Istoria României moderne este presărată cu personalități care au schimbat profund societatea, dar care, în mod nedrept, au fost lăsate în umbră de trecerea timpului. Printre acestea se numără și Maria Cuțarida Crătunescu, o femeie cu o voință extraordinară, care a reușit să spargă barierele unui secol dominat aproape exclusiv de bărbați. Prima femeie medic din România, militantă pentru drepturile femeilor și pionieră a asistenței sociale, Maria Cuțarida Crătunescu a pus bazele unor instituții fundamentale pentru protecția mamei și copilului, influențând decisiv medicina și politica socială românească.

Origini și copilărie într-o epocă a limitărilor pentru femei

Maria Cuțarida Crătunescu s-a născut la 10 februarie 1857, în localitatea Știrbei, județul Călărași, fiind al treilea copil din cei patru ai familiei Cuțarida. Tatăl său, Vasilache Cuțarida, era magistrat de origine grecească, un om cultivat, deschis ideilor moderne, iar mama sa, Elena Vieroșanu, provenea dintr-o familie românească respectată. Într-o epocă în care educația fetelor era adesea considerată inutilă, sprijinul tatălui a fost decisiv pentru destinul Mariei.

Familia a încurajat-o să învețe, iar acest lucru a transformat-o într-una dintre puținele tinere din a doua jumătate a secolului al XIX-lea care au avut acces real la educație superioară. Încă din copilărie, Maria a demonstrat o inteligență vie și o ambiție ieșită din comun, calități care aveau să-i definească întreaga viață.

Drumul anevoios către studiile medicale

După finalizarea studiilor primare la București, Maria Cuțarida Crătunescu a luat o decizie curajoasă: aceea de a urma medicina. Pentru o femeie a secolului al XIX-lea, această alegere părea aproape imposibilă. Universitățile europene abia începeau să accepte studente, iar prejudecățile sociale erau puternice.

Inspirată de figuri feminine remarcabile precum Trotula di Ruggiero Platearius, una dintre primele femei medic din Evul Mediu, și Elizabeth Blackwell, prima femeie doctor din Statele Unite, Maria a ales să plece din țară. A urmat liceul la Zurich, unul dintre puținele centre academice europene deschise femeilor.

În 1877, s-a înscris la Facultatea de Medicină din Zurich, dar ulterior a decis să-și continue parcursul universitar la Montpellier. Aici și-a susținut licența, demonstrând rezultate academice remarcabile. Dorința de perfecționare a dus-o mai departe, la Paris, unde a urmat studii de specializare.

Doctoratul la Paris și recunoașterea internațională

În anul 1884, Maria Cuțarida Crătunescu a obținut titlul de Doctor în Medicină la Paris, cu teza intitulată Hidroreea și valoarea sa semiologică în cancerul de corp uterin. Lucrarea sa a fost apreciată în mediul academic, iar rezultatele obținute i-au adus calificativul „magna cum laude”.

La acea vreme, doar 17 femei studiau medicina în Franța, fapt care subliniază și mai mult caracterul excepțional al realizării sale. Presa românească a relatat cu mândrie succesul tinerei doctorițe, prezentându-l drept o victorie a inteligenței românești și un exemplu de progres social.

Deși devenise prima femeie doctor în medicină din România, adevăratele dificultăți aveau să înceapă abia după întoarcerea sa în țară.

Întoarcerea acasă și confruntarea cu discriminarea

În 1884, Maria Cuțarida Crătunescu a revenit în România cu speranța de a-și exercita profesia și de a contribui la dezvoltarea sistemului medical. Realitatea a fost însă dureroasă. Cererea sa de a colabora ca medic secundar la Spitalul Brâncovenesc a fost respinsă, în ciuda diplomei recunoscute internațional.

Un an mai târziu, a fost acceptată doar ca voluntar la Spitalul Filantropia, unde oferea consultații gratuite. Refuzul autorităților de a-i acorda un post oficial a reprezentat o formă clară de discriminare de gen, care i-a limitat posibilitățile profesionale.

Între anii 1884 și 1904, a fost nevoită să își deschidă un cabinet medical particular. Chiar și așa, la concursurile pentru funcțiile de medic primar a fost constant respinsă, fiind acceptată doar în poziții inferioare, deși competența sa era incontestabilă.

Orientarea către asistența socială și protecția femeii

Confruntată cu barierele sistemului, Maria Cuțarida Crătunescu a ales să-și canalizeze energia spre un domeniu aproape inexistent la acea vreme: asistența socială. Convinsă că femeile și copiii reprezintă categoriile cele mai vulnerabile ale societății, a început să militeze activ pentru protecția lor.

În 1897, sub patronajul Reginei Elisabeta, a fondat societatea „Leagănul”, destinată sprijinirii copiilor orfani și nevoiași. Inițiativa a avut un impact major, oferind nu doar adăpost, ci și îngrijire medicală și educație de bază.

Ulterior, sub patronajul Principesei Maria, a luat naștere Societatea „Materna”, care avea drept scop sprijinirea mamelor muncitoare, o categorie socială extrem de expusă riscurilor medicale și economice.

Prima creșă din București și grija pentru copiii muncitoarelor

Un moment de referință în activitatea sa a avut loc în 1899, când Maria Cuțarida Crătunescu a înființat prima creșă internă din România, la Fabrica de Tutun din București. Aici, femeile care lucrau în fabrică își puteau lăsa copiii în siguranță pe durata programului de lucru.

În același timp, medicul oferea consultații gratuite celor aproximativ 2.000 de angajate, îmbinând actul medical cu protecția socială. Inițiativa era revoluționară pentru România acelei perioade și reprezenta un model preluat ulterior și în alte instituții.

Totodată, Maria Cuțarida Crătunescu a contribuit la dezvoltarea unor centre de calificare profesională pentru copiii orfani, oferindu-le șansa unei vieți demne.

Recunoaștere internațională și refuzul carierei personale

Activitatea sa nu a trecut neobservată peste hotare. A fost invitată să participe la congrese internaționale desfășurate la Paris, Bruxelles și Copenhaga, unde a susținut lucrări despre rolul femeii în societate și despre metodele de reducere a mortalității infantile.

A primit inclusiv oferte extrem de avantajoase: să devină medic personal al unui pașa din Istanbul, cu un salariu anual de 60.000 de lei, precum și o invitație de a ocupa un post la curtea imperială din Japonia. Le-a refuzat pe toate, alegând să rămână în România și să-și continue munca socială, în ciuda dificultăților.

Războiul, retragerea și sfârșitul unei vieți exemplare

În timpul Primului Război Mondial, Maria Cuțarida Crătunescu a fost mobilizată ca medic primar la Spitalul Militar temporar nr. 134, contribuind activ la îngrijirea răniților. După război, starea sa de sănătate s-a deteriorat, fiind nevoită să se retragă din activitatea medico-socială.

S-a stins din viață la 16 noiembrie 1919, la București, și a fost înmormântată la cimitirul Bellu, locul de odihnă al multor personalități ale României.

O moștenire uitată, dar esențială

Deși a fost o personalitate de prim rang a medicinei românești, Maria Cuțarida Crătunescu este astăzi prea puțin cunoscută. În orașul său natal, Călărași, nu există străzi, școli sau instituții medicale care să-i poarte numele. Istoricul Nicolae Țiripan atrăgea atenția, cu amărăciune, că memoria acestei mari personalități este aproape inexistentă pentru comunitatea locală.

Cu toate acestea, exemplul său rămâne actual. Maria Cuțarida Crătunescu a fost prima femeie medic din România, fondatoarea primelor creșe și cămine pentru copii și o luptătoare neobosită pentru drepturile femeilor.

Prin determinare, curaj și profesionalism, ea a deschis drumuri care astăzi par firești, dar care, la vremea ei, păreau imposibile. Povestea sa rămâne o lecție de demnitate și devotament, un reper pentru toate generațiile de femei din România.

Citește și: Istoria Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, primul spital pentru copii din Europa de Est