Astăzi, la intersecția străzilor Doamnei și Academiei, în centrul Bucureștiului, se ridică blocul cunoscut sub numele de Adriatica sau Tehnoimport, o clădire cu o siluetă neobișnuită, dominată de forma semicirculară a fațadei. Puțini dintre cei care trec prin această zonă mai știu însă că pe același loc s-a aflat unul dintre cinematografele importante ale Bucureștiului de început de secol XX: Cinema Lux. Povestea imobilului este însă mult mai veche decât cinematograful. Înainte de proiecțiile de filme, aici a funcționat o instituție financiară, apoi o berărie cunoscută, iar mai târziu spațiul a fost transformat într-o sală de cinema. Schimbările de funcțiune reflectă transformările spectaculoase prin care trecea Bucureștiul între sfârșitul secolului al XIX-lea și perioada interbelică, când vechile construcții începeau să fie înlocuite de instituții financiare, restaurante, cinematografe și clădiri moderne. În unele surse, imobilul este atribuit arhitectului Paul Gottereau, însă cercetările dedicate familiei Gottereau îl indică drept autor al construcției din 1873 pe Jean Alfred Gottereau, tatăl lui Paul. Alfred Gottereau a realizat mai multe proiecte importante în București în aceeași perioadă, în timp ce Paul, născut în 1843, avea să devină ulterior unul dintre arhitecții importanți ai României.

O clădire ridicată pentru o societate financiară

Istoria acestei parcele începe în 1873, într-o perioadă în care Bucureștiul își consolida instituțiile moderne și își transforma centrul într-un important pol financiar și comercial. Instituțiile bancare și societățile comerciale își căutau sedii în apropierea principalelor artere și a zonelor în care se concentra activitatea economică.

La colțul străzilor Doamnei și Academiei a fost ridicată atunci clădirea destinată Societății Financiare a României. Cercetările despre activitatea lui Jean Alfred Gottereau menționează explicit proiectul din 1873 pentru această societate.

Instituția nu avea însă să aibă o existență îndelungată. Societatea Financiară a României a intrat în dificultăți financiare și a ajuns la faliment în 1878. Documente publicate în Monitorul Oficial arată că, încă din 1877, societatea își scotea la vânzare sau închiriere chiar localul pe care îl ocupa, semn al problemelor prin care trecea instituția.

Falimentul nu a însemnat și dispariția clădirii. Construcția a rămas în picioare și a primit ulterior o funcțiune complet diferită, pe măsură ce centrul orașului devenea tot mai animat.

De la bancă la berăria fraților Zografi

După dispariția Societății Financiare a României, imobilul a intrat într-o nouă etapă. În jurul anului 1900, aici este menționat Restaurantul sau berăria fraților Zografi, transformând fostul sediu financiar într-un loc destinat publicului și vieții sociale.

Schimbarea de destinație era reprezentativă pentru evoluția Bucureștiului de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Clădirile centrale adăposteau tot mai multe restaurante, berării, magazine și spații de divertisment, iar vechile zone comerciale se adaptau noilor obiceiuri urbane.

În apropiere se afla și Grădina Blanduziei, unul dintre locurile de agrement cunoscute ale epocii. Documentarea fotografică a zonei păstrează imagini și informații despre vechiul imobil și despre transformările sale ulterioare.

Berăria fraților Zografi a reprezentat astfel o etapă importantă, dar intermediară, în existența clădirii. Pe aceeași parcelă se succedaseră deja două lumi foarte diferite: cea financiară, reprezentată de societatea din anii 1870, și cea a localurilor de consum și socializare de la începutul secolului următor.

Cum a apărut Cinema Lux

În jurul anului 1912, clădirea a fost supraînălțată și reamenajată, fiind transformată în Cinematograful Lux. Este important de precizat că vorbim despre aceeași clădire de pe parcela ocupată anterior de societatea financiară și de berăria Zografi, nu despre ridicarea unei construcții complet noi pentru cinematograf.

Apariția sălii trebuie privită în contextul dezvoltării rapide a cinematografiei bucureștene. Filmul devenise una dintre cele mai populare forme de divertisment urban, iar cinematografele începeau să apară în număr tot mai mare în centrul orașului.

Un studiu publicat de Muzeul Municipiului București menționează că Ghidul Pântea din 1921 consemna Cinema Lux la numărul 5. În aceeași documentație apar, însă, și alte cinematografe din apropiere: Apollo la numărul 7 și Terra la numărul 11.

De ce a dispărut Cinematograful Lux

Cinema Lux a continuat să funcționeze în anii 1920, însă vechea clădire avea să dispară în cadrul transformărilor urbane ale perioadei interbelice.

Sursele referitoare la evoluția parcelei indică perioada 1925–1936 pentru dispariția vechii construcții și ridicarea noului imobil. Aici apare o altă distincție importantă: demolarea vechii clădiri nu trebuie confundată cu demolarea cinematografului Terra, care se afla pe un alt amplasament.

În locul vechii construcții care adăpostise Cinema Lux a fost ridicat blocul Adriatica, cunoscut ulterior și sub numele de Tehnoimport. Noua clădire avea o arhitectură complet diferită, specifică modernismului interbelic, iar forma sa semicirculară a devenit una dintre particularitățile sale cele mai recognoscibile.

Cercetările Muzeului Municipiului București indică faptul că noul bloc, construit în intervalul 1925–1936, avea la parter o sală de cinematograf. Așadar, pe aceeași parcelă a continuat să existe o funcțiune cinematografică și după dispariția vechiului Cinema Lux, dar nu mai era vorba despre aceeași clădire și nici nu trebuie considerată automat aceeași sală.

Blocul Adriatica și noua imagine a intersecției

Noul imobil a schimbat radical aspectul locului. În locul construcției care găzduise succesiv o instituție financiară, o berărie și Cinema Lux apărea o clădire modernă, mult mai înaltă și adaptată noii imagini a Bucureștiului interbelic.

Documentarea urbană realizată de Primăria Capitalei amintește că, în 1936, cinematograful de la colțul Academiei cu Doamnei fusese înlocuit de imobilul cunoscut drept Tehnoimport sau Adriatica. Blocul devenea parte a procesului de modernizare și densificare a centrului.

Clădirea a avut ulterior și alte funcțiuni. Un material publicat de Banca Națională a României amintește că în imobilul cu fațadă semicirculară a funcționat ulterior Banca Timișoarei.

Astfel, chiar dacă vechiul Cinema Lux a dispărut, parcela a continuat să fie legată de funcțiuni comerciale, financiare și de divertisment. Noua construcție păstra, într-un anumit sens, legătura cu trecutul locului, dar într-o formă arhitecturală complet schimbată.

Ce a rămas din povestea Cinema Lux

Istoria locului poate fi urmărită, așadar, fără a amesteca imobilele și sălile de cinema. În 1873, aici era construită clădirea Societății Financiare a României, proiect atribuit lui Jean Alfred Gottereau. După falimentul societății, imobilul a primit alte utilizări.

În jurul anului 1900, în aceeași clădire funcționa berăria sau restaurantul fraților Zografi. În jurul anului 1912, construcția a fost supraînălțată și transformată în Cinema Lux, care apare ulterior în documentele anilor 1920 la nr. 5.

Apoi, între 1925 și 1936, vechea construcție a dispărut, iar pe parcelă a fost ridicat blocul Adriatica/Tehnoimport. Noua clădire a avut și ea o sală de cinematograf la parter, ceea ce a prelungit, într-o formă diferită, tradiția cinematografică a locului.

Privită în ansamblu, povestea este una dintre cele mai interesante istorii ale transformării Bucureștiului. O singură parcelă a trecut de la finanțe la comerț și divertisment, apoi la cinematografie și arhitectură modernistă, într-un interval de aproximativ șase decenii.

Astăzi, blocul Adriatica este reperul vizibil al locului. Clădirea veche a dispărut, Cinema Lux nu mai există, iar vechea berărie Zografi aparține unei lumi urbane dispărute. Totuși, documentele, fotografiile și cercetările istorice permit reconstruirea acestei succesiuni și arată că, înainte ca actualul bloc să domine intersecția, aici s-au succedat o societate financiară, o berărie și unul dintre cinematografele care au contribuit la dezvoltarea spectaculoasă a culturii cinematografice bucureștene.

Citește și: Hotel Roma, Cinema Diana și domnițele de pe bulevard. Cum arăta Calea Griviței în Bucureștiul interbelic