Când spui „faleză”, gândul te duce instantaneu la un țărm spectaculos, la valuri care se sparg domol și la briza care îți mângâie fața. Bucureștiul, un oraș fără acces la mare sau la un fluviu impunător, pare să fi fost condamnat la absența unui astfel de loc emblematic. Și totuși, există un loc care ar putea îndeplini această funcție: Lacul Morii. Cu puțin fler urbanistic și o strategie coerentă, acest colț uitat al Capitalei ar putea deveni ceea ce îi lipsește Bucureștiului de prea mult timp – un loc de promenadă pe apă, o adevărată faleză urbană.

O promisiune întârziată

Lacul Morii este un gigant adormit. Construit în anii ’80 ca parte a unui proiect de protecție împotriva inundațiilor, a rămas timp de decenii o zonă cenușie pe harta orașului, un spațiu care părea să aibă tot ce îi trebuie pentru a deveni spectaculos, dar care nu a fost niciodată tratat ca o prioritate. Cu un perimetru de aproape 7 kilometri și o suprafață generoasă de apă, lacul are toate atuurile unei faleze moderne: vedere panoramică, liniște, potențial pentru sporturi nautice și recreere. Și totuși, până de curând, era mai degrabă un teren al nimănui – pustiu, izolat și, în multe locuri, lăsat în paragină.

În ultimii ani, însă, autoritățile au început să își îndrepte privirea spre acest colț de oraș. S-au asfaltat alei, s-au montat bănci și iluminat public, iar zona a început, timid, să devină atractivă pentru bucureștenii dornici de o plimbare la aer curat. Dar întrebarea rămâne: este suficient?

Ce înseamnă o faleză adevărată?

O faleză urbană nu înseamnă doar o simplă alee pe marginea apei. Orașele care au înțeles importanța unor astfel de spații – precum Parisul, cu malurile Senei, sau Londra, cu South Bank – au transformat faleza într-un punct de referință al identității lor urbane. Au gândit-o ca pe un loc viu, în care oamenii nu vin doar să se plimbe, ci să trăiască orașul altfel. Restaurante, cafenele, galerii de artă, piste de biciclete, locuri pentru concerte și festivaluri – toate acestea ar putea face din Lacul Morii o destinație reală, nu doar o opțiune de weekend pentru câțiva alergători și bicicliști.

Un viitor încă incert

Deși au existat promisiuni și proiecte, puține s-au concretizat cu adevărat. Se vorbește despre transformarea insulei de pe lac într-un loc pentru evenimente culturale și concerte, despre pontoane pentru sporturi nautice și despre un sistem integrat de alei pietonale și piste de biciclete care să conecteze zona cu restul orașului. Dar, ca în multe alte cazuri din București, există mereu o distanță mare între planuri și realitate.

Un lucru este cert: bucureștenii au nevoie de un astfel de loc. Un oraș atât de aglomerat și sufocat de betoane își poate găsi echilibrul doar prin spații deschise, aerisite, unde apa devine un element de relaxare, nu doar un fundal ignorat. Lacul Morii are potențialul de a fi această faleză urbană, dar fără o strategie clară și investiții serioase, va rămâne doar un vis frumos.

Poate Bucureștiul să își construiască propria faleză? Sau vom rămâne, ca de atâtea ori, cu o jumătate de soluție? Răspunsul depinde de cât de mult ne dorim cu adevărat să ne bucurăm de orașul nostru.