Povestea Cinematografului Eforie începe cu mult înainte ca sala să devină ceea ce este astăzi, un simbol al filmului de artă și al memoriei cinematografice românești. Primele manifestări dedicate culturii filmului apar în anii ’60, când, la 24 februarie 1962, se organizează primul spectacol al programului „Prietenii filmului”. Evenimentul are loc în sala care astăzi este cunoscută drept Cinema Capitol și este dedicat lui Ion Popescu-Gopo, unul dintre pionierii animației românești.

Originile cinematografiei de patrimoniu în București

La scurt timp, inițiativa continuă în sala fostului cinematograf Vasile Alecsandri din Piața Lahovari, unde sunt proiectate filme semnate de cineastul sovietic Vsevolod Pudovkin. 

Aceste evenimente culturale încep să capete ritmicitate și sunt organizate săptămânal în Sala Carpați, mai târziu cunoscută drept Sala Studio. În timp, acest obicei devine o adevărată tradiție, contribuind la formarea unui public interesat de filmul de artă și de istoria cinematografiei.

Înființarea Cinematecii și mutările succesive

Un moment crucial pentru filmul românesc are loc în septembrie 1964, odată cu înființarea Cinematecii Române, instituție dedicată educării publicului prin filme clasice, titluri de patrimoniu și producții reprezentative pentru evoluția limbajului cinematografic. Primele activități ale Cinematecii se desfășoară exclusiv la Sala Studio, unde se organizează până la 18 proiecții pe săptămână, semn că publicul manifesta deja interes pentru acest tip de cinema.

În 1969, Cinemateca Română se mută în Sala Union, o altă locație cu tradiție, care rămâne un punct central al activităților cinematografice culturale. Însă momentul care marchează adevărata identitate a instituției vine în 1982, când Cinemateca își găsește un nou sediu, unul care îi va defini imaginea până în prezent: Sala Eforie. Pe 1 iulie 1982, aici încep proiecțiile regulate, iar sala devine noua casă a filmului de patrimoniu.

Tot în toamna anului 1982, Cinemateca inaugurează un curs de istorie a cinematografului cu durata de 2–3 ani. Programul este compus din prelegeri teoretice, analize de film și proiecții ilustrative, oferind o formare completă celor interesați să aprofundeze arta cinematografică. Această inițiativă a contribuit decisiv la dezvoltarea unei comunități educate, formate nu doar din cinefili, ci și din critici, istorici de film și cineaști.

Începând cu 1990, activitatea Cinematecii se desfășoară parțial și în Sala Union, cunoscută atunci drept Paul Călinescu, fapt ce întărește legătura dintre cele două spații istorice. În 1993, sala principală a Cinematecii primește denumirea oficială de Sala Jean Georgescu, în onoarea regizorului român, însă pentru public rămâne în continuare cunoscută sub numele tradițional de Sala Eforie.

Locația actuală și specificul clădirii în care funcționează cinematograful

Astăzi, Cinema Eforie se află pe Strada Eforie nr. 2, în Sectorul 5 al Bucureștiului, în apropiere de Calea Victoriei, într-o zonă centrală încărcată de istorie și arhitectură urbană. Strada este una discretă, scurtă și intimă, ascunsă între clădiri construite în stil modernist și art déco. 

Cinematograful funcționează la parterul unui bloc ridicat în a doua jumătate a secolului XX, într-o zonă cu destinație mixtă, în care spațiile comerciale de la parter se îmbină cu apartamentele de locuit din etajele superioare.

Intrarea în cinematograf este ușor ascunsă privirii, aflată pe o alee îngustă între două clădiri emblematice pentru zonă: Hotel Capitol și Hotel Majestic. Trecătorii pot trece cu ușurință pe lângă ea fără să-și dea seama că în interior se află una dintre cele mai importante săli de cinema de patrimoniu din Capitală.

Odată pășit pragul, atmosfera se schimbă: holul, scările și sala respiră aerul altor vremuri, cu detalii arhitecturale simple, dar autentice, care pun accent pe funcționalitate și pe atmosfera cinematografică.

Sala Eforie – un spațiu emblematic al cinematografiei românești

Sala Eforie, cunoscută oficial drept Sala Jean Georgescu, are o capacitate de 380 de locuri. Este administrată de Arhiva Națională de Filme, ceea ce îi conferă autoritatea și responsabilitatea de a prezenta filme clasice, filme restaurate și producții valoroase ale cinematografiei mondiale. Spre deosebire de sălile moderne de tip multiplex, Eforie nu urmărește difuzarea filmelor comerciale, ci păstrează tradiția vizionării filmelor de patrimoniu, rare sau importante pentru istoria cinematografului.

Publicul care îi trece pragul este divers: studenți ai facultăților de profil, pasionați ai cinematografiei, colecționari de informații culturale, dar și spectatori curioși să descopere o experiență diferită de cea oferită de cinematografele contemporane. 

Programul este atent curatoriat, concentrat pe filme care au schimbat lumea, fie prin stil, fie prin mesaj, fie prin tehnica de realizare. De la filme mute cu acompaniament live, până la capodopere ale cinematografiilor europene și asiatice, selecția este întotdeauna o călătorie în timp și spațiu.

Atmosfera din sală este specială: lămpile discrete, scaunele comode și liniștea care precede fiecare proiecție creează un mediu în care filmul este respectat ca artă. Prețurile accesibile sunt o parte importantă a filosofiei Cinematecii, care își propune să rămână un spațiu deschis tuturor.

Cinemateca Eforie azi – rezistența unei tradiții culturale

În prezent, Cinemateca Eforie este una dintre puținele săli de cinema istorice care încă funcționează în București. Într-un oraș în care multe cinematografe vechi au dispărut sau s-au transformat în spații comerciale, Eforie rezistă ca un loc dedicat exclusiv filmului de artă. Alături de Cinemateca Union, reprezintă unul dintre ultimele refugii ale cinefililor care caută o experiență autentică.

Programul sălii reflectă preocuparea permanentă pentru calitate și varietate. Aici au loc retrospective ale marilor regizori, cicluri tematice dedicate unor cinematografii mai puțin cunoscute, proiecte educative, proiecții aniversare, filme restaurate și evenimente speciale care mențin vie tradiția cinematografică. Cinemateca Eforie nu este doar un loc de vizionare, ci un spațiu de întâlnire culturală, de dialog și de reflecție.

Cinematograful continuă să fie administrat de Arhiva Națională de Filme, instituția responsabilă cu conservarea patrimoniului cinematografic românesc. Această colaborare asigură desfășurarea unei activități culturale cu un înalt nivel profesional și garantează accesul publicului la filme rare sau dificil de găsit în alte formate.

De ce merită să vizitezi Cinemateca Eforie

Vizitarea Cinematecii Eforie nu înseamnă doar vizionarea unui film, ci intrarea într-un spațiu în care tradiția, memoria și arta se întâlnesc. Este locul ideal pentru cei care vor să se apropie de istoria cinematografului, să descopere capodopere internaționale sau să înțeleagă evoluția limbajului cinematografic.

Într-un oraș grăbit, cinematograful oferă o experiență calmă, profundă și autentică. Fiecare vizită este un act de respect față de film și față de eforturile celor care au menținut vie această instituție vreme de decenii. Iar faptul că sala funcționează într-un spațiu istoric, ascuns între clădiri moderne și agitația urbană, adaugă un plus de mister și farmec.

Cinema Eforie rămâne astăzi un punct de reper cultural, o punte între trecut și prezent și un loc esențial pentru toți cei care cred că filmul este mai mult decât divertisment – este memorie, artă și istorie trăită pe ecran.

Citește și: Cinema București, istoria fostului cinematograf interbelic Trianon unde a rulat primul film sonor din România