvare

Al Doilea Război Mondial a adus noi suferințe bisericii. Bombardamentele din 1944 au afectat zidurile și fațadele, lăsând urme vizibile vreme îndelungată. Mai grav a fost, însă, pericolul din perioada comunistă.

Regimul lui Nicolae Ceaușescu a pus în pericol existența a numeroase lăcașuri de cult, iar Biserica Kretzulescu, aflată în centrul Capitalei, nu a făcut excepție.

În anii ’80, au existat planuri de demolare sau de mutare, însă valoarea istorică și artistică a monumentului a determinat autoritățile și comunitatea culturală să se opună. Biserica a fost astfel salvată, devenind un simbol al rezistenței patrimoniului în fața abuzurilor ideologice.

După 1990, biserica a intrat într-o nouă etapă. Preotul Vasile Răducă a preluat parohia, iar în anii următori au fost strânse fonduri pentru lucrări de consolidare și restaurare. Acestea au fost esențiale, deoarece zidurile și acoperișul se aflau într-o stare precară. A fost refăcut acoperișul, bolțile au fost întărite cu o calotă de beton armat pentru a rezista cutremurelor, iar fațadele au fost restaurate.

La pictură, s-a aplicat un plan complex: aproximativ 40% din fresca originală a fost conservată, în timp ce zonele lipsă au fost completate cu picturi noi, realizate în stilul secolului al XVIII-lea. Această metodă a permis păstrarea autenticității, dar și redarea unei coerențe vizuale interiorului.

Patrimoniu artistic și spiritual

În interiorul bisericii se păstrează câteva piese de patrimoniu cu o valoare deosebită. Printre ele se află un candelabru masiv din bronz emailat, realizat la Paris în anul 1837, precum și icoane vechi, unele datând din prima jumătate a secolului al XVII-lea.

Aceste obiecte completează atmosfera de sacralitate a bisericii, fiind totodată martori ai istoriei zbuciumate prin care a trecut acest lăcaș.

Biserica nu este doar un loc de rugăciune, ci și un spațiu care inspiră prin forța sa simbolică. Ea reprezintă legătura între generațiile care au ridicat-o, restaurat-o, salvat-o și cele care astăzi îi calcă pragul.

Biserica Kretzulescu, în prezent

La împlinirea a 300 de ani de la ridicare, în toamna anului 2022, biserica a fost celebrată ca unul dintre cele mai importante monumente religioase și arhitecturale din București.

Astăzi, atrage atât credincioși, cât și turiști fascinați de frumusețea ei. Poziționată în centrul Capitalei, între clădirile moderne și zgomotul bulevardelor, biserica oferă o oază de liniște și spiritualitate.

În același timp, ea rămâne un reper pentru istoria și cultura românească. Povestea ei este legată de marile familii boierești, de tragedia Brâncovenilor, de transformările arhitecturale din secolele XIX și XX, dar și de rezistența patrimoniului în fața abuzurilor comuniste.

Concluzie: un simbol al credinței și identității

Biserica Kretzulescu este mai mult decât un monument de arhitectură. Este o mărturie vie a unei istorii pline de încercări, o expresie a credinței și a spiritului românesc care a rezistat de-a lungul veacurilor.

Ctitorită de Safta Brâncoveanu și Iordache Kretzulescu în memoria unei familii martirizate, salvată de la ruinare prin eforturile generațiilor succesive, biserica rămâne și astăzi un loc de reculegere, dar și un reper cultural pentru toți cei care trec pragul ei.

După trei secole, frumusețea și valoarea sa artistică continuă să inspire și să fascineze, demonstrând că tradiția și spiritualitatea pot supraviețui oricăror vremuri tulburi.