Octombrie 1878, București: Armata română intră victorioasă în Capitală, după dobândirea Independenței României
- Articole
- 28 OCT 26
La 8 octombrie 1878, Bucureștiul a trăit una dintre cele mai spectaculoase zile din istoria sa modernă. După campania militară din 1877-1878, soldații români s-au întors în Capitală, iar orașul i-a întâmpinat într-o atmosferă de sărbătoare fără precedent. Trupele conduse de principele Carol I au trecut pe sub un arc de triumf ridicat la intrarea pe Șoseaua Kiseleff, apoi au defilat pe străzile centrale, în fața unei mulțimi impresionante. Pentru bucureșteni, ceremonia nu reprezenta doar întoarcerea unei armate victorioase. Era celebrarea unui moment pentru care generații întregi de români luptaseră: afirmarea României ca stat independent. Războiul purtat alături de Imperiul Rus împotriva Imperiului Otoman adusese armatei române primele mari victorii moderne, iar sacrificiul soldaților de la Grivița, Plevna, Rahova și Smârdan devenise deja parte din memoria colectivă. Ceremonia din 8 octombrie a avut, astfel, valoarea unei mari sărbători naționale. Străzile au fost împodobite cu steaguri, clădirile au fost decorate, iar locuitori veniți din București și din alte regiuni ale țării s-au înghesuit de-a lungul traseului pe care urmau să treacă trupele. Constantin Bacalbașa avea să descrie mai târziu, în „Bucureștii de altădată”, amploarea evenimentului și entuziasmul extraordinar al Capitalei.
Independența și întoarcerea armatei învingătoare
Momentul din octombrie 1878 trebuie privit în contextul Războiului de Independență din 1877-1878. La 9 mai 1877, Mihail Kogălniceanu proclama în Parlament independența României, iar principele Carol I a preluat conducerea militară a țării în conflictul care avea să urmeze. Armata română a trecut Dunărea și a participat decisiv la luptele din jurul Plevnei, în timp ce alte operațiuni militare au avut loc la Grivița, Rahova, Smârdan și Vidin.
Victoria nu a însemnat însă instantaneu și recunoașterea internațională deplină a noului statut al României. Independența proclamată în 1877 a fost recunoscută în cadrul negocierilor internaționale de după război, iar Congresul de la Berlin din vara lui 1878 a consfințit noua situație politică a României, cu anumite condiții teritoriale și diplomatice.
În acest context, revenirea trupelor la București avea o încărcătură simbolică uriașă. Armata nu se întorcea pur și simplu dintr-o campanie militară, ci revenea după un război care schimbase statutul internațional al statului român.
Programul zilei de 8 octombrie a fost conceput cu mare atenție. Dimineața a fost anunțată prin 21 de lovituri de tun trase de la Arsenalul Armatei. La Băneasa fuseseră aduse și așezate trofeele capturate în timpul războiului, iar aici au ajuns principele Carol I, principesa Elisabeta, miniștri, reprezentanți diplomatici și alte personalități.
A urmat serviciul religios oficiat de mitropolitul primat Calinic Miclescu. Ceremonia religioasă și cea militară se completau într-un ritual public menit să transforme victoria de pe câmpul de luptă într-un moment solemn al întregii națiuni.
Arcul de triumf de pe Șoseaua Kiseleff
Pentru primirea armatei fusese ridicat, special pentru această ocazie, un arc de triumf la intrarea pe Șoseaua Kiseleff. Construcția era una temporară, realizată din lemn și acoperită cu stucatură, dar autoritățile și presa vremii au încercat să-i confere o aparență cât mai monumentală.
În partea superioară se afla o reprezentare a Victoriei, înaltă de aproximativ patru metri, înconjurată de trofee militare, precum arme, căști și alte elemente asociate războiului. Sub statuie se afla inscripția „Apărătorilor Independenței – Orașul București”, iar pe arc erau înscrise numele principalelor locuri ale luptelor: Grivița, Opanez, Plevna, Rahova, Arcer-Palanka, Lom-Palanka, Smârdan și Vidin.
De o parte și de alta a monumentului fuseseră amenajate tribune pentru corpul diplomatic, oficialități și invitați. Nu era întâmplător faptul că arcul fusese amplasat la intrarea dinspre nord a Capitalei. Traseul simboliza intrarea victorioasă a armatei în oraș și continua apoi spre centrul Bucureștiului, unde mulțimea putea urmări defilarea.
Arcul din 1878 avea să dispară, asemenea altor construcții temporare ridicate ulterior în București cu ocazia unor mari evenimente naționale. Actualul Arc de Triumf nu este, așadar, monumentul de la 1878. Construcția permanentă pe care o vedem astăzi datează din perioada interbelică și a fost inaugurată în forma sa actuală în 1936.
Carol I în fruntea armatei și defilarea prin Capitală
După încheierea serviciului religios, ceremonia militară a intrat în etapa sa cea mai spectaculoasă. Carol I a trecut pe sub arcul de triumf în fruntea armatei, iar coloana militară a continuat spre centrul orașului.
Defilarea a fost impresionantă prin varietatea unităților participante. Au trecut detașamente de jandarmi călări, răniți ai războiului, drapelele capturate, statul-major, muzicile regimentelor, unități de infanterie, vânători, geniu, artilerie, dorobanți și cavalerie. Tunurile luate ca trofee au fost și ele incluse în cortegiul militar.
Traseul a continuat către Calea Victoriei și centrul Bucureștiului, iar defilarea urma să fie primită de principe în Piața Teatrului. Orașul devenise un uriaș spațiu ceremonial, iar străzile erau ocupate de oameni încă de dimineață.
Presa vremii relata că, încă de la primele ore, străzile începeau să se umple, iar pe măsură ce se apropia momentul defilării circulația devenea aproape imposibilă. Mulțimea se întindea pe traseu până spre Băneasa, semn al interesului extraordinar suscitat de revenirea soldaților.
În mijlocul acestei atmosfere, Carol I a mulțumit bucureștenilor pentru primirea făcută armatei. Discursul său a pus accentul pe sacrificiul militarilor și pe viitorul statului român, iar reacția publicului a fost una entuziastă, cu aplauze, urale, flori și cununi aruncate în calea soldaților.
Proclamație prin care Primăria Capitalei îi invită pe bucureșteni să participe la intrarea triumfală a ostirilor române în oraș. Sursă foto - Facebook Arhivele Naționale ale României Podul Mogoșoaiei devine Calea Victoriei
Una dintre cele mai importante moșteniri urbane ale zilei de 8 octombrie 1878 a fost schimbarea numelui uneia dintre principalele artere ale Bucureștiului. Podul Mogoșoaiei, vechea arteră care lega centrul orașului de drumul spre Mogoșoaia, a primit numele de Calea Victoriei.
Noua denumire a transformat victoria militară într-un reper permanent al orașului. Artera care avea să devină una dintre cele mai cunoscute străzi bucureștene a primit, astfel, un nume legat direct de momentul în care armata română revenea triumfătoare din Războiul de Independență.
În aceeași atmosferă festivă au fost schimbate și alte denumiri de străzi, pentru a păstra în memoria urbană numele marilor confruntări ale războiului. Smârdan, Plevna și Rahova aveau să rămână înscrise pe harta Capitalei ca o permanentă evocare a campaniei militare.
Această practică nu era întâmplătoare. În Bucureștiul modern, denumirile străzilor au devenit una dintre modalitățile prin care memoria evenimentelor politice și militare a fost transmisă generațiilor următoare. Calea Victoriei este poate cel mai cunoscut exemplu: o arteră urbană care a transformat o zi de triumf militar într-un nume permanent al orașului.
Un București transformat într-o scenă a sărbătorii
Constantin Bacalbașa a lăsat una dintre cele mai sugestive descrieri ale atmosferei din acea zi. În amintirea sa, orașul fusese împodobit cu steaguri și lampioane, iar mulțimea venită să vadă armata era atât de numeroasă încât Podul Mogoșoaiei devenise aproape impracticabil.
Seara, Bucureștiul a fost iluminat festiv. După o zi dominată de ceremonii militare și religioase, muzicile regimentelor și spectacolele au prelungit atmosfera de sărbătoare. La Teatrul Național era programată o reprezentație, iar orașul continua să celebreze victoria până târziu.
Pentru soldați, însă, festivitățile aveau și o dimensiune profund personală. Mulți dintre cei care defilau prin București fuseseră răniți, iar alții își pierduseră camarazii în luptele din Bulgaria. Trofeele purtate prin oraș reprezentau, în același timp, dovada victoriei și amintirea unui război costisitor.
În documentele păstrate de Arhivele Naționale apar și alte detalii despre modul în care Capitala se pregătise pentru eveniment. Primăria invitase oficialități, școli, reprezentanți ai comunităților și locuitorii orașului să participe la ceremonie. Au existat și donații pentru soldații români, între care cantități importante de bere și tutun oferite de comercianți și comunități din București.
Ziua în care victoria militară a intrat în memoria Bucureștiului
8 octombrie 1878 a rămas una dintre marile zile simbolice ale Bucureștiului din secolul al XIX-lea. Orașul și-a întâmpinat armata nu doar cu muzică, steaguri și flori, ci și printr-o serie de gesturi menite să fixeze victoria în memoria urbană.
Schimbarea numelui Podului Mogoșoaiei în Calea Victoriei a fost poate cel mai durabil dintre aceste gesturi. Arcul de triumf ridicat atunci a dispărut, dar numele străzii a supraviețuit și continuă să amintească de momentul în care armata română a intrat triumfal în Capitală.
Ceremonia din 1878 trebuie, de asemenea, deosebită de revenirea armatei române în București din 1 decembrie 1918. Atunci, România traversa un alt moment fundamental al istoriei sale, legat de Marea Unire și de revenirea Familiei Regale în Capitală după refugiul de la Iași. În 1878 era celebrată independența câștigată în războiul cu Imperiul Otoman; patru decenii mai târziu, Bucureștiul devenea centrul României întregite.
Privită de astăzi, ziua de 8 octombrie 1878 este mai mult decât o pagină de istorie militară. A fost momentul în care Bucureștiul a transformat victoria de pe câmpurile de luptă într-o mare sărbătoare publică și într-o parte a propriei identități urbane. Pe străzile Capitalei au trecut atunci soldații care luptaseră pentru independență, iar orașul le-a răspuns printr-o demonstrație colectivă de recunoștință.
Iar când bucureștenii traversează astăzi Calea Victoriei, puțini se mai gândesc că numele uneia dintre cele mai importante artere ale Capitalei s-a născut chiar din acea zi de octombrie. În 1878, după ani de dominație otomană și după sacrificiul unei întregi generații, victoria armatei române devenea, literalmente, parte din harta Bucureștiului.
