Istoria României moderne păstrează numele unor personalități care au contribuit decisiv la dezvoltarea societății, chiar dacă astăzi sunt cunoscute mai ales prin denumirile unor străzi sau bulevarde. Printre acestea se numără Ion Ionescu de la Brad, considerat pe bună dreptate întemeietorul învățământului agronomic românesc și unul dintre cei mai importanți promotori ai modernizării agriculturii. Savant, profesor, economist și om politic, Ion Ionescu de la Brad a îmbinat cercetarea științifică cu activismul social, fiind mereu preocupat de soarta țăranilor și de dezvoltarea rurală.

Copilăria și formarea unui viitor savant

Viața sa a fost marcată de studiu intens, activitate politică și proiecte ambițioase, toate desfășurate într-o epocă în care România făcea primii pași spre modernitate. Deși a fost un cercetător pasionat, Ion Ionescu de la Brad nu a putut rămâne departe de viața politică, convins că progresul științei trebuie susținut de reforme sociale și economice. Astfel s-a născut imaginea savantului implicat, a omului care a iubit politica pentru că vedea în ea un instrument al schimbării. 

Ion Ionescu de la Brad s-a născut la 24 iunie 1818, în orașul Roman, sub numele de Ion Isăcescu. Provenea dintr-o familie cu tradiție religioasă, ambii părinți fiind copii de preoți. Tatăl său, Ion Isăcescu, era iconom și descindea dintr-o familie clericală, iar mama sa, Safta sau Elisabeta, era fiica unui alt preot din Roman. Mediul în care a crescut a fost unul dominat de educație religioasă și disciplină, lucruri care i-au influențat profund formarea.

Numele sub care a rămas cunoscut în istorie nu este însă cel din certificatul de naștere. În timpul studiilor la Școala Domnească din Roman, unul dintre profesorii săi, dascălul Verescu, l-a trecut în catalog cu numele „Ionescu”, indicând astfel că este fiul lui Ion. Acest patronimic avea să-l însoțească întreaga viață, devenind numele sub care avea să intre în istorie.

Ion Ionescu de la Brad și-a amintit cu emoție anii copilăriei, descriindu-i într-o mică autobiografie publicată în 1889, intitulată „Viața mea de mine însumi”. El povestea cum a învățat greaca la școala de pe lângă Episcopie, româna la Școala Domnească și muzica bisericească la Precista. Copil fiind, participa activ la slujbele religioase, citind din cărțile bisericești, cântând și ajutând preotul în toate treburile.

La vârsta de șapte ani a fost trimis la școală, iar mai târziu tatăl său l-a dus la Iași, unde a urmat cursurile școlii de la Trei Ierarhi. Această etapă a fost decisivă pentru dezvoltarea sa intelectuală, deoarece l-a adus în contact cu mediul cultural al Moldovei.

Studiile și începuturile învățământului agronomic

Ion Ionescu de la Brad a urmat cursurile Academiei Mihăilene din Iași, una dintre cele mai importante instituții de învățământ ale epocii. Aici și-a format bazele cunoștințelor științifice și a început să se intereseze de agricultură, domeniu care avea să-i definească întreaga carieră.

Talentul și seriozitatea sa i-au adus o bursă de studii în Franța, o oportunitate rară în acele vremuri. În Occident a studiat viticultura în regiunea Champagne, unde a putut observa metode moderne de cultivare a viței-de-vie. Apoi și-a continuat studiile la Sorbona, intrând în contact cu ideile științifice și economice ale Europei moderne.

Experiența franceză i-a schimbat radical perspectiva asupra agriculturii. Ion Ionescu de la Brad a înțeles că dezvoltarea rurală depinde de aplicarea metodelor științifice și de educarea țăranilor. Această convingere avea să devină fundamentul activității sale ulterioare.

După întoarcerea în țară, a devenit profesor la Academia Mihăileană, unde a predat între anii 1842 și 1848. El este considerat primul profesor de științe agricole din România, contribuind decisiv la apariția învățământului agronomic. Prin activitatea sa didactică, a format o generație de tineri interesați de modernizarea agriculturii.

Implicarea politică și Revoluția de la 1848

Pe lângă activitatea științifică, Ion Ionescu de la Brad a fost atras și de viața politică. El s-a alăturat grupului de tineri intelectuali care militau pentru transformarea societății românești. Printre aceștia se aflau personalități precum Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și Costache Negri.

Acești intelectuali au elaborat un program de reforme politice și sociale, care urmărea modernizarea statului și îmbunătățirea situației țăranilor. Ion Ionescu de la Brad a participat activ la Revoluția de la 1848, ocupând funcția de vicepreședinte al Comisiei proprietății în cadrul Guvernului Provizoriu.

Implicarea sa politică a avut consecințe serioase. După înfrângerea revoluției, a fost exilat la Constantinopol, unde avea să petreacă opt ani. Departe de țară, nu și-a abandonat însă preocupările științifice.

În perioada exilului a continuat să studieze agricultura și economia rurală. A fost numit expert și consilier imperial și a devenit directorul Școlii de Agricultură de la San-Stefano. Această experiență i-a oferit ocazia de a aplica în practică ideile sale despre organizarea agriculturii.

Întoarcerea în țară și reforma agrară

Ion Ionescu de la Brad s-a întors în Moldova în anul 1857, reluându-și activitatea didactică la Academia Mihăileană. În același an a devenit primul director al Societății de Statistică din Moldova, instituție importantă pentru cunoașterea realităților economice ale țării.

Activitatea sa nu s-a limitat la mediul universitar. El a înființat între 1861 și 1863 gazeta „Țeranul român”, publicație dedicată problemelor agriculturii și vieții rurale. Prin articolele sale, milita pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale țăranilor.

În această perioadă a fost consultat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza în elaborarea legii pentru reforma agrară. Ideile sale au contribuit la conturarea uneia dintre cele mai importante reforme sociale din secolul al XIX-lea.

Ulterior a fost numit inspector general al agriculturii. Din această poziție a organizat expoziții și concursuri agricole, a înființat pepiniere și a promovat metode moderne de cultivare. A condus pentru o perioadă Institutul de Agricultură de la Pantelimon și a predat agricultura la Școala Normală din București.

Activitatea sa intensă nu a fost lipsită de conflicte. Criticile sale permanente la adresa nedreptăților suferite de țărani au deranjat autoritățile. În anul 1869, postul său de inspector general al agriculturii a fost desființat.

Moșia de la Brad și proiectele agricole

După încheierea carierei administrative, Ion Ionescu de la Brad s-a dedicat proiectelor practice. Împreună cu fratele său Nicolae Ionescu, avocat renumit și fost ministru de externe, a cumpărat de la stat moșia de la Brad, situată într-un sat din fostul județ Roman.

Din momentul în care a devenit proprietar, și-a adăugat la nume apelativul „de la Brad”, sub care avea să rămână cunoscut. Moșia a devenit locul unde și-a pus în aplicare ideile despre organizarea agriculturii.

A înființat aici o fermă-model de dimensiuni mici, destinată țăranilor cu resurse modeste, dar și o fermă-model mare, destinată exploatărilor agricole importante. De asemenea, a organizat o școală de agricultură, în care tinerii puteau învăța metode moderne de cultivare.

Aceste inițiative arătau convingerea sa că progresul agriculturii trebuie să pornească de la educație și exemplu practic. Moșia de la Brad a devenit un adevărat laborator agricol. Tot aici și-a petrecut ultimii ani de viață, ocupându-se de cercetare și scris.

Opera științifică și recunoașterea internațională

Ion Ionescu de la Brad a fost un autor prolific, publicând lucrări despre agricultură, economie rurală și statistică. Una dintre cele mai importante cărți ale sale este „Agricultura română de la Brad”, în care a prezentat rezultatele experiențelor realizate pe moșia sa.

A reprezentat România la numeroase congrese și expoziții internaționale, contribuind la promovarea agriculturii românești în Europa. Activitatea sa a fost apreciată și în străinătate.

În anul 1884 a devenit membru corespondent al Societății de Statistică de la Londra, o recunoaștere a contribuțiilor sale științifice. Această distincție arată prestigiul de care se bucura în mediile academice.

Datorită activității sale vaste, Ion Ionescu de la Brad este considerat întemeietorul învățământului agronomic din România și unul dintre pionierii modernizării agriculturii.

Sfârșitul vieții și moștenirea

Ion Ionescu de la Brad a murit la 16 decembrie 1891, pe moșia sa de la Brad, locul care îi devenise casă și laborator de cercetare. În autobiografia sa, scrisă cu doi ani înainte de moarte, descria drumul parcurs de la copilul modest, fiu de preot, până la proprietarul respectat și savantul recunoscut.

El se considera un om care a urcat prin muncă și perseverență, transformându-și destinul prin educație și pasiune pentru știință. Povestea vieții sale ilustrează perfect spiritul unei epoci în care România începea să se modernizeze.

În semn de respect pentru contribuțiile sale, Liceul Agricol de la Horia, lângă Roman, îi poartă numele. Străzi și bulevarde din multe orașe românești amintesc de cel care a pus bazele agriculturii moderne.

Ion Ionescu de la Brad rămâne un exemplu de savant implicat, de intelectual care nu s-a mulțumit doar cu cercetarea, ci a dorit să schimbe societatea. Prin activitatea sa, a demonstrat că știința și politica pot merge împreună atunci când scopul este binele comunității.

Citește și: Nume celebre de bulevard: Constantin Brâncoveanu, Prințul Aurului, domnitorul decapitat pentru că nu a renunțat la religia sa