Căpușele sunt paraziți mici, adesea invizibili cu ochiul liber în stadiul de nimfă, care se hrănesc cu sânge și pot transmite bacterii și virusuri cu consecințe serioase asupra sănătății. Cel mai mare risc al unei mușcături este boala Lyme — o infecție bacteriană care, dacă nu e depistată la timp, poate afecta articulațiile, sistemul nervos și cordul, uneori ireversibil. Nu e singura boală pe care o pot transmite, dar e cea mai frecventă și cea mai bine documentată în România.

Ceea ce mulți nu știu este că nu trebuie să mergi la pădure ca să te expui. Căpușele s-au adaptat la mediul urban și se găsesc din ce în ce mai des în spațiile verzi ale orașelor — în iarba necosită, în vegetația de lângă lacuri, în zonele umbroase pe lângă care treci fără să te gândești de două ori. Bucureștiul nu face excepție, iar unele parcuri ale capitalei prezintă un risc comparabil cu cel al unei zone împădurite.

În cele ce urmează, îți explicăm care sunt parcurile din București cu cel mai mare risc, ce trebuie să știi despre bolile transmise de căpușe și ce poți face concret să te protejezi.

De ce sunt parcurile din București un risc real

Imaginea clasică a căpușei — o insectă de pădure, care stă în ierburile înalte de la marginea unui sat — nu mai corespunde realității din marile orașe. În București, căpușele sunt prezente în parcuri, în spații verzi de cartier, pe marginea aleilor, în iarba cosită rar. Habitatul ideal pentru ele nu e neapărat sălbăticia, ci vegetația umedă, umbrită, puțin circulată.

Primăria Capitalei desfășoară anual campanii de dezinsecție prin Compania Municipală Eco Igienizare București, tratând cu produse biocide avizate de Ministerul Sănătății parcurile și grădinile publice. Tratamentele se aplică prin pulverizare pe suprafețele cu vegetație, iar sesizările despre focare de infestare pot fi trimise la numărul de dispecerat 0752.041.898. Totuși, dezinsecția nu elimină complet problema — căpușele se pot deplasa dintr-o zonă netratată în alta, iar eficiența tratamentelor depinde și de condițiile meteorologice.

Sezonul activ al căpușelor coincide cu perioadele mai calde, între martie și noiembrie, cu vârfuri în mai–iunie și septembrie. Iernile blânde din ultimii ani au dus la o activitate mai prelungită, medicii din București semnalând primele cazuri din ce în ce mai devreme în calendar.

Unde e riscul cel mai mare: parcurile cu vegetație sălbatică

Nu toate parcurile din București sunt la fel de expuse. Riscul depinde direct de cât de multă vegetație există, cât de des e cosită iarba și dacă zona are umiditate ridicată sau zone umbrite slab circulate.

Parcul Natural Văcărești este cel mai riscant spațiu verde din oraș. Cu 184 de hectare de ecosistem sălbatic, iarbă înaltă, zone umede și vegetație neîntreținută, condițiile sunt ideale pentru căpușe. Nu e un parc amenajat în sensul clasic — e o rezervație naturală în mijlocul orașului, ceea ce înseamnă că nu beneficiază de cosit regulat și dezinsecție sistematică la fel ca parcurile din administrarea primăriei.

Parcul Herăstrău (Regele Mihai I) combină alei circulate cu zone de iarbă lăsată să crească liber la marginea lacului și în sectoarele mai izolate. Vegetația de lângă apă și zonele umbrite din capetele parcului, mai rar frecventate, sunt locurile cu risc ridicat.

Parcul Tineretului și Parcul Izvor au suprafețe mari cu iarbă, cosită periodic, dar nu întotdeauna la timp. Zonele de picnic de la marginea aleilor, lângă garduri vii sau arbuști, sunt mai riscante decât centrul deschis al parcului.

Parcul IOR (Titan) și Parcul Pantelimon au zone cu vegetație densă în apropierea lacurilor, unde umiditatea ridicată favorizează prezența căpușelor.

Prin contrast, parcuri cu suprafețe mici și iarbă cosită frecvent — precum Cișmigiu sau grădinile de cartier bine întreținute — prezintă un risc semnificativ mai scăzut, fără să fie complet lipsite de el.

Două tipuri de căpușe, riscuri diferite

În România există două specii frecvent întâlnite, iar diferența dintre ele contează.

Căpușa de câine (Rhipicephalus sanguineus) este cea mai frecventă în mediul urban. Este adesea adusă de animale de companie și nu transmite în mod obișnuit boala Lyme.

Căpușa comună europeană (Ixodes ricinus) este vectorul principal al borreliei — bacteria care cauzează boala Lyme. Este mai mică, preferă zone cu vegetație densă și este prezentă și în parcurile din București.

Problema cu Ixodes ricinus este că nimfele — forma juvenilă a căpușei — au dimensiunea unui punct de creion și sunt aproape imposibil de observat pe piele. Ele cauzează totuși majoritatea cazurilor de boală Lyme, tocmai pentru că trec neobservate.

Boala Lyme: ce se întâmplă după o mușcătură

Nu orice mușcătură de căpușă duce la boala Lyme. Infecția apare doar dacă insecta era purtătoare de Borrelia burgdorferi și dacă a stat atașată suficient de mult — transmiterea devine semnificativă abia după 36–48 de ore de atașare continuă. Asta înseamnă că descoperirea și îndepărtarea rapidă a căpușei este cea mai eficientă formă de prevenție.

Dacă infecția s-a produs, primele simptome apar între 3 și 30 de zile de la mușcătură. Cel mai caracteristic semn este eritemul migrator — o pată roșie care se extinde progresiv și capătă un aspect de ochi de taur: inel roșu la exterior, zonă mai deschisă la mijloc. Poate fi însoțit de febră, oboseală, dureri musculare și articulare sau dureri de cap — simptome care seamănă mult cu o gripă banală, ceea ce complică diagnosticul.

Diagnosticată în stadiu incipient, boala Lyme răspunde bine la antibiotice orale (de obicei 14–21 de zile). Lăsată netratată, poate evolua în luni sau ani spre afectarea articulațiilor, a sistemului nervos și a cordului. Dacă ai fost mușcat de căpușă și observi oricare dintre simptomele de mai sus, consultul medical nu trebuie amânat.

Cum îndepărtezi corect o căpușă

Primul instinct al multor oameni — să ardă căpușa cu un chibrit sau să o ungă cu vaselină — este greșit și poate agrava situația, forțând insecta să elimine mai multe secreții în plagă. Metoda corectă e simplă.

Folosește o pensetă cu vârf fin (sau un extractor special, disponibil în farmacii) și prinde căpușa cât mai aproape de suprafața pielii. Trage ferm și constant, fără să răsucești — scopul este să scoți capul intact, nu doar corpul. Curăță zona cu alcool sau apă și săpun. Nu zdrobi căpușa cu degetele; dacă vrei să o păstrezi pentru analiză în caz că apar simptome, pune-o într-un flacon etanș.

Dacă rămân resturi de aparat bucal în piele, nu intra în panică — corpul le elimină de obicei singur, la fel ca pe o așchie, și nu cresc în mod semnificativ riscul de infecție. Monitorizează zona timp de câteva săptămâni.

Cum te ferești — practic, nu teoretic

Sfaturile standard — evitați iarba înaltă, purtați haine cu mâneci lungi — sunt corecte, dar incomplet utile pentru cineva care vrea să facă un picnic în Herăstrău. Iată ce funcționează cu adevărat.

Înainte de ieșire: repelentele cu DEET (concentrație 20–30%) sau cu Picaridin sunt cele mai eficiente împotriva căpușelor. Se aplică pe pielea expusă și pe îmbrăcăminte, mai ales în zona gleznelor, genunchilor și brâului. Hainele deschise la culoare te ajută să detectezi mai ușor insectele dacă știi că vei sta mult pe iarbă. Alege locurile cu iarbă cosită recent, departe de vegetația deasă și zonele umbroase de la marginea parcului.

După întoarcerea acasă: fă un duș în maximum două ore de la ieșire — căpușele rămân adesea pe piele ore întregi înainte să se fixeze, iar dușul combinat cu frecarea cu prosopul poate elimina cele neprinse încă. Examinează-te cu atenție: axile, spatele genunchilor, zona inghinală, ombilicul, ceafa și scalpul sunt zonele preferate — piele subțire, căldură, mai puțin vizibile. Spală hainele la temperaturi ridicate, căpușele supraviețuiesc în mașina de spălat la rece. Dacă ai câine sau pisică, verifică-le blana — animalele de companie sunt un vector frecvent prin care căpușele ajung în casă.

Când mergi la medic

Nu orice mușcătură necesită o vizită la urgențe. Dar există situații în care consultul medical este obligatoriu: dacă apare eritemul migrator (pata roșie în expansiune, cu aspect de inel sau țintă); dacă în 1–4 săptămâni de la mușcătură apar febră, oboseală marcantă sau dureri articulare intense; dacă nu ai reușit să scoți căpușa complet; sau dacă e vorba de un copil.

În București, Spitalul de Boli Infecțioase „Matei Balș" și Spitalul de Urgență Floreasca sunt opțiunile cele mai bune — ambele au experiență cu cazurile din sezon.

Căpușele fac parte din peisajul verde al Bucureștiului și probabil vor continua să fie prezente indiferent de tratamentele de dezinsecție. Asta nu înseamnă că trebuie să renunți la picnicuri sau la plimbările prin parc — înseamnă doar că merită să ai câteva obiceiuri simple: repelent înainte, duș după, inspecție rapidă a corpului. Depistate la timp, mușcăturile de căpușe sunt o problemă minoră. Ignorate, pot deveni una serioasă.

Informațiile din acest articol au caracter informativ și nu înlocuiesc consultul medical. În caz de mușcătură de căpușă urmată de simptome, adresați-vă medicului.