La doar câțiva kilometri de centrul Bucureștiului, între șosele intens circulate, cartiere rezidențiale și clădiri ridicate în ritm accelerat, se întinde una dintre cele mai importante supraviețuitoare ale vechiului peisaj al Munteniei. Pădurea Băneasa este astăzi cel mai mare trup forestier asociat Capitalei și una dintre ultimele rămășițe importante ale Codrilor Vlăsiei, întinsele păduri care au acoperit cândva o mare parte din câmpia munteană. Pentru cei care ajung aici astăzi, Băneasa poate părea doar o pădure de la marginea orașului. Este însă mult mai mult decât atât. Printre stejari, tei, carpeni și alte specii de foioase se ascunde o adevărată insulă de biodiversitate, în care trăiesc căprioare, bursuci, veverițe, lilieci și numeroase specii de păsări. Studiul de fundamentare pentru instituirea unei arii naturale protejate identifică în acest areal 19 specii de mamifere, 49 de specii de păsări, opt specii de amfibieni, șase specii de reptile și 115 specii de nevertebrate, dintre care 46 sunt protejate. În 2026, Pădurea Băneasa se află într-un moment important al istoriei sale. Un studiu științific pentru instituirea „Parcului Natural Pădurea Băneasa”, cu o suprafață propusă de 1.221,5 hectare, a fost finalizat și depus la Academia Română. Asta nu înseamnă însă că pădurea are deja statutul juridic de parc natural. Procesul de instituire a regimului de protecție este încă în desfășurare.

Pădurea Băneasa, urmașă a Codrilor Vlăsiei

Cu secole în urmă, peisajul din jurul Bucureștiului era dominat de păduri mult mai întinse decât cele pe care le mai putem vedea astăzi. Codrii Vlăsiei desemnează ansamblul acestor mari suprafețe forestiere din centrul și sudul Munteniei, care au fost treptat fragmentate de defrișări, agricultură, dezvoltarea localităților și extinderea infrastructurii.

Actuala Pădure Băneasa nu trebuie privită ca o pădure care a rămas neschimbată din perioada medievală, ci ca una dintre ultimele suprafețe importante care păstrează legătura cu acel vechi peisaj forestier. Studiile recente o descriu drept o „insulă” de biodiversitate și o rămășiță a Codrilor Vlăsiei, izolată astăzi de alte corpuri forestiere din nordul Bucureștiului.

Vegetația este dominată de foioase, iar printre speciile întâlnite se află stejarul pedunculat, carpenul, teiul, ulmul, frasinul și paltinul. În funcție de anotimp, pădurea își schimbă complet aspectul. Primăvara, lumina pătrunde printre coroane, iar stratul ierbos începe să se umple de plante de pădure. Vara, coronamentul dens oferă răcoare, în timp ce toamna transformă potecile într-un amestec de frunze aurii și arămii.

Pentru București, această masă vegetală are și o importanță ecologică aparte. Pădurea contribuie la reglarea temperaturii, filtrarea prafului și a unor poluanți, reducerea zgomotului și menținerea unui habitat pentru specii care au dispărut din multe dintre zonele puternic urbanizate ale Capitalei.

De unde vine numele Băneasa

Istoria locului este mult mai veche decât bulevardele și cartierele care îl înconjoară astăzi. Zona Băneasa a fost legată de-a lungul timpului de moșii boierești și de importante familii ale Țării Românești, iar denumirea este asociată în tradiția istorică cu titulatura de „băneasa”, folosită pentru soția unui ban.

În secolele XVIII și XIX, teritoriul a intrat în sfera unor familii boierești importante. Printre numele legate de zonă se află Văcăreștii, una dintre cele mai cunoscute familii de cărturari și oameni politici ai epocii. Poetul Ienăchiță Văcărescu a avut proprietăți în această parte a Bucureștiului, iar istoria moșiei este legată și de proiectul unui palat început de domnitorul Gheorghe Bibescu în secolul al XIX-lea.

Un studiu istoric al Muzeului Municipiului București arată că zona Băneasa-Herăstrău a cunoscut transformări administrative importante în secolul al XIX-lea, iar pădurea ocupa deja o suprafață semnificativă în teritoriul comunei.

Pădurea a rămas astfel legată de istoria Bucureștiului chiar și atunci când orașul a început să se extindă rapid. De la moșii și proprietăți boierești, zona a ajuns treptat să fie conectată la infrastructura modernă a Capitalei, iar vechiul peisaj rural a fost înlocuit, pe măsură ce deceniile au trecut, de șosele, clădiri și cartiere.

Locul în care Carol I a primit cheia Bucureștiului

Una dintre cele mai cunoscute pagini de istorie asociate cu Băneasa s-a scris la 10 mai 1866. În acea zi, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a intrat în București după călătoria care avea să-l aducă pe tronul României.

La Băneasa, noul domnitor a fost întâmpinat de reprezentanții Capitalei și a primit simbolic cheia orașului. De aici, alaiul și-a continuat drumul spre București, unde Carol avea să depună jurământul în fața Adunării. Momentul este consemnat de Muzeul Național „George Enescu”, care amintește că la Băneasa i-a fost înmânată cheia orașului.

Prin urmare, pădurea și împrejurimile sale nu au fost doar un decor natural aflat la marginea Bucureștiului. Zona a devenit, în anumite momente, o adevărată poartă simbolică a Capitalei. Drumul dinspre nord era unul dintre traseele importante de acces în oraș, iar Băneasa avea să rămână asociată cu evenimente politice și militare, dar și cu transformările spectaculoase ale Bucureștiului modern.

Băneasa și începuturile aviației românești

Un alt capitol important din istoria zonei este legat de aviație. Aici trebuie făcută însă o distincție importantă față de unele relatări repetate de-a lungul timpului: primul zbor al lui Aurel Vlaicu cu avionul Vlaicu I nu a avut loc la Băneasa.

Vlaicu a realizat primul său zbor la Cotroceni, la 17 iunie 1910. Băneasa a devenit însă foarte repede un loc important pentru demonstrațiile aviatice și pentru dezvoltarea aviației bucureștene. În 1910, Aurel Vlaicu și-a prezentat aparatul și la mitinguri organizate în această zonă.

Câmpul de la Băneasa avea să capete ulterior o importanță tot mai mare pentru aviația românească. Aeroportul Băneasa, care poartă astăzi numele aviatorului Aurel Vlaicu, păstrează această legătură cu perioada în care zborul începea să schimbe radical imaginea orașului și a lumii.

Astfel, la Băneasa s-au întâlnit două forme foarte diferite de modernitate: pe de o parte, pădurea veche, moștenire a Codrilor Vlăsiei, iar pe de altă parte, aviația, una dintre cele mai spectaculoase expresii ale progresului tehnic de la începutul secolului XX.

Capela lui Mauriciu Blank, ascunsă printre copaci

În apropierea pădurii se află și un monument mai puțin cunoscut publicului larg, dar extrem de valoros pentru istoria arhitecturii bucureștene: capela funerară asociată familiei lui Mauriciu Blank, unul dintre oamenii importanți ai sistemului bancar românesc și cofondator al Băncii Marmorosch Blank.

Construcția datează din 1927 și a fost proiectată de arhitectul Duiliu Marcu. Monumentul are un aspect sobru, diferit de imaginea fastuoasă asociată uneori cu arhitectura funerară a marilor familii ale perioadei. Cărămida aparentă și piatra contribuie la caracterul auster al edificiului.

Capela este una dintre dovezile faptului că zona Băneasa a avut, în perioada interbelică, o relație complexă cu elitele economice și politice ale Bucureștiului. Pădurea nu era doar un spațiu natural, ci și un teritoriu în care existau proprietăți, domenii și monumente.

Astăzi, construcția este mai puțin cunoscută decât marile palate din centrul Capitalei, iar starea sa a atras în ultimii ani atenția celor interesați de patrimoniul bucureștean. Prezența ei printre copaci adaugă pădurii o dimensiune istorică pe care vizitatorii o descoperă adesea întâmplător.

O pădure prinsă între dezvoltare și conservare

Istoria recentă a Pădurii Băneasa este mult mai complicată decât imaginea liniștită a unei plimbări printre copaci. În perioada comunistă, regimul proprietății s-a schimbat radical, iar după 1989 retrocedările și dezvoltarea accelerată a nordului Bucureștiului au adus noi presiuni asupra terenurilor forestiere.

În prezent, arealul propus pentru viitorul Parc Natural Pădurea Băneasa are 1.221,5 hectare și se întinde administrativ în Sectorul 1 al Capitalei, precum și în Voluntari și Tunari, în județul Ilfov. Datele prezentate în 2026 indică o structură a proprietății în care aproximativ 36% din fondul forestier studiat este proprietate publică, iar 64% este proprietate privată.

Extinderea construcțiilor și a infrastructurii a fragmentat peisajul și a crescut presiunea asupra habitatelor. Tocmai de aceea, în ultimii ani, organizațiile civice au cerut instituirea unui regim de protecție care să limiteze intervențiile incompatibile cu conservarea naturii. În 2024, reprezentanții Sectorului 1 și ai organizațiilor de mediu au anunțat susținerea ideii ca Pădurea Băneasa să devină arie naturală protejată.

În martie 2026, demersul a intrat într-o etapă concretă: studiul de fundamentare științifică pentru instituirea ariei protejate de interes național „Parcul Natural Pădurea Băneasa” a fost finalizat și depus la Academia Română.

Ce s-ar putea schimba dacă Băneasa devine parc natural

Instituirea unui parc natural nu ar însemna transformarea pădurii într-un parc urban clasic, cu alei asfaltate, mobilier urban și spații amenajate în exces. Din contră, scopul unui asemenea statut ar fi conservarea ecosistemului și stabilirea unor reguli clare privind intervențiile și folosirea terenului.

Un astfel de regim ar putea crea un cadru coerent pentru protejarea habitatelor, gestionarea accesului, conservarea arborilor valoroși, protejarea speciilor și dezvoltarea unor activități de educație ecologică și recreere responsabilă. Studiul prezentat în 2026 susține tocmai necesitatea unei protecții adecvate pentru acest teritoriu.

Miza este cu atât mai mare cu cât Băneasa este o pădure periurbană, aflată într-o zonă în care presiunea dezvoltării este foarte ridicată. Ea funcționează ca o adevărată infrastructură verde pentru București, oferind un habitat pentru numeroase specii și un spațiu de recreere pentru sute de mii de oameni.

Ultima mare pădure a Capitalei

Pădurea Băneasa este una dintre acele bucăți de București în care trecutul și prezentul se întâlnesc la fiecare pas. Este urma vechilor Codri ai Vlăsiei, locul prin care a intrat Carol I în Capitală, unul dintre spațiile importante ale începuturilor aviației românești și teritoriul în care se află monumente mai puțin cunoscute, precum capela familiei Blank.

În același timp, este o pădure vie, nu doar un decor istoric. Căprioarele, bursucii, veverițele, liliecii, păsările și numeroasele specii de plante fac din ea unul dintre cele mai importante ecosisteme naturale rămase în București și în zona sa metropolitană. Inventarele recente confirmă această diversitate, inclusiv prezența unor specii protejate.

Poate că tocmai aici se află adevărata valoare a Bănesei. Într-un oraș care s-a extins continuu și în care terenurile libere au devenit tot mai rare, pădurea reprezintă o legătură directă cu un peisaj dispărut aproape în întregime.

De aceea, povestea ei nu este doar despre trecut. Este și despre ce fel de București va exista peste câteva decenii. Dacă proiectul de instituire a Parcului Natural Pădurea Băneasa va fi dus la capăt, una dintre ultimele mari rămășițe ale Codrilor Vlăsiei ar putea primi, în sfârșit, un statut pe măsura valorii sale.

Iar pentru o capitală în continuă expansiune, protejarea unei păduri mature nu înseamnă doar conservarea trecutului. Înseamnă păstrarea unei părți esențiale din viitorul orașului.

Citește și: Istoria restaurantului Casa Albă, localul din inima Pădurii Băneasa