Pe 30 octombrie 2025, România își pleacă din nou fruntea în fața uneia dintre cele mai cumplite tragedii din istoria sa recentă: incendiul din clubul Colectiv. Au trecut zece ani de la noaptea care a sfâșiat o generație și a scos la iveală un adevăr dureros despre o societate rănită de nepăsare, corupție și indiferență. 64 de tineri au plecat atunci în eternitate, iar alți peste 180 au rămas cu răni care nu se vor vindeca niciodată.

O seară care a schimbat România pentru totdeauna

În seara de 30 octombrie 2015, trupa Goodbye to Gravity urca pe scena clubului Colectiv, într-un fost spațiu industrial al fabricii Pionierul, din sectorul 4 al Bucureștiului. Concertul era dedicat lansării noului album „Mantras of War”. 

În club se aflau peste 300 de tineri veniți să se bucure de muzică și prieteni. La ora 22:32, artificiile de scenă au aprins materialele fonoabsorbante de pe un stâlp aflat lângă scenă. În mai puțin de un minut, tavanul a luat foc, iar flăcările s-au extins cu o viteză inimaginabilă.

Cei aflați în interior au fost prinși într-o capcană mortală. În doar câteva zeci de secunde, fumul dens și gazele toxice au umplut spațiul, transformând distracția într-un coșmar. Scenele filmate de camerele de supraveghere și mărturiile supraviețuitorilor arată cât de rapid s-a transformat totul într-un infern.

Cronologia unei tragedii

La ora 22:02:01, primele artificii au fost aprinse. Timp de 13 secunde, scânteile au fost îndreptate direct spre stâlpul antifonat cu burete poliuretanic, un material extrem de inflamabil. 

La ora 22:32:16, flăcările au cuprins deja tavanul. Zece secunde mai târziu, bucăți incandescente au început să cadă peste oameni. Panica s-a instalat instantaneu. La 22:33:01, fumul gros acoperise întreaga încăpere.

Mulți dintre tineri au fost răniți grav din cauza arsurilor, a intoxicațiilor cu monoxid de carbon sau a gazelor toxice. 27 de persoane au murit pe loc. 

Alți zeci au fost transportați în spitalele din București, unde, în zilele și lunile următoare, și-au pierdut viața din cauza infecțiilor nosocomiale, a lipsei de tratamente adecvate și a unui sistem medical nepregătit pentru o astfel de catastrofă.

Doliu, revoltă și demisii

România s-a trezit a doua zi într-un doliu profund. Guvernul a decretat trei zile de doliu național, iar străzile s-au umplut de flori, lumânări și lacrimi. În fața clubului Colectiv s-a ridicat un altar improvizat, iar oamenii veneau din toate colțurile țării să-și aducă omagiul.

Pe 31 octombrie 2015, Parchetul Tribunalului București a început ancheta privind cauzele incendiului, stabilind inițial acuzațiile de ucidere din culpă. În lunile următoare, ancheta a vizat modul în care clubul obținuse autorizațiile de funcționare, responsabilitatea primăriei sectorului 4 și reacția autorităților după tragedie.

Pe 4 noiembrie 2015, în urma protestelor de stradă de o amploare fără precedent, premierul Victor Ponta și guvernul său au demisionat. Alături de el, a plecat și primarul sectorului 4, Cristian Popescu Piedone. Strigătul „Corupția ucide” a devenit simbolul unei generații care nu mai accepta tăcerea și complicitatea.

Filmul care a spus adevărul lumii întregi

Povestea Colectivului a fost spusă lumii întregi prin documentarul „Collective”, regizat de Alexander Nanau și lansat în 2019. Filmul urmărește investigația jurnaliștilor care au demascat sistemul corupt din spitale, firmele care diluau dezinfectanții și politicienii care acopereau adevărul.

„Collective” nu este doar un documentar, ci o oglindă dureroasă a României post-tragedie — o țară confruntată cu limitele propriului sistem, dar și cu forța oamenilor care refuză să tacă. Nominalizat la Oscar pentru „Cel mai bun documentar” și „Cel mai bun film internațional”, filmul a devenit un simbol al luptei pentru adevăr și responsabilitate. Astăzi, la un deceniu distanță, rămâne o mărturie vie despre neputință, dar și despre curaj.

Vieți frânte și un doliu fără sfârșit

Lista victimelor incendiului de la Colectiv este un pomelnic al unei generații pierdute. Printre cei care au pierit se numără muzicieni, fotografi, arhitecți, jurnaliști, tineri aflați la început de carieră, oameni frumoși, plini de visuri.

Cei 64 de tineri plecați dintre noi sunt: Carmen Irina Opriţă, Anda Ioana Epure, Vlad Ţelea, Mihaela Vieru, Gabriel Matei, Nicoleta Baldovin, Petru Andrei Bucă, Andrei Ştefan Hamed, Radu Palada, Diana Elena Enache, Alexandru Cătălin Simion, Cătălina Ioniţă, Valentina Florea, Nelu Tilie, Maria Dorina Vulcu, Mihai Cătălin Alexandru, Adrian Rugină, Marius Ştefan Ruşitoru, Paul Alexandru Georgescu, George Claudiu Petre, Ioan Tripa, Monica Tănăsoiu, Laurenţiu Marian Vârlan, Constantin Marian Ignat, Ionuţ Valentin Fieraru, Simona Livia Stan, Maria Ion, Mimi Voicu, Alexandra Matache, Liliana Gheorghe, Costel Cârlicean, Andreea Chiriac, Radu Eduard Sienerth, Cristian Mitroi, Roxana Boghian, Ioana Raluca Pănculescu, Alexandru Hogea, Alexandru Iancu, Andreea Ştefan, Ana (Elsa) Albu, Ioana Victoria Geambaşu, Loredana Dărescu, Claudiu Bogdan Istrate, Mădălina Strugaru, Alexandru Pascu, Vlăduţ Roberto Andy, Elena Niţu, Tudor Golu, Liviu Zaharescu, Teodora Maftei, Alexandra Rădulescu, Ayberk Manci, Dan Matei Alexandru, Bogdan Enache, Daniel Ciobanu, Ionuţ Costin Popescu, Ionuţ Maior, Florin Cristian Popescu, Tullia Ciotola, Mavi Serian, Andra Elena Toader, Alexandru Chelba și Adrian Popa.

Pentru familiile lor, timpul s-a oprit în acea noapte. Durerea pierderii s-a transformat într-un doliu fără sfârșit, într-o luptă pentru dreptate și memorie. Părinții și prietenii victimelor s-au transformat în activiști, în voci ale unei conștiințe colective care refuză uitarea.

Justiția și rănile care nu se închid

Procesul Colectiv a fost unul dintre cele mai lungi și controversate din justiția românească. După ani de amânări și rejudecări, condamnările definitive au venit abia în 2022. Printre cei găsiți vinovați s-au numărat fostul primar Cristian Popescu Piedone și patronii clubului, însă mulți consideră că justiția nu a făcut deplin dreptate.

În ciuda verdictelor, sentimentul de neputință persistă. Nimic nu poate aduce înapoi viețile pierdute, iar rănile fizice și morale rămân adânci. Multe dintre victimele care au supraviețuit poartă urmele focului și ale infecțiilor spitalicești, dar mai ales povara psihologică a unei traume care nu dispare.

O lecție despre curaj și solidaritate

Tragedia de la Colectiv a schimbat România. A fost momentul în care o generație întreagă a spus „Ajunge!”. A fost clipa în care oamenii au ieșit în stradă nu doar pentru victime, ci și pentru viitor. Acel val de solidaritate, de compasiune și revoltă a arătat că din suferință se poate naște o conștiință civică.

Astăzi, la zece ani distanță, în fiecare colț al țării ard lumânări în amintirea celor pierduți. În fața clubului Colectiv, locul tragediei a devenit un sanctuar al memoriei — un spațiu al tăcerii, al rugăciunii și al promisiunii că nimeni nu va fi uitat.

Zece ani mai târziu – între memorie și speranță

La un deceniu de la tragedie, România încă își caută vindecarea. Filmul „Collective”, memorialele, campaniile civice și mărturiile supraviețuitorilor mențin vie flacăra amintirii. Dar dincolo de emoție, Colectiv rămâne o lecție despre responsabilitate, despre fragilitatea vieții și despre puterea oamenilor de a schimba lumea.

Incendiul din noaptea de 30 octombrie 2015 nu a fost doar o tragedie accidentală. A fost rezultatul unui sistem care a ignorat reguli, a închis ochii la pericole și a ales compromisurile în locul siguranței. Iar prețul a fost plătit cu viețile a 64 de tineri.

Pentru România, Colectiv nu este doar o amintire — este o rană deschisă și o chemare la conștiință. Zece ani mai târziu, doliul continuă, dar și lupta pentru o societate mai dreaptă, mai curată și mai umană. În fiecare 30 octombrie, țara își aduce aminte că durerea nu trece, dar memoria poate deveni începutul schimbării.

Citește și: Istoria faimosului Cinema Studio din București, de la Magheru la Carpați, „născut” în Al Doilea Război Mondial