La intersecția străzilor Ion Brezoianu și Constantin Mille se ridică, discret dar ferm, Palatul Universul – o clădire care a marcat nu doar peisajul arhitectural al Capitalei, ci și evoluția presei românești. Mult timp, aceasta a fost percepută drept un simplu sediu de redacție. 

Nașterea unei viziuni jurnalistice și apariția unui palat emblematic

În realitate, Palatul Universul este rezultatul unei viziuni ambițioase, aparținând jurnalistului italian Luigi Cazzavillan, fondatorul unuia dintre cele mai influente cotidiene ale României moderne.

Povestea clădirii începe înainte de anul 1884, când Cazzavillan, stabilit deja în București, construiește ceea ce astăzi este cunoscut drept corpul C al palatului sau casa Cazzavillan. 

Italianul ajunsese în România ca trimis de presă pe front, dar țara și capitala în plină modernizare i-au captat atenția. Așa a decis să își fixeze destinul aici, intrând în istoria noastră printr-un amestec de intuiție jurnalistică, îndrăzneală antreprenorială și perseverență.

Fondarea ziarului Universul și revoluționarea presei românești

Luigi Cazzavillan a debutat în presa locală în anul 1881, când a publicat prima sa gazetă, „Fraternitatea româno-italiană”. Era o publicație modestă, dar a reprezentat începutul unei călătorii care avea să schimbe radical modul în care românii percepeau informația. În 1884, după câteva încercări editoriale, Cazzavillan reușește să pună pe picioare ziarul „Universul”, o publicație ce avea să devină rapid un fenomen național.

Succesul ziarului s-a datorat în mare parte orientării sale către subiecte pe care presa vremii le evita sau le trata cu reticență. În locul articolelor exclusiv politice și academice, „Universul” a introdus un conținut proaspăt, direct și ancorat în realitatea cotidiană: crime, acte de violență, accidente, fenomene naturale deosebite, sinucideri și alte fapte diverse. 

Era pentru prima dată când publicul larg avea acces la informații despre viața de zi cu zi, așa cum se întâmpla ea, fără filtre excesive sau prețiozități literare.

Rezultatul a fost spectaculos. În timp ce alte ziare abia atingeau un tiraj de aproximativ 5.000 de exemplare, „Universul” depășea 80.000, devenind cel mai bine vândut ziar din România. Era un salt uriaș, care demonstra atât apetitul publicului pentru informație, cât și talentul lui Cazzavillan de a simți pulsul societății.

Drumul către extindere și începuturile unui proiect arhitectural amplu

Creșterea fulminantă a tirajului a adus cu sine o provocare neașteptată: clădirea inițială ridicată de Cazzavillan devenise mult prea mică. Redacția, tipografia și spațiile administrative nu mai puteau funcționa în condiții optime, iar cei implicați în conducerea ziarului simțeau nevoia unui sediu nou, modern, în acord cu ambițiile publicației.

Însă planurile de dezvoltare au fost amânate de un eveniment tragic: moartea lui Luigi Cazzavillan în anul 1903. În urma sa, toată averea a fost moștenită de soția sa, care a devenit astfel proprietara celui mai puternic cotidian din Capitală. Viața acesteia a continuat să se schimbe odată cu recăsătorirea cu Nicolae Dumitrescu Câmpina în anul 1909, cel care avea să preia conducerea ziarului.

Schimbări de proprietate și consolidarea influenței ziarului

Cei doi soți au rămas la conducerea publicației până în 1914, anul divorțului lor. Imediat după separare, femeia și-a pierdut autoritatea asupra ziarului, controlul fiind preluat de avocatul familiei, Virgil Dărăscu, împreună cu Stelian Popescu – o personalitate marcantă a presei interbelice. Sub noua conducere, „Universul” nu doar că și-a păstrat popularitatea, dar a devenit și mai puternic, ajungând un actor influent în modelarea opiniilor publice.

În paralel, ideea construirii unui sediu modern pentru publicație a început să capete concretețe. În perioada 1926–1930, proiectul a fost demarat oficial, sub coordonarea arhitectului Paul Smărăndescu, un nume celebru al epocii. Smărăndescu avea deja o colaborare anterioară cu Stelian Popescu, datând din 1911, când proiectase reședința personală a acestuia.

Construcția Palatului Universul și contribuția arhitecților vremii

Planurile arhitecturale ale Palatului Universul prevedeau două corpuri distincte, fiecare cu rolul său bine definit. Partea din față era rezervată birourilor, spațiilor redacționale și zonelor administrative, în timp ce partea din spate era gândită pentru tipografie, un element esențial, având în vedere tirajul uriaș al publicației. 

Suprafața totală a complexului se întindea pe aproximativ 4.000 de metri pătrați, ceea ce făcea din clădire una dintre cele mai mari construcții dedicate presei din România acelor timpuri.

Smărăndescu nu a lucrat singur. În realizarea proiectului a colaborat cu inginerul Emil Prager, unul dintre cei mai apreciați specialiști ai epocii. 

Cei doi au reușit să finalizeze o clădire reprezentativă pentru perioada de tranziție dintre stilul neoromânesc, masiv, ornamentat, cu influențe tradiționale – și modernismul geometric, bazat pe linii simple și funcționalitate. 

Rezultatul a fost un monument arhitectural care îmbina tradiția cu modernitatea, exact ca ziarul care îi dădea numele.

Până la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, Stelian Popescu a rămas acționarul majoritar al publicației și principalul beneficiar al prestigiului clădirii. Palatul Universul devenise între timp un simbol al presei interbelice, un spațiu în care jurnalismul se împletea cu politica, cultura și viața publică.

Supraviețuirea clădirii și renașterea sa în prezent

Trecerea timpului nu a fost blândă cu multe dintre clădirile Bucureștiului, însă Palatul Universul a avut norocul să scape de demolările masive din perioada comunistă. 

Cu toate acestea, odată cu schimbările economice și sociale ale secolului XX, clădirea și-a pierdut treptat funcțiile inițiale, intrând într-o stare de degradare vizibilă. Pentru mult timp, a rămas o umbră a ceea ce fusese odinioară.

Reinventarea palatului a început însă în anii recenți, când investitori preocupați de regenerarea patrimoniului urban au decis să readucă la viață acest monument. Astăzi, Palatul Universul este transformat într-un hub modern, dedicat industriei creative, mediului cultural și start-up-urilor. 

Spațiile odinioară ocupate de rotative și redacții găzduiesc birouri contemporane, galerii, săli de evenimente și zone în care tinerii antreprenori pot colabora și crea.

Moștenirea lui Luigi Cazzavillan și rolul ziarului Universul în istoria presei românești

Privind în urmă, devine evident că Luigi Cazzavillan nu a fost doar fondatorul unui ziar, ci un pionier al presei moderne românești. Curajul său de a aborda subiecte considerate neconvenționale în epocă a deschis drumul jurnalismului popular, accesibil publicului larg. 

„Universul” a fost prima publicație care a înțeles importanța unei legături directe între redacție și cititori, introducând un stil jurnalistic alert, captivant și incitant.

Moștenirea sa se regăsește astăzi atât în modernitatea presei românești, cât și în însăși existența Palatului Universul, care a supraviețuit deceniilor și transformărilor pentru a deveni un simbol al continuității între trecut și prezent. 

Clădirea nu este doar o piesă arhitecturală valoroasă, ci și o mărturie a impactului pe care un om și o idee îl pot avea asupra unei națiuni întregi.

Într-o lume care se schimbă permanent, Palatul Universul rămâne un reper al istoriei presei și un exemplu de reinventare urbană. 

Povestea sa, strâns legată de destinul lui Luigi Cazzavillan și al ziarului „Universul”, continuă să inspire, demonstrând că viziunea, curajul și determinarea pot transforma o simplă clădire într-un monument al memoriei colective.

Citește și: Glorie eternă, chin absolut. Cine a fost Constantin Mille, „părintele ziaristicii române moderne”