În istoria recentă a Bucureștiului, puține evenimente au zguduit atât de puternic opinia publică precum triplul asasinat petrecut pe strada Miniș, în vara anului 1997. Ceea ce părea un apartament obișnuit de bloc din cartierul Titan s-a transformat brusc într-un spațiu al groazei, botezat de presă „Casa Ororilor”. 

O crimă care a sfâșiat liniștea unui cartier obișnuit

Scena descoperită de anchetatori în acea zi fierbinte de iunie avea să rămână în memoria colectivă drept una dintre cele mai tulburătoare și misterioase crime ale României post-decembriste.

Până atunci, strada Miniș era cunoscută doar pentru liniștea ei, pentru apropierea de parcuri și pentru viața banală de cartier. Dar pe 19 iunie 1997, Bucureștiul a fost aruncat într-o poveste macabră, desprinsă parcă dintr-un film de groază.

Descoperirea macabră

Totul a pornit de la un detaliu aparent banal. Vecinii unui apartament de la parter au alertat autoritățile din cauza mirosului pestilențial care se răspândea din locuință. Polițiștii sosiți la fața locului nu bănuiau că, odată deschizând ușa, vor păși într-o scenă greu de imaginat. 

În apartamentul cu patru camere, criminaliștii au descoperit trei trupuri neînsuflețite, aflate într-o stare avansată de putrefacție, mutilate și acoperite de viermi.

Doi bărbați și o femeie își găsiseră sfârșitul în condiții cumplite. Urmele de violență extremă arătau că fuseseră loviți cu un satâr, într-un mod considerat de anchetatori nu doar brutal, ci și aproape ritualic. 

Fiecare trup neînsuflețit fusese plasat într-o altă cameră, ceea ce accentua impresia de scenariu gândit până la cel mai mic detaliu.

Un alt amănunt care a atras atenția a fost acela că victimele păreau să fi fost surprinse în somn, lovite în cap și apoi mutilate. Ulterior, fețele lor au fost acoperite cu perne sau pături – gest interpretat de anchetatori fie ca o urmă de regret, fie ca o încercare de a ascunde ororile comise.

Un apartament devastat

Ceea ce întărea și mai mult misterul era modul în care fusese lăsat apartamentul. Toate robinetele erau deschise, iar în încăperi fusese împrăștiată sodă caustică, probabil pentru a distruge urmele biologice sau amprentele. 

Apartamentul nu prezenta semne de forțare a ușii, ceea ce sugera că autorul fusese primit de victime – un indiciu puternic că făptașul era cineva apropiat familiei.

Scenele găsite i-au marcat profund pe anchetatori, unii declarând ulterior că nu au întâlnit, de-a lungul carierei, un caz atât de greu de suportat vizual și emoțional.

Petrecerea care a precedat tragedia

Pentru a înțelege contextul crimei, anchetatorii au reconstituit ultimele zile din viața victimelor. Pe 15 iunie 1997, în apartament avusese loc o petrecere, organizată de frații Vasiliu cu ocazia zilei de naștere a lui Dorin, unul dintre ei. 

La eveniment participaseră rude, prieteni și vecini. Subiectul principal al discuțiilor a fost vânzarea apartamentului, pentru care fusese primită o ofertă de 108 milioane de lei – o sumă foarte mare pentru acea perioadă.

Această posibilă tranzacție a generat discuții aprinse între frați, mai ales între Nicu și Petrică, care aveau opinii divergente cu privire la împărțirea banilor. Petrecerea s-a încheiat târziu, iar în apartament au mai rămas doar mama fraților, împreună cu Dorin și Petrică. Anchetatorii au presupus că în acea noapte sau în zorii zilei următoare a avut loc triplul asasinat.

Suspectul principal: Petrică

Din primele momente, atenția polițiștilor s-a concentrat asupra lui Petrică, cunoscut pentru un trecut dubios. Acesta făcuse închisoare pentru neplata unei amenzi și, în perioada detenției, intrase în contact cu indivizi considerați periculoși.

Inițial, când cadavrele au fost descoperite, fratele Nicu nu l-a recunoscut pe Petrică din cauza mutilării feței și a stării avansate de descompunere. Astfel, autoritățile au pornit de la ipoteza că Petrică era în viață și l-au dat în urmărire națională.

Abia ulterior, după verificarea amprentelor, s-a confirmat că unul dintre cadavre îi aparținea chiar lui Petrică. Ipoteza unei sinucideri urmate de o crimă ritualică a fost exclusă.

Piste ratate și ipoteze întunecate

Ancheta s-a complicat pe măsură ce zilele treceau. O pistă îi viza pe „prietenii” periculoși ai lui Petrică, indivizi care ar fi putut afla despre suma considerabilă rezultată din vânzarea apartamentului. Aceștia ar fi putut fi primiți cu încredere în casă și ar fi comis apoi crima, atrași de mirajul banilor.

Faptul că ușa apartamentului nu fusese forțată întărea ideea că autorul era cunoscut de victime. Dar, în lipsa unor probe clare, ipoteza a rămas doar o suspiciune.

Un alt element straniu a fost interpretarea gestului de a acoperi fețele victimelor. Psihologii criminali au sugerat că acest detaliu ar putea indica un ucigaș care cunoștea personal victimele și care nu putea suporta privirea lor după comiterea faptelor. Totuși, fără dovezi concrete, teoria a rămas la nivel speculativ.

O anchetă fără final

De-a lungul anilor, au fost luate în calcul mai multe scenarii, dar niciunul nu a fost confirmat. Lipsa martorilor direcți, distrugerea urmelor cu sodă caustică și inexistența unor probe ADN au făcut ca ancheta să bată pasul pe loc.

În iunie 2012, odată cu împlinirea a 15 ani de la comiterea faptelor, dosarul a fost închis prin prescripție. Triplul asasinat de pe strada Miniș a intrat astfel definitiv în arhiva crimelor nerezolvate ale României.

După crimă, apartamentul a fost ocolit de vecini și de potențialii chiriași. Presa l-a botezat „Casa Ororilor din Titan”, iar legenda locului a crescut cu fiecare an. Mulți locatari au declarat că evită să treacă prin fața ușii, iar cei mai superstițioși vorbeau despre sunete stranii sau senzații inexplicabile resimțite în apropiere.

Astfel, apartamentul a devenit nu doar un simbol al unei crime nerezolvate, ci și un spațiu marcat de teamă, o rană nevindecată în memoria comunității.

Teorii și legende urbane

În lipsa unui deznodământ oficial, cazul a alimentat imaginația colectivă. Pe internet și în grupurile pasionaților de crime nerezolvate circulă numeroase teorii. Unii cred că autorul era un apropiat al familiei, poate chiar cineva prezent la petrecerea din 15 iunie. Alții susțin că în spatele crimei s-ar fi aflat un grup organizat, interesat de banii rezultați din vânzarea apartamentului.

Mai există și ipoteze fantastice, care vorbesc despre o crimă ritualică sau despre un ucigaș în serie care și-ar fi făcut mâna la București. Deși aceste scenarii sunt mai degrabă rodul imaginației, ele arată cât de adânc a pătruns povestea „Casei Ororilor” în memoria colectivă.

Amintirea unei traume

La peste un sfert de secol de la acea vară neagră din 1997, misterul rămâne neatins. Nici astăzi nu se știe cine a comis crima și de ce. Dacă autorul trăiește, duce cu el un secret insuportabil; dacă a murit, adevărul a fost îngropat definitiv.

Un lucru este cert: strada Miniș poartă și astăzi stigmatul acelei crime. Apartamentul rămâne un simbol al întunericului, al unei justiții care nu și-a putut face datoria și al umbrelor trecutului care refuză să se risipească.

Citește și: Prima Miss România, otrăvită la 27 de ani de menajera invidioasă. Povestea frumoasei Tita Cristescu