Parcul Izvor, unul dintre cele mai cunoscute spații verzi din centrul Bucureștiului, ascunde o istorie bogată și, în același timp, dramatică. Situat pe malul drept al Dâmboviței, în apropierea Palatului Parlamentului, parcul este rezultatul unor transformări urbane radicale, care au modificat complet configurația unei zone vechi a Capitalei — cartierul Uranus. Înainte de a deveni parc, aici se întindea Dealul Mihai-Vodă, dominat de impunătoarea Mănăstire Mihai Vodă, unul dintre cele mai valoroase monumente medievale din București.

De la dealul Mihai-Vodă la un București în transformare

În anii 1984–1985, în timpul proiectului de sistematizare urbană impus de regimul comunist pentru construirea Centrului Civic, dealul a fost nivelat, iar întregul cartier Uranus a fost ras de pe fața pământului.

Chiliile mănăstirii și zeci de locuințe au fost demolate, iar Palatul Arhivelor Statului, ridicat între 1900 și 1916 după planurile arhitecților Petre Antonescu și Cristofi Cerchez, a fost distrus complet. În curtea mănăstirii exista și un sit arheologic de mare valoare, cu vestigii din epoca bronzului, care a fost, de asemenea, pierdut în timpul lucrărilor.

Singurele construcții salvate au fost biserica și clopotnița Mănăstirii Mihai Vodă, mutate în 1985 printr-o operațiune tehnică spectaculoasă. Edificiile au fost translatate 289 de metri spre est și coborâte cu 6,2 metri față de nivelul inițial. Astfel, au fost „ascunse” în spatele blocurilor de pe strada Sapienței, unde pot fi văzute și astăzi. În urma demolărilor, pe locul fostului deal a rămas o întindere de teren viran, plină de moloz și amintiri dureroase pentru locuitorii strămutați.

Proiecte nefinalizate și renașterea prin natură

După nivelarea terenului, planurile autorităților comuniste prevedeau ridicarea unei imense săli de conferințe și recepții, care urma să completeze ansamblul monumental din jurul Casei Poporului. Proiectul nu a fost însă finalizat niciodată. După Revoluția din 1989, zona a rămas o vreme neamenajată, un teren gol în centrul Capitalei, care reflecta atât măreția, cât și cicatricile urbanismului forțat al epocii comuniste.

Abia la începutul anilor 1990, Primăria Municipiului București a început amenajarea terenului. Au fost trasate alei, plantate gazon și arbori, iar spațiul a primit numele de Parcul Izvor. Denumirea face trimitere la proximitatea râului Dâmbovița și la ideea de renaștere, ca o metaforă pentru transformarea unei zone distruse într-un loc al vieții și al relaxării.

Parcul Izvor are astăzi o suprafață de aproximativ 170.000 de metri pătrați. Dintre aceștia, 28.902 metri pătrați sunt ocupați de alei, iar restul de peste 141.000 de metri pătrați sunt acoperiți cu gazon. Cele patru alei principale însumează peste 3 kilometri de trasee, fiind frecvent folosite de alergători și bicicliști. Spațiul este delimitat de Bulevardul Națiunile Unite, Bulevardul Libertății, Strada B.P. Hasdeu și Splaiul Independenței, lângă care se află și stația de metrou Izvor.

Schimbări administrative și controverse

De-a lungul anilor, Parcul Izvor a trecut prin mai multe etape administrative și nu a fost scutit de controverse. În 2005, Consiliul General al Municipiului București a decis trecerea parcului din administrarea Sectorului 5 în cea a Administrației Lacuri, Parcuri și Agrement București (ALPAB). 

Câțiva ani mai târziu, în 2009, au apărut noi hotărâri prin care administrarea unor parcuri, printre care și Izvor, urma să fie transferată din nou sectoarelor. Decizia a fost contestată de primarul de atunci, Sorin Oprescu, iar Tribunalul Municipiului București a anulat-o definitiv, menținând parcul sub coordonarea ALPAB.

În 2008, zona a devenit subiect de dezbatere publică odată cu organizarea evenimentului auto „Bucharest City Challenge”, în cadrul căruia o parte din tribunele Circuitului de Formula 3 „Bucharest Ring” au fost amplasate în parc. Pentru a face loc infrastructurii temporare, mai mulți copaci au fost tăiați, fapt ce a stârnit proteste ale organizațiilor ecologiste și ale cetățenilor. 

Un an mai târziu, în 2009, situația s-a repetat: 32 de arbori mari au fost tăiați pentru amenajarea terenului unde urma să fie construit Memorialul Holocaustului. De această dată, Primăria Capitalei a oferit o soluție de compensare – artistul Peter Jacobi, autorul monumentului, a plantat 125 de arbori în Parcul Izvor, adică cinci copaci pentru fiecare pierdut.

Parcul Izvor – între dezvoltare urbană și conservarea naturii

În ciuda controverselor, autoritățile locale și organizațiile civice au derulat numeroase acțiuni de plantare, transformând treptat Parcul Izvor într-un spațiu mai verde și mai primitor. În 2009, în cadrul proiectului „Bucureștiul în spațiul verde european”, au fost plantați 30 de platani. În anul următor, în 2010, a fost amenajat un loc de joacă modern, întins pe 2.400 de metri pătrați, denumit sugestiv „Parlamentul Copiilor”. Construit sub forma unui mic castel cu turnulețe, tobogane, leagăne și aparate de fitness, locul a devenit rapid unul dintre cele mai îndrăgite spații pentru familiile cu copii.

Tot în 2010, parcul a fost gazda temporară a unor importante monumente culturale. Statuile lui Mihai Viteazul, Ion Heliade-Rădulescu, Spiru Haret și Gheorghe Lazăr au fost mutate aici pe durata lucrărilor la parcarea subterană de la Universitate, fiind readuse pe amplasamentul original în 2012.

În octombrie 2011, peste 200 de voluntari s-au alăturat Primăriei Capitalei într-o amplă acțiune de plantare, care a adus peste 320 de arbori noi în parc. Un an mai târziu, pe 24 mai 2012, cu ocazia Zilei Europene a Parcurilor, a fost inaugurată Aleea Václav Havel, la inițiativa ambasadorului Republicii Cehe la București. Cu acest prilej, au fost plantați 40 de tei, simbolizând prietenia și cooperarea dintre cele două popoare.

În aprilie 2016, o nouă campanie de plantare a adăugat încă 250 de arbori — printre care catalpe, stejari roșii, mesteceni și tuia — contribuind la crearea unui microclimat plăcut și la extinderea suprafeței verzi.

Parcul Izvor astăzi – un spațiu viu în inima orașului

Astăzi, Parcul Izvor este mai mult decât o simplă zonă verde. Este un loc de întâlnire pentru bucureșteni, un spațiu de relaxare, sport, joacă și evenimente culturale. Aici vin zilnic familii, tineri, alergători, artiști stradali și turiști care caută o oază de liniște între clădirile masive ale Centrului Civic.

Poziționarea parcului lângă Palatul Parlamentului îi conferă un aer aparte — o juxtapunere între monumental și natural, între beton și iarbă. În zilele de vară, gazonul devine un loc ideal pentru picnicuri, concerte în aer liber sau festivaluri urbane. În același timp, parcul păstrează o simplitate care îl face accesibil și plăcut pentru toți vizitatorii.

Există însă și provocări. Deși spațiul este larg și aerisit, Parcul Izvor nu dispune de foarte multe zone umbrite, iar lipsa unui sistem modern de irigații face ca întreținerea sa să fie dificilă în perioadele secetoase. În plus, presiunea constantă a organizării de evenimente mari pune uneori în pericol vegetația și infrastructura existentă.

De la ruină la renaștere urbană

Povestea Parcului Izvor este, în esență, povestea renașterii unui loc. Dintr-un cartier vibrant demolat în anii ’80, dintr-un deal dispărut și un sit arheologic pierdut, zona a renăscut prin natură. În doar câteva decenii, Bucureștiul a transformat o rană urbană într-un spațiu public deschis, care oferă comunității un loc de respirație și echilibru.

În fiecare alee și fiecare copac al parcului se regăsește o parte din istoria orașului: un trecut șters cu forța, o tranziție grea și o dorință constantă de reconstrucție. Parcul Izvor este astăzi o dovadă că Bucureștiul poate renaște, că frumusețea și viața pot reapărea chiar și acolo unde, odinioară, au fost dărâmate simboluri.

Astfel, Parcul Izvor nu este doar un spațiu verde pe harta Capitalei, ci și o lecție despre memorie, reziliență și speranță. Acolo unde cândva se ridica Mănăstirea Mihai Vodă și unde zgomotul demolărilor răsuna în anii ’80, astăzi se aud râsete de copii, muzică și pași de oameni care se bucură de libertatea unui oraș viu.

Parcul Izvor rămâne, așadar, un loc al contrastelor și al reconcilierii — între trecut și prezent, între istorie și natură, între distrugere și renaștere. Iar prin aceasta, el reprezintă perfect spiritul Bucureștiului însuși: un oraș care, în ciuda tuturor transformărilor, continuă să se ridice și să respire.

Citește și: Uranus, cartierul dispărut al Bucureștiului de altădată. Ce se afla înainte pe locul Casei Poporului, actuala clădire a Parlamentului României