Astăzi, Pipera și Voluntari reprezintă una dintre cele mai dinamice și mai prospere zone din nordul Bucureștiului. Cartierul este sinonim cu luxul, dezvoltarea rapidă și prețurile imobiliare ridicate, fiind locul preferat al familiilor înstărite, al oamenilor de afaceri și al marilor companii care își stabilesc aici sediile și birourile. Însă, în urmă cu doar un secol, locul era un simplu sat rural, cu doar câteva zeci de case, o biserică și o mașină de treierat, iar câmpurile din jur erau cultivate cu ardei iute. Evoluția de la un sat modest la o zonă urbană de top spune o poveste fascinantă despre transformarea socială, economică și urbanistică a Bucureștiului și a împrejurimilor sale.

De la un cătun agrar la începuturile unei comunități moderne

La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actualului oraș Voluntari se afla un singur sat: Pipera, cunoscut și sub numele de Tătărani. Conform datelor oficiale ale Primăriei Voluntari, în anul 1901 localitatea făcea parte din comuna rurală Băneasa-Herăstrău și se întindea pe o suprafață de 767 de hectare, având doar 122 de locuitori. 

Satul se dezvoltase pe terenurile boierilor Ion Boambă și Mircea Climescu, fiind un așezământ mic, dar stabil, cu gospodării tradiționale și o economie agricolă bazată pe munca câmpului.

Documentele istorice menționează destul de târziu existența satului Pipera, însă dovezile arheologice arată că zona a fost locuită încă din epoca neolitică. În jurul secolului al XIX-lea, reforma agrară inițiată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza a adus schimbări importante în structura socială a locului. 

Împroprietărirea țăranilor în 1864 a dus la formarea unui mic cătun, alcătuit din 20-25 de gospodării, reprezentând primul nucleu al comunității de astăzi. Locuitorii de atunci fuseseră anterior iobagi pe moșiile din jur, iar obținerea propriilor terenuri a deschis calea unei vieți mai stabile și prospere.

Nașterea Voluntariului – simbol al eroismului și al recunoștinței

După Primul Război Mondial, pe lângă satul Pipera a fost întemeiat un nou așezământ: satul Voluntari, cunoscut inițial sub denumirea de „Cetatea Voluntărească”. Această denumire nu a fost aleasă întâmplător. Ea a fost menită să onoreze sacrificiul și curajul celor care s-au înrolat voluntar în război pentru apărarea țării. 

Potrivit istoricului Dan Falcan, localitatea a fost fondată în 1925, iar terenurile din zonă au fost oferite veteranilor de război, invalizilor și văduvelor care suferiseră în timpul conflagrației mondiale. Astfel, Voluntariul s-a născut ca un simbol al recunoștinței față de eroii națiunii.

Printre primii locuitori s-au numărat și ardelenii care, între anii 1916 și 1918, au trecut munții pentru a lupta alături de armata română în procesul de eliberare de sub dominația austro-ungară. Acești „voluntari ardeleni” au dat identitate și suflet noii comunități, contribuind la spiritul de solidaritate și demnitate care a definit, încă de la început, localitatea. 

În memoria lor, în comuna Voluntari a fost ridicat un monument dedicat eroilor ardeleni care au luptat în Primul Război Mondial. Monumentul a fost inaugurat în 2008, cu ocazia sărbătoririi a 90 de ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

Extinderea localității și transformările interbelice

Perioada interbelică a adus o dezvoltare semnificativă în zonă. În preajma celui de-al Doilea Război Mondial, localitatea s-a extins prin parcelarea Olanița, o zonă situată în continuarea Cetății Voluntărești, având ca direcție principală șoseaua spre Afumați. 

Această extindere a permis o creștere a numărului de locuitori și a activităților economice. Tot în acea perioadă, Pipera a continuat să existe ca sat distinct, cu un caracter preponderent agricol, dar aflat într-o relație tot mai strânsă cu Capitala, care se extindea treptat spre nord.

Anul 1944 a reprezentat un moment dramatic pentru întreaga zonă. Bombardamentele germane asupra Bucureștiului au afectat și localitatea Voluntari, iar mărturiile localnicilor de atunci descriu scene cutremurătoare. 

Clădirea Primăriei a fost folosită drept cazarmă de trupele rusești, iar locuitorii au fost nevoiți să se adăpostească în pivnițe sau în casele vecinilor. Voluntariul a fost martorul luptelor de stradă care s-au desfășurat la periferia Capitalei, în contextul schimbării alianțelor din timpul războiului.

De la perioada comunistă la orașul modern

După instaurarea regimului comunist, reorganizările administrative au afectat și localitățile Pipera și Voluntari. În 1950, acestea au fost incluse în raionul 1 Mai al orașului republican București, iar în 1968 au fost comasate într-un singur sat, purtând numele de Voluntari. Comasarea a fost o măsură tipică perioadei comuniste, menită să eficientizeze administrarea teritoriilor rurale din jurul marilor orașe. În pofida acestor schimbări, localitatea și-a păstrat o identitate aparte, fiind considerată o zonă liniștită, cu tradiții puternice și o comunitate unită.

În 1981, comuna a trecut în componența Sectorului Agricol Ilfov, aflat atunci sub autoritatea Capitalei. După căderea comunismului, reorganizarea teritorială a transformat acest sector în județul Ilfov, în anul 1997. 

Voluntariul a beneficiat din plin de proximitatea față de București, iar începând cu anii ’90 a cunoscut o dezvoltare accelerată. În 2004, comuna Voluntari a fost declarată oficial oraș, moment care a marcat trecerea definitivă de la statutul rural la cel urban.

Orașul Voluntari este astăzi împărțit în două zone distincte: cea din jurul drumului național DN2 (Șoseaua Colentina – Afumați) și cartierul Pipera, separate de terenurile traversate de autostrada București–Ploiești. Pipera, în special, a devenit un pol de atracție pentru investițiile imobiliare și corporatiste, transformându-se într-unul dintre cele mai căutate cartiere din regiunea metropolitană.

Pipera de ieri și de astăzi – o metamorfoză urbană

Dacă la începuturile sale Pipera era un simplu sat de câmpie, cu gospodării modeste și o biserică ridicată de localnici, astăzi cartierul a devenit un simbol al prosperității. În ultimele două decenii, zona a trecut printr-o transformare spectaculoasă. 

Pe locul fostelor terenuri agricole s-au ridicat vile elegante, complexe rezidențiale moderne, centre de birouri și sedii de companii internaționale. Autostrada, infrastructura modernizată și proximitatea față de Capitală au transformat Pipera-Voluntari într-un punct strategic pentru dezvoltarea economică a întregii regiuni de nord.

Totuși, această dezvoltare rapidă nu a fost lipsită de provocări. Extinderea urbană a venit adesea mai repede decât infrastructura necesară – drumurile, rețelele de utilități și transportul public au trebuit să țină pasul cu nevoile unei populații în continuă creștere. 

Cu toate acestea, în ultimii ani, administrația locală a investit masiv în modernizarea străzilor, în extinderea școlilor și a serviciilor publice, astfel încât orașul Voluntari să ofere condiții similare marilor centre urbane.

O comunitate în continuă evoluție

În prezent, Pipera-Voluntari nu mai este doar o suburbie a Bucureștiului, ci un centru urban în sine. Zona găzduiește mii de familii tinere, școli internaționale, grădinițe private, restaurante de lux și spații verzi bine întreținute. 

Populația a crescut semnificativ, iar diversitatea socială a adus un suflu nou comunității. Dintr-un loc odinioară marcat de ardei iuți, ogoare și câteva zeci de gospodării, Pipera a devenit un cartier cosmopolit, comparabil cu suburbiile elegante din marile capitale europene.

Această transformare spectaculoasă este rezultatul unei istorii lungi și complexe, care îmbină rădăcinile rurale cu spiritul de inovație al epocii moderne. De la „Cetatea Voluntărească” – simbol al eroismului și al recunoștinței față de cei care au luptat pentru țară – până la Pipera de astăzi, dominată de clădiri moderne din sticlă și o viață economică efervescentă, drumul a fost lung, dar plin de sens.

Între tradiție și modernitate

Povestea Pipera-Voluntari este una a transformării continue. De la micii țărani împroprietăriți de Cuza și veteranii Primului Război Mondial care au întemeiat „Cetatea Voluntărească”, până la antreprenorii, specialiștii IT și expații care populează astăzi vilele moderne din Pipera, zona a reușit să-și reinventeze identitatea fără să-și uite rădăcinile. Este o poveste despre adaptare, progres și reziliență.

Astăzi, plimbându-te pe străzile elegante ale Piperei sau ale Voluntariului, e greu de imaginat că în urmă cu doar o sută de ani aici existau doar 20 de case, o biserică și o mașină de treierat. 

Dincolo de imaginea sa modernă și cosmopolită, Pipera-Voluntari păstrează încă spiritul oamenilor care au ridicat-o de la zero – un amestec de muncă, vis și curaj. Este, în esență, o lecție despre cum o comunitate mică poate deveni un oraș mare, păstrându-și sufletul viu în ciuda tuturor transformărilor.

Citește și: Băneasa, unul dintre cele mai vechi cartiere ale Bucureștiului: povestea soției banului Mareș din secolul al XVII-lea