La doar câțiva kilometri de București, în orașul Măgurele, se ridică impunător Conacul Oteteleșanu, un monument istoric ce adăpostește o poveste fascinantă, desfășurată pe parcursul a peste 170 de ani. Clădirea a fost martoră la episoade care îmbină fastul boieresc, transformările educaționale și momente de inspirație pentru mari personalități culturale. De la seratele strălucitoare organizate de boierul Ioan Oteteleșanu, până la rolul său de institut de fete și la plimbările poetului Mihai Eminescu prin grădinile sale, conacul a trecut prin transformări spectaculoase. Astăzi, după restaurări recente, își continuă destinul, de data aceasta în slujba științei.

Moșia Măgurele și începuturile istoriei sale

Înainte de a intra în posesia familiei Oteteleșanu, moșia Măgurele avea deja o istorie îndelungată. Scriitorul Ioan Slavici amintește de domnița Ilinca, fiica lui Nicolae Pătrașcu Voievod, care s-a căsătorit cu fiul lui Stroe Leurdeanu și a locuit pe aceste meleaguri. După ce soțul ei a fost ucis în 1658 de Mihnea al III-lea, Ilinca a rămas aici până la moartea sa, în 1668.

Ulterior, moșia a trecut în posesia lui Leon Vodă, care a dăruit-o Elenei Cantacuzino. Prin moșteniri și împărțiri succesive, o parte din teren a ajuns la Ioan Oteteleșanu, unul dintre boierii de seamă ai secolului al XIX-lea. Ambițios și dornic să lase o amprentă durabilă, acesta a decis să construiască un conac impunător la Măgurele, care să reflecte statutul său social și să devină un punct de atracție pentru elitele vremii.

Construcția conacului și ridicarea bisericii Oteteleșanu

În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Ioan Oteteleșanu a pus bazele conacului care îi poartă numele. Clădirea a fost concepută ca o reședință luxoasă, dar și ca loc de întâlnire pentru personalitățile politice și culturale.

Nu departe de conac, boierul și soția sa, Elena, au ridicat și biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, construită între 1851 și 1853. Lăcașul de cult impresionează prin planul său trilobat, absidele poligonale și picturile în ulei realizate de celebrul Gheorghe Tăttărescu. Prin arhitectura sa elegantă și prin decorul pictural renascentist, biserica rămâne până astăzi o mărturie a rafinamentului familiei Oteteleșanu.

Balurile fastuoase și momentul regal

Conacul Oteteleșanu a devenit repede celebru pentru seratele luxoase pe care le găzduia. Aici se adunau cele mai importante figuri ale societății bucureștene, într-o atmosferă de eleganță și bun-gust. Cel mai cunoscut eveniment rămâne balul de Revelion din 1876, la care a participat însuși regele Carol I.

Monarhul a fost atât de impresionat de fastul petrecerii încât a decis să instituie, după modelul văzut la Măgurele, tradiția balului de Anul Nou la Palatul Regal. Astfel, conacul a intrat în memoria colectivă nu doar ca o reședință boierească, ci ca un loc ce a inspirat chiar și viața de la curtea regală.

Donația pentru un institut de fete

Tot în 1876, Ioan Oteteleșanu a luat o decizie surprinzătoare și de mare generozitate: prin testament, a lăsat întreaga sa avere pentru înființarea unui „institut de fete românce”. Scopul acestuia era educarea tinerelor de familie bună, „fără pretenție sau lux”, dar cu o formare solidă.

După moartea soției sale, Elena, în 1888, averea familiei a fost administrată de Ioan Kalinderu. Acesta a supravegheat restaurarea conacului și, în 1893, a donat clădirea Academiei Române. În 1894, aici a fost inaugurat Institutul de Fete Oteteleșanu.

Prima serie de eleve număra 15 tinere, iar directorul instituției a fost nimeni altul decât scriitorul Ioan Slavici. În anii următori, numărul elevelor a crescut, iar în 1898 s-au construit două clădiri anexe pentru a face față cererii.

Eminescu la Măgurele: între lac și chioșc

Din mărturiile lui Slavici aflăm că Mihai Eminescu vizita adesea conacul și grădina sa. Poetul își găsea liniștea la Măgurele, iar lacul din apropiere i-a servit drept sursă de inspirație. Se spune că aici, plimbându-se cu Slavici, medita și compunea versuri care aveau să devină parte din patrimoniul literar național.

Peisagistul Karl Meyer a amenajat grădinile în 1845, iar în 1945 acestea au fost reconfigurate. În 1950, sculptorul Mihai Onofrei a amplasat un bust al lui Eminescu în parc, chiar în locul unde se presupune că poetul obișnuia să se plimbe. Tot acolo se află și „chioșcul lui Eminescu”, un alt punct încărcat de simbolism.

Transformările din secolul XX

După Al Doilea Război Mondial, conacul a intrat într-o nouă etapă. A fost redenumit „Blocul M” și, între 1945 și 1950, a fost adaptat pentru a găzdui sediul Institutului de Fizică Atomică. În acest proces, unele dintre elementele arhitecturale originale au fost eliminate, ceea ce a diminuat din frumusețea inițială a construcției.

Mai mult, cutremurele din 1977, 1986 și 1990 au afectat grav structura conacului, iar în deceniile următoare clădirea a intrat într-un proces accentuat de degradare. Mulți se temeau că monumentul va împărtăși soarta altor clădiri istorice abandonate.

Restaurarea și renașterea conacului

Spre deosebire de alte edificii lăsate în ruină, Conacul Oteteleșanu a avut parte de o șansă la renaștere. În ultimii ani, autoritățile și instituțiile academice au investit în reabilitarea și consolidarea clădirii. În 2019, conacul a fost readus la viață, păstrându-și frumusețea istorică și recăpătându-și rolul în comunitate.

Astăzi, clădirea se află în administrarea Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor. În curând, ea va găzdui Centrul de Studii Avansate de Fizică, destinat instruirii tinerilor cercetători proveniți din regiuni defavorizate, inclusiv din fostele țări sovietice și din Balcani.

Un monument al continuității și al memoriei culturale

După mai bine de 170 de ani, Conacul Oteteleșanu din Măgurele rămâne un reper al patrimoniului cultural românesc. A fost pe rând reședință boierească, spațiu al balurilor fastuoase, institut de fete, loc de inspirație pentru Eminescu și sediu al cercetării științifice.

Povestea sa reflectă nu doar transformările unei clădiri, ci și evoluția societății românești de-a lungul timpului. Astăzi, restaurat și redat comunității academice, conacul îmbină trecutul și prezentul, păstrând vie memoria boierului Oteteleșanu și oferind un nou viitor acestei clădiri simbolice.

Citește și: Terasa Oteteleșanu, „academia” elitei Bucureștiului secolului XIX, unde lumea bună participa la baluri fastuoase și dezbateri intelectuale