Când intri într-un oraș necunoscut, primele impresii sunt formate aproape instantaneu. Gara și aeroportul devin, inevitabil, cărțile sale de vizită, locurile prin care trec toți călătorii. De aceea, modul în care arată aceste zone reprezintă o formă de identitate urbană. Din păcate, Bucureștiul a suferit mult la acest capitol, iar imaginea oferită turiștilor și celor care revin acasă este departe de ceea ce ar trebui să fie o capitală europeană.

Începuturile unui simbol interbelic

Un exemplu emblematic al acestei realități este chiar Hotelul Dunărea, clădirea masivă care se află la doar câțiva pași de Gara de Nord. Privită astăzi, ea pare o ruină părăsită, un monument al nepăsării și al lipsei de viziune, dar în urmă cu câteva decenii era un reper al ospitalității bucureștene. 

Povestea acestui hotel surprinde în mod fidel destinul multor clădiri istorice din România: începuturi pline de promisiuni, o perioadă de glorie, distrugeri provocate de cutremure și, în cele din urmă, abandonul prelungit.

Hotelul Dunărea a fost construit între 1935 și 1940, pe Calea Griviței 138B, în imediata apropiere a Gării de Nord. Era o perioadă în care Bucureștiul interbelic se dezvolta accelerat, iar infrastructura urbană se moderniza pentru a face față unui oraș cosmopolit. 

La inaugurare, clădirea impresiona prin dimensiuni și funcționalitate: 70 de camere dispuse pe 7 etaje, cu o suprafață totală de aproape 2.800 de metri pătrați, ridicate pe un teren de mai puțin de 500 de metri pătrați.

Prin poziționarea sa strategică, hotelul a devenit rapid un punct de atracție pentru călătorii care veneau la București. Timp de mai bine de 35 de ani, Dunărea a fost prima alegere pentru cei care aveau nevoie de o cazare decentă, aflată la câțiva pași de trenurile care legau capitala de restul țării.

Hotelul Dunărea în perioada comunistă

După cel de-al Doilea Război Mondial, România a intrat sub dominația regimului comunist, iar hotelul și-a continuat existența într-o nouă realitate politică și socială. Nu a mai fost doar un spațiu de cazare pentru călători, ci și un loc de interes pentru bucureșteni. 

La parterul clădirii a apărut magazinul „SORA”, celebru pentru hainele de calitate pe care le oferea într-o vreme în care lipsurile erau evidente.

Clădirea devenise astfel un punct de reper al cartierului. Însă ceea ce avea să-i schimbe destinul definitiv a fost cutremurul devastator din 4 martie 1977. Seismul a afectat grav Hotelul Dunărea, iar autoritățile comuniste nu l-au inclus pe lista clădirilor reabilitate. Din acel moment, hotelul a intrat pe o pantă descendentă, din care nu a mai reușit să iasă.

După 1989 – între retrocedări și speculații imobiliare

Prăbușirea comunismului ar fi putut aduce o șansă de renaștere pentru Hotelul Dunărea. Din păcate, tranziția a însemnat și lipsă de responsabilitate din partea autorităților. Ca multe alte imobile istorice, hotelul a fost retrocedat. Cel mai recent proprietar a fost omul de afaceri israelian Avi Zamir, stabilit însă în Hong Kong.

Criza economică din 2008 a pus capăt oricărei tentative de revigorare. Proprietarul a încercat să vândă clădirea cu 2,7 milioane de euro, dar nu a găsit cumpărător. 

Ulterior, în 2016, a anunțat un plan ambițios: investiții de circa 3 milioane de euro pentru transformarea hotelului într-un complex modern cu 40 de apartamente premium, sub numele „Dunărea Boutique”. Planul nu s-a materializat niciodată, deoarece Ministerul Culturii nu a emis autorizațiile necesare.

Motivul era simplu: Hotelul Dunărea fusese clasificat drept monument istoric. Orice lucrare de reabilitare trebuia să respecte norme stricte, dar autoritățile s-au mișcat lent, iar investitorul și-a pierdut interesul. Încă o dată, clădirea a rămas pradă uitării.

Decizia exproprierii și un nou început posibil

În ultimii ani, presiunea publică și starea avansată de degradare au determinat autoritățile să acționeze. După modelul Hanului Solacolu, s-a luat decizia exproprierii clădirii și a trecerii acesteia în administrarea statului.

Consiliul Local al Primăriei Sectorului 1, în asociere cu Primăria Capitalei, a aprobat un plan comun de finanțare pentru expropriere, reabilitare și reconversie funcțională a Hotelului Dunărea. Scopul final este ambițios: transformarea clădirii într-un hub cultural integrat în proiectul „Spațiul Cultural Municipal”.

Conform planului, fostul hotel ar urma să includă spații expoziționale, un centru educațional și cultural, dar și zone rezidențiale dedicate artiștilor. Practic, locul care odinioară oferea cazare călătorilor ar putea deveni un spațiu de creație și întâlnire pentru comunitatea artistică a capitalei.

Simbol al nepăsării, dar și al rezilienței urbane

Imaginea actuală a Hotelului Dunărea este dureroasă pentru orice vizitator. Zidurile crăpate, fațada degradată și geamurile sparte vorbesc despre decenii de neglijență. Pentru mulți, clădirea este un simbol al nepăsării statului român față de patrimoniu, o dovadă a incapacității de a conserva valorile arhitectonice.

În același timp, povestea sa ilustrează reziliența urbană. Deși aproape distrus de cutremur și abandonat, hotelul nu s-a prăbușit definitiv. Scheletul său încă se ridică, așteptând o a doua viață. Dacă proiectul hub-ului cultural se va concretiza, Hotelul Dunărea poate redeveni un reper, nu doar prin amintirea trecutului, ci și prin rolul pe care îl va juca în prezent și viitor.

Între ruină și renaștere

Hotelul Dunărea, construit cu fast în perioada interbelică, a fost martorul unor epoci diferite: Bucureștiul cosmopolit de dinainte de război, perioada cenușie a comunismului și haosul tranziției de după 1989. Fiecare etapă și-a pus amprenta pe această clădire.

Astăzi, ceea ce odinioară era o bijuterie arhitectonică a ajuns o ruină la intrarea în oraș, o imagine rușinoasă pentru capitala României. Totuși, prin proiectul de reabilitare și reconversie culturală, există șansa ca Hotelul Dunărea să renască și să-și recapete statutul de simbol urban.

Dacă autoritățile vor reuși să transforme planurile în realitate, Bucureștiul ar putea recupera nu doar o clădire, ci și un fragment de identitate. Povestea Hotelului Dunărea ar putea deveni exemplul că istoria nu trebuie abandonată, ci salvată și integrată în viața comunității.

Citește și: Cele mai vechi și faimoase hoteluri din București. Povești, eleganță și legende urbane