Prăbușirea pereților unui balcon de bloc, în mijlocul zilei, în cartierul Tineretului – unul dintre cele mai populare din Capitală – ar trebui să fie suficientă ca să ne amintească: orașul nu e, nici pe departe, atât de sigur pe cât am putea crede.

Viața la bloc vine și cu riscuri. Iar pentru limitarea lor trebuie să luăm măsuri. Problema este că, de cele mai multe ori, nici măcar nu știm cine și ce ar trebui să facă.

Unii nu știu, alții nu pot sau nu vor.

Și toate astea, într-un oraș încă dominat de locuințe vechi, edificate în comunism, pe care constructorii nu le-au gândit pentru regim mixt de proprietate și pentru a suferi modificări repetate, după bunul plac al celor care le ocupă.

Pereții unui balcon de pe un bloc din centrul Capitalei s-au desprins, ajungând să avarieze grav o mașină parcată în fața imobilului. Incidentul a avut loc într-o zi de luni aglomerată, în apropierea Parcului Tineretului, unul dintre cele mai populare din Capitală. Faptul că nimeni nu trecea prin zona în care s-au prăbușit bucățile de balcon, că n-au existat răniți și că nu s-a produs nicio tragedie a fost noroc pur. Din păcate, s-ar putea să nu avem noroc de fiecare dată când o bucată de bloc se prăbușește! Prin urmare, întrebarea este cine ar fi trebuit să răspundă de siguranța cetățenilor în astfel de situații.

Răspunsul nu e nici scurt, nici simplu. Dar e necesar să-l aflăm și să-l înțelegem. Ca să știm cum să ne pregătim pentru orice situație. Ne-a ajutat să documentăm subiectul președintele Ligii Naționale a Asociațiilor de Proprietari Habitat, Mihai Mereuță.

„Nu e o singură lege, sunt cel puțin 4”

„Aici nu trebuie să vă referiți numai la legislația asociațiilor de proprietari, adică la Legea 196/2018. Mai trebuie să ne gândim și la Legea 10/1995, care privește calitatea construcțiilor. Și care prevede și sancțiuni. Dar și la Legea 50/1991, care privește autorizarea construcției. Toate aceste legi adunate arată că – după cum reiese și din Codul civil – proprietarul răspunde. În cazul unei asociații de proprietari, au răspunderi – potrivit legislației – și administratorul, și președintele, și comitetul”, a explicat Mihai Mereuță pentru Bucuresti.ro.

„Nu sunt bani? Dar obligația de a interveni rămâne”. Asupra cui cade

În astfel de cazuri punctuale, cel care ar fi trebuit să semnaleze eventualele probleme este administratorul, mai ales că vecinii au povestit presei că nu este primul astfel de incident din ultimul an. Recent au mai căzut pietre de pe un alt balcon al imobilului. Responsabilitatea merge însă mai departe, dacă acesta a informat cu privire la situație.

„Noi îi sfătuim întotdeauna: când preiau o clădire în administrare, să nu procedeze la fel ca 80%, ca să nu zic 90% dintre administratori. Adică să nu preia numai documente contabile. Toată lumea se gândește că administrarea înseamnă lista de întreținere. Când, de fapt, listele de întreținere reprezintă foarte puțin din activitatea necesară într-un imobil. Și atunci, administratorul trebuie să facă un inventar al clădirii. Și să semnaleze asociației de câte ori apar probleme. Inclusiv când sunt cărămizi care se desfac de pe fațadă. Sau când cade tencuială”, subliniază președintele Ligii Naționale a Asociațiilor de Proprietari Habitat.

Provocarea, în cazul blocurilor, este că părți din proprietate sunt individuale. Iar alte părți sunt comune.

„Fațada este proprietate comună. Simpla atârnare a unui aer condiționat nu s-ar putea face legal fără acordul asociației. (...) Și atunci, pe de-o parte, administratorul monitorizează starea părților comune și semnalează în scris asociației. Și sigur că asociația răspunde, în 9 cazuri din 10: «Nu sunt bani!». Dar asta n-are legătură cu obligația de a interveni, da? Tocmai de aceea, administratorul trebuie imediat să înregistreze petiții sau să semnaleze în scris la asociație, pentru că altfel este responsabil”, a mai spus Mihai Mereuță.

„Toată lumea așteaptă soluția din afară”

Pe scurt – explică Mihai Mereuță – administratorul este cel care trebuie să semnaleze problemele președintelui asociației de proprietari și comitetului. Iar aceștia din urmă sunt în culpă dacă nu fac demersurile care se impun pentru rezolvarea problemei.

Când vorbim despre o problemă tehnică, e nevoie de o expertiză care să stabilească în ce fel stau lucrurile. Pentru ea plătește asociația. La fel și pentru lucrări.

Ar exista mai multă rigoare în tot acest proces dacă și primăriile – prin direcțiile de inspecție și control ale polițiilor locale –, dar și Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC) ar controla modul în care își fac treaba asociațiile de proprietari.

Pentru refuzul de a face anumite lucrări, ISC poate da amenzi asociației. Iar suma de plată s-ar împărți la toți proprietarii. ISC are însă mult prea puțini inspectori față de numărul necesar. „Dacă ai o mână de douăzeci de inspectori, eu cred că probabilitatea să aibă unul timp de o asociație de proprietari din miile de asociații din București este foarte scăzută”, explică Mihai Mereuță.

„Acum, mentalitatea de proprietar în condominii lipsește. La casă e altceva. Nu stă nimeni să îți repare fațada. Dar la bloc – mai ales în blocurile vechi comuniste, care încep să se degradeze, să se descompună – gândiți-vă la cei care erau chiriași și au devenit proprietari. Nu întotdeauna au schimbat și mentalitatea. (...) Toată lumea așteaptă soluția din afară. Soluția și rezolvările vin din interiorul asociației. Totul pleacă de la proprietari responsabili, care să se implice, să participe la adunările generale, să semnaleze orice degradare pe care o văd”, mai explică președintele Ligii Habitat.

După administrator, următorul care răspunde de menținerea în stare bună a fațadei este însă președintele asociației de proprietari. Ca sistemul să funcționeze, este nevoie de implicarea proprietarilor, dar și a comitetului, ai cărui membri sunt de multe ori la fel de nepregătiți și neimplicați.

„În blocurile din anii ’80-’90, fiecare dărâmă câte ceva!”

În cazul imobilelor vechi, construite în anii ’80-’90, Mereuță punctează că „o treime dintre ele au intervenții structurale neautorizate”, care pot duce la o nouă tragedie.

„Fiecare, când și-a mai cumpărat un apartament, a mai dărâmat un perete, a mai dărâmat o bucătărie, a mai obturat o aerisire.

(…) Dacă nu înțelegem, pe de o parte, să nu facem modificări neautorizate și, pe de altă parte, să lucrăm împreună ca să întreținem părțile comune, dacă așteptăm câțiva inspectori de la primărie sau de la ISC să umble prin toate blocurile, e puțin probabil”, mai indică președintele Ligii Naționale a Asociațiilor de Proprietari.