Pe hârtie, Bucureștiul pare să-și dorească să fie un oraș al familiilor. Dincolo de discursuri și strategii urbane, însă, viața de zi cu zi a părinților și copiilor dezvăluie un oraș fragmentat, în care inițiativele izolate nu compun o experiență coerentă pentru cei mici.

Locurile de joacă – multe, dar puține funcționale

În 2024, Bucureștiul avea, conform datelor Primăriei Capitalei, peste 1.300 de locuri de joacă. Cifra este înșelătoare. Multe spații sunt mici, înghesuite între blocuri, cu echipamente degradate sau prea puține pentru numărul de copii care le folosesc.

În cartierele centrale, terenul e scump, iar locurile de joacă apar fie ca rezultat al presiunii comunității, fie în urma unor parteneriate public-private. În zonele periferice, lipsa de întreținere e mai evidentă. Părinții vorbesc despre gunoaie, mobilier stricat și lipsa umbrelor. Vara, copiii se joacă pe suprafețe încinse, în praf sau pe tartan topit.

Spațiul verde – între promisiuni și betoane

Potrivit standardelor Organizației Mondiale a Sănătății, un oraș ar trebui să ofere cel puțin 9 metri pătrați de spațiu verde per locuitor. Bucureștiul nu atinge nici jumătate.

Pentru familiile cu copii, lipsa grădinilor urbane și a spațiilor verzi reale – nu doar peluze între blocuri – înseamnă timp pierdut în trafic ca să ajungă în parcuri precum Herăstrău sau Tineretului. În weekend, aceste zone devin aglomerate și zgomotoase, adesea mai stresante decât relaxante.

Inițiative precum Grădina cu Artiști sau proiecte precum Parcul Liniei aduc o gură de aer proaspăt, dar ele sunt încă rare și punctuale.

Traficul – dușmanul nevăzut

Orașul nu e gândit pentru mersul pe jos cu un copil de mână sau pentru părinți cu cărucioare. Trotoarele blocate de mașini, lipsa rampelor și semafoarele prost reglate fac din traversarea unei intersecții o aventură.

Pentru familiile fără mașină, sistemul de transport public este adesea descurajant: tramvaie greu accesibile, autobuze aglomerate și stații fără adăposturi decente.

Un oraș prietenos cu copiii nu înseamnă doar spații de joacă, ci și un mediu în care deplasarea zilnică e sigură, predictibilă și cât de cât plăcută.

Inițiative care merită urmărite

Există însă și zone de optimism. În sectorul 6, administrația locală a investit în reamenajarea mai multor parcuri și a introdus piste de alergare, mobilier urban modern și echipamente de joacă din lemn.

În alte sectoare, ONG-urile și grupurile civice – de exemplu, „KINDERpedia” sau „Inițiativa Cartierelor” – au început să propună soluții concrete pentru refacerea spațiilor publice. Mai mult, proiectele de educație urbană pentru copii devin tot mai prezente în școli și grădinițe.

Bucureștiul de azi nu e ostil în mod intenționat față de familii, dar nici nu le încurajează cu adevărat. E un oraș în care copiii „se descurcă”, mai degrabă decât cresc. Un oraș care are potențial, dar care are nevoie de coerență, între administrație, comunitate și viziune urbană.

Pentru ca Bucureștiul să devină cu adevărat un oraș al copiilor, nu e nevoie doar de noi tobogane sau mobilier colorat. E nevoie de un oraș care să funcționeze, la scară umană, pentru cei mai vulnerabili dintre noi.

Citește și Viața în București: Cele mai bune zone pentru familii cu copii