Pe strada Vasile Alecsandri, la numărul 16, într-un colț liniștit din nordul Bucureștiului, se află una dintre cele mai valoroase reședințe artistice din România: Casa Storck, actualul Muzeu Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck. Este o casă-muzeu care păstrează nu doar operele a două mari personalități ale artei românești, ci și povestea unei familii de creatori, în care sculptura și pictura s-au împletit armonios timp de generații. Ridicată între anii 1911 și 1913, clădirea a fost concepută de arhitectul Alexandre Clavel, după indicațiile precise ale sculptorului Frederic Storck și ale soției sale, pictorița Cecilia Cuțescu-Storck. Casa nu a fost gândită doar ca locuință, ci ca un templu al artei – un spațiu de creație, inspirație și educație estetică. După mai bine de un secol, ea continuă să își îndeplinească misiunea, găzduind o colecție impresionantă de lucrări de artă și obiecte de o valoare istorică inestimabilă.

O familie de artiști care a scris istoria artei românești

Familia Storck a reprezentat o veritabilă dinastie artistică. De-a lungul a trei generații, numele Storck a fost sinonim cu profesionalismul, rafinamentul și inovația în sculptura românească. Primul din familie, Karl Storck (1826–1887), sculptor de origine germană, s-a stabilit la București și a devenit primul profesor de sculptură la Școala de Belle-Arte fondată de Theodor Aman.

El este autorul primei sculpturi monumentale din București, statuia Spătarului Mihail Cantacuzino, care se păstrează și astăzi. Fiul său, Carol Storck (1854–1926), a continuat tradiția artistică, fiind autorul a trei dintre alegoriile care decorează Palatul de Justiție și al impunătorului monument dedicat Generalului Dr. Carol Davila, aflat în fața Facultății de Medicină din București. 

Cea de-a treia generație este reprezentată de Frederic Storck (1872–1942), fiul lui Karl, care a moștenit pasiunea pentru sculptură și a devenit, la rândul său, profesor la Școala de Belle-Arte din București. El s-a căsătorit cu Cecilia Cuțescu (1879–1969), o pictoriță vizionară și una dintre cele mai influente femei din cultura românească interbelică. 

Cecilia Cuțescu-Storck a fost o figură excepțională: prima femeie profesor într-o academie de arte de stat din Europa, o artistă care a promovat emanciparea femeii și rolul ei în societate prin artă. În paralel cu activitatea artistică, a fost o personalitate publică implicată în educație și cultură, susținând constant ideea că „arta trebuie să inspire frumusețe și forță spirituală”.

O casă născută din iubire și pasiune pentru artă

După căsătorie, Frederic și Cecilia au cumpărat un teren pe strada Vasile Alecsandri, unde au hotărât să ridice o locuință care să reflecte spiritul lor creator. Între 1911 și 1913, sub îndrumarea arhitectului Alexandre Clavel, casa prinde contur – o combinație rafinată de stiluri, cu elemente arhitecturale gândite chiar de Frederic, care s-a ocupat de ancadramente și detalii sculpturale, și decorațiuni interioare realizate de Cecilia. 

Imobilul a fost gândit încă de la început ca o locuință-muzeu, în care fiecare dintre cei doi artiști avea propriul atelier. Pe fațada casei, deasupra arcadei de la intrare, se află și astăzi motto-ul Ceciliei: „Să muncești, să muncești, iar să muncești.” Această frază rezumă crezul lor artistic și uman: arta nu este doar talent, ci și disciplină, muncă și dăruire.

În interior, Cecilia a decorat pereții cu picturi murale realizate de-a lungul a mai multor ani, inspirate din teme precum dragostea, spiritualitatea și arborele vieții. „Ea fiind foarte atrasă de pictura murală, a experimentat în casă și a vrut să inspire o stare de bine. 

De aceea putem admira motive specifice dragostei, spiritualității, ale vieții veșnice”, explică istoricii de artă. Astfel, casa nu este doar un spațiu de locuit, ci o operă de artă în sine – un dialog între sculptură și pictură, între forța materialului și delicatețea culorii.

De la atelier privat la muzeu de patrimoniu

În octombrie 1951, la câțiva ani după moartea lui Frederic, Cecilia Cuțescu-Storck și fiicele lor, Gabriela Florica Storck și Cecilia Frederica Storck-Botez, au decis să doneze casa și întreaga colecție artistică Sfatului Popular al Capitalei, gest prin care au dorit să asigure continuitatea și protecția acestei moșteniri.

Astăzi, Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck funcționează în baza unui contract de comodat cu frații Alvaro și Alexandru Botez, urmașii familiei, care au oferit imobilul pentru expunerea și conservarea colecției. 

Colecția muzeului este una dintre cele mai valoroase din București, incluzând lucrări de sculptură, pictură, desene în tuș și cărbune, pasteluri, acuarele și guașe, precum și o serie de plachete și medalii din bronz, monede antice și icoane. 

Cea mai mare parte a exponatelor sunt semnate de Frederic și Cecilia, însă pot fi admirate și opere realizate de Karl și Carol Storck, completând imaginea unei familii unite prin vocație artistică.

Nudul artistic – între eleganță, simbol și expresie

Unul dintre aspectele cele mai interesante ale colecției este prezența numeroaselor lucrări reprezentând nuduri feminine, o temă delicată, abordată cu rafinament de amândoi soții Storck. Într-o perioadă în care reprezentarea corpului feminin era adesea privită cu reticență, cei doi artiști au reușit să transforme nudul într-o expresie a frumuseții naturale și a forței interioare.

Pentru aceste lucrări, soții Storck au folosit adesea modele tinere de etnie romă, care, la acea vreme, erau printre puținele dispuse să pozeze. Cea mai cunoscută dintre ele a fost Salomeea, o tânără care a inspirat numeroase sculpturi și picturi. 

„Veneau, stăteau aici foarte mult și le serveau drept modele. Se foloseau de aceeași fată – ea pentru nudurile pictate, el pentru reprezentările sculpturale ale Salomeei. A făcut mai multe variante. În cartea Ceciliei se regăsesc povești interesante despre aceste fete, despre viața lor modestă și despre cât de mult au încercat artiștii să le ajute”, mărturisesc istoricii de artă. 

Nudurile create de Cecilia și Frederic nu sunt nici provocatoare, nici frivole. Ele exprimă o seninătate clasică, o legătură profundă între corp și spirit, între feminitate și libertate. În arta Ceciliei, femeia apare adesea ca o figură cosmică, un simbol al creației și al armoniei universale. În sculpturile lui Frederic, corpul uman devine o formă de echilibru și forță.

O moștenire care trăiește prin artă

Vizitând astăzi Casa Storck, se simte încă energia creatorilor săi. Lumina filtrată prin vitraliile discrete cade pe sculpturile lui Frederic, pe frescele colorate ale Ceciliei, pe mobilierul original, păstrat în aceeași poziție ca acum un secol. 

Totul respiră eleganță, ordine și pasiune. Muzeul nu este doar o colecție de obiecte, ci un spațiu viu, un loc unde se simte pulsația artei și a istoriei. 

Fiecare încăpere are o atmosferă proprie: atelierul lui Frederic, cu mirosul de ghips și bronz, pare suspendat în timp, iar salonul Ceciliei, plin de lumină, poartă amprenta unei femei care a crezut în puterea artei de a schimba lumea. 

Pe lângă valoarea artistică, muzeul are și o semnificație simbolică profundă. Este dovada că arta poate transcende timpul, că frumusețea și creația rămân vii chiar și atunci când autorii lor nu mai sunt.

Casa-muzeu de pe strada Vasile Alecsandri – un sanctuar al memoriei

Astăzi, Casa Storck este un loc al reflecției și al descoperirii. Aici, vizitatorul pășește într-o lume unde fiecare detaliu – de la sculpturile monumentale la schițele în cărbune, de la frescele murale la inscripțiile de pe pereți – vorbește despre devotamentul față de artă. Într-un București care a pierdut multe dintre reperele sale istorice, această casă reprezintă o victorie a memoriei și a culturii. 

Ea aduce aminte că modernitatea nu înseamnă uitare, ci respect față de tradiție. Prin munca lor, Frederic și Cecilia Cuțescu-Storck au reușit să ridice nu doar o casă, ci un simbol al iubirii pentru frumos, pentru artă și pentru umanitate. În picturile ei și în sculpturile lui se regăsește întreaga sensibilitate a unei epoci și forța unei familii care a pus arta mai presus de orice.

Astfel, Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck nu este doar un obiectiv turistic sau un patrimoniu muzeal. Este o lecție de viață, de curaj și de devotament artistic, o dovadă că frumusețea creată din suflet dăinuie peste timp. 

Casa lor, cu zidurile pictate și sculpturile care o înconjoară, rămâne un muzeu desăvârșit, un spațiu unde vizitatorul poate simți vibrația artei autentice și poate înțelege că adevărata bogăție a unei națiuni stă în moștenirea sa culturală.

Citește și: Muzeul Theodor Aman, prima casă-atelier de artist din România și una dintre cele mai frumoase locuințe ale Capitalei