Prețuri mai accesibile, nevoia de spațiu și promisiunea unor comunități noi îi conving pe bucureșteni să părăsească zonele centrale pentru marginea orașului.

Într-un oraș care a crescut haotic și ale cărui bulevarde centrale încă mai poartă amprenta anilor ’80, o schimbare subtilă se produce în rândul noii generații de locuitori: tot mai mulți tineri aleg să plece din centru și să se stabilească în cartierele de la periferie. Nu este un exod spectaculos, dar e un fenomen care începe să modeleze geografia socială a Capitalei. Motivele invocate variază: prețul locuințelor, lipsa spațiului, zgomotul constant, dar și dorința de a construi un stil de viață mai echilibrat.

Prețul dictează direcția

În ultimii ani, costul unui apartament de două camere în zonele centrale ale Bucureștiului – Universitate, Unirii, Romană, Victoriei – a atins praguri inaccesibile pentru o mare parte din tinerii profesioniști. Chiar și pentru cei cu venituri peste medie, ideea de a investi într-un apartament de 50 de metri pătrați într-un bloc vechi, fără parcare și cu întreținere ridicată, devine tot mai puțin atractivă.

„Când am început să căutăm ceva în zonele centrale, ne-am lovit de prețuri care nu reflectau realitatea locuinței. Balcon închis cu termopan, dar 2.500 de euro pe metru pătrat într-un bloc din ’77. În cele din urmă am ales o variantă în Popești-Leordeni – mai mult spațiu, loc de parcare inclus și liniște”, povestește Andrei, 32 de ani, specialist IT.

Spațiul – o nevoie redescoperită

Pandemia a modificat nu doar modul în care lucrăm, ci și percepția asupra spațiului locativ. Apartamentele mici din centru, cândva ideale pentru o viață urbană activă, au devenit brusc neîncăpătoare pentru munca de acasă, exerciții fizice și momente de respiro. În cartierele de la marginea orașului, în special în dezvoltările noi din Popești-Leordeni, Berceni, Theodor Pallady sau Chiajna, tinerii găsesc apartamente mai mari, compartimentate modern, uneori chiar cu grădină sau terasă.

„Nu ne mai doream doar un loc unde dormim. Am vrut să avem o sufragerie în care să încapă și prietenii, și un colț de birou. În Drumul Taberei, am găsit un apartament de 3 camere, la prețul unei garsoniere din zona Romană”, spune Ioana, 28 de ani, freelancer.

De la "cartier-dormitor" la comunități emergente

Mult timp privite ca zone de tranzit sau cartiere-dormitor, noile periferii încep să capete contururi mai complexe. Se deschid cafenele locale, studiouri de yoga, co-working spaces și mici afaceri de familie. Investițiile în infrastructură – cum ar fi metroul din Drumul Taberei sau lărgirea bulevardului Pallady – încep să producă efecte. Pentru tineri, aceste semnale devin indicatori ai potențialului de creștere a unei comunități.

„Am deschis o cafenea mică în Popești-Leordeni pentru că am observat o comunitate în formare – tineri care lucrează remote, familii tinere, oameni care nu vor să mai piardă o oră în trafic pentru o cafea bună. Și funcționează”, explică Ruxandra, 34 de ani, fostă angajată într-o corporație.

Ce pierd când pleacă din centru?

Desigur, nu toți tinerii aleg să părăsească centrul. Apropierea de instituții culturale, restaurante, evenimente și transportul în comun rămân avantaje greu de egalat. În plus, multe zone periferice încă suferă de probleme cronice: lipsa spațiilor verzi reale, construcții înghesuite, trafic infernal și rețele edilitare subdimensionate.

Pentru unii, însă, echilibrul dintre cost, spațiu și calitatea vieții înclină balanța. Iar direcția pare deja trasată: orașul se extinde, iar generația tânără nu mai vrea doar să trăiască în București, ci să-l reconfigureze în funcție de nevoile ei.

Citește și Viața la periferia Capitalei: între asfaltul comunal și trotuarul cu barieră