Regina Maria a României rămâne în istorie ca o figură definitorie pentru realizarea României Mari, însă dincolo de rolul său politic și diplomatic a existat un suflet profund romantic, atras de frumos în toate formele sale. Pentru ea, arta nu a fost doar un refugiu, ci și o modalitate de a-și afirma personalitatea într-o lume dominată de reguli, rigiditate și obligații princiare. Încă din anii tinereții, pensula și penița au devenit instrumente prin care își exprima sensibilitatea, imaginația și legătura cu lumea visului. Din această latură creativă s-au născut picturi delicate și texte pline de lirism, printre care se remarcă un basm despre două surori îndrăgostite de același bărbat – o poveste emoționantă despre iubire, sacrificiu și devotament.

Arta ca refugiu și afirmare personală

Pentru Regina Maria, pictura a reprezentat, încă din adolescență, o cale de a se elibera de constrângerile vieții de la Curte. Lecțiile de acuarelă, susținute de profesoara Ruth Mercier, specializată în pictura florală, i-au deschis un univers în care culoarea și transparența se împleteau într-o armonie perfectă. 

Regina își amintea cu admirație de această etapă formativă, recunoscând că stăpânise rapid tehnica picturii în acuarelă, utilizând tușe diluate într-un joc de lumini ce confereau florilor o profunzime catifelată.

Din această perioadă s-au păstrat numeroase acuarele decorative, dominate de crini, iriși, maci și alte flori din grădinile sale preferate de la Pelișor și Balcic. De altfel, cele două reședințe au reprezentat pentru ea o sursă inepuizabilă de inspirație: grădini sălbatice, culori vibrante, contraste și parfumuri ce își găseau locul în paginile pictate cu minuțiozitate.

Prima sa lucrare amplă a fost o carte pictată pe hârtie japoneză, un obiect de artă în sine, gândit ca o declarație a identității sale creative. Ulterior, a realizat o carte asemănătoare și pentru soțul ei, Regele Ferdinand, de această dată pe pergament. 

Despre această operă, Regina Maria spunea cu modestie și mândrie în același timp: „E opera mea cea mai de seamă… și a fost planificată cu gândul să las casei noastre ceva ce nu se putea înstrăina.” Era, astfel, nu doar o dovadă de talent, ci și o încercare de a lăsa posterității un simbol al sensibilității sale artistice.

Cum a trecut regina de la pictură la scris

Imaginația vie a Reginei Maria a existat încă din copilărie, când le spunea povești surorilor ei și, mai târziu, copiilor săi. Ea mărturisea că vedea cu o claritate uimitoare locurile despre care vorbea: țărmuri nesfârșite, munți înalți, tărâmuri pustii sau spații mistice unde se întâlnesc cele patru vânturi. Această capacitate de a crea imagini vii în mintea ascultătorilor a determinat-o pe fiica sa, Elisabeta, să-i sugereze că ar trebui să scrie poveștile, pentru a nu lăsa „să se șteargă tablouri atât de frumoase”.

Așa a luat naștere primul său volum publicat, „The Lily of Life, a Fairy Tale”, o carte apărută în 1913, pe când purta titlul de Principesă a României. Textul este profund simbolic și încărcat de emoție, o poveste cu două surori îndrăgostite de același tânăr. 

Una dintre ele renunță la iubirea sa din devotament pentru cealaltă, dar când el se îmbolnăvește, pleacă într-o călătorie periculoasă pentru a găsi un crin miraculos, un leac menit să-i salveze viața și să redea fericirea surorii sale. Este o poveste despre sacrificiu, iubire necondiționată și forța interioară a personajului feminin – teme recurente în scrierile Reginei Maria.

O ediție rară a acestui volum, ilustrată de artista Helen Stratton în stil Art Nouveau, a fost achiziționată recent de Biblioteca Județeană „I.N. Roman“ din Constanța. Cartea păstrată într-o stare excepțională de conservare are legătură din pânză crem, ornamente aurii și un medalion elegant pe copertă, fiind considerată o adevărată piesă de colecție.

Primele ediții din scrierile Reginei Maria, comori păstrate în biblioteci

Biblioteca constănțeană deține și alte ediții rare ale scrierilor Reginei Maria, precum volumul „Țara mea”, apărut în limba română în 1917, tradus de Nicolae Iorga, „Visătorul de vise” (1914), „Ilderim: poveste în umbră și lumină” (1915) și „Vocea de pe munte”, o ediție tipărită în limba engleză cu prilejul vizitei sale în Statele Unite ale Americii. Acest din urmă volum a avut un tiraj limitat la 600 de exemplare, fiind un obiect bibliofil prin excelență.

În colecțiile bibliotecii se află și o carte despre istoria Orientului, cu semnătura olografă a Reginei Maria. Specialiștii presupun că volumul ar putea proveni din biblioteca de la Balcic, dispersată după anul 1940.

Aceste cărți nu sunt doar piese rare, ci fragmente ale personalității complexe a Reginei Maria, care și-a pus amprenta asupra culturii românești într-un mod subtil, dar profund. Scrierile ei sunt animate de sinceritate, sensibilitate și un simț estetic aparte, transmițând o emoție atemporală.

Regina Maria și pasiunea pentru frumos în toate formele sale

Arta nu se limita, pentru Regina Maria, la pictură și literatură. Majestatea Sa s-a implicat constant în decorarea reședințelor regale, promovând stiluri moderne, culori îndrăznețe și elemente tradiționale românești. De asemenea, a susținut tinerii artiști, fiind un adevărat protector al creației românești.

Pasiunea sa pentru modă a fost recunoscută în întreaga lume. Regina apărea adesea în presa internațională ca un simbol al eleganței și al rafinamentului. A introdus în garderoba regală elemente ale costumului popular românesc, pe care le purta cu naturalețe și demnitate, devenind o ambasadoare a tradițiilor locale peste hotare.

Își comanda frecvent rochii de la celebre case de modă europene, chiar și atunci când acest lucru contravenea regulilor stricte impuse de Regele Carol I. În memoriile sale, ea recunoștea că uneori ținutele alese erau „cam bătătoare la ochi”, dar nu renunța la plăcerea de a experimenta cu texturi, culori și accesorii.

Una dintre rochiile preferate era realizată din crêpe-de-Chine negru, brodată cu aur și nuanțe de albastru profund, purtată alături de o pălărie neagră în formă de tricorn. Această apariție i se părea fascinantă și elegantă, exprimând modul în care moda devenise, pentru ea, o continuare firească a creativității sale artistice.

Latura artistică a Reginei Maria rămâne un capitol luminos al personalității sale. Prin pictură, scris, modă și decor, ea a adus frumusețe într-o perioadă marcată de războaie și tulburări politice. A lăsat României nu doar un model de curaj, ci și o moștenire culturală care continuă să inspire. Arta ei a fost, mai presus de toate, o formă de iubire – pentru oameni, pentru țară și pentru tot ceea ce înseamnă frumos.

Citește și: Dispariția Principelui Mircea al României, presupusul fruct al iubirii dintre Regina Maria și Prințul Barbu Știrbey