Puțini scriitori români au avut un destin atât de complicat, spectaculos și tragic, precum Vintilă Corbul. Născut pe 26 mai 1916, el provenea dintr-o familie înstărită, cu legături solide în mediul artistic și financiar internațional. Mama sa deținea acțiuni la studiouri cinematografice din Statele Unite, fapt care le-a permis să călătorească frecvent peste ocean, lucru rar întâlnit pentru o familie din România acelor vremuri.

Un destin aparte încă din copilărie

Tânărul a fost adoptat de generalul Constantin Popescu Corbul, un ofițer de rang înalt dintr-o familie boierească. Generalul era proprietarul mai multor imobile în București, al unei podgorii la Drăgășani și un împătimit al curselor de cai. Astfel, copilul Vintilă a crescut într-un mediu privilegiat, unde a avut acces atât la educație de calitate, cât și la o lume cosmopolită, deschisă influențelor occidentale. 

Primele încercări literare și pasiunea pentru cultură

De mic, Vintilă Corbul a manifestat o înclinație către literatură. La doar 16 ani a publicat primul său roman, Babel Palace (Lumea de ieri), urmat, doi ani mai târziu, de Sclavii pământului. Ambele au fost bine primite și au demonstrat talentul său precoce.

După absolvirea Facultății de Drept, Vintilă a devenit magistrat, dar nu a renunțat la studii. A urmat, în paralel, cursurile de istorie ale Facultății de Litere și Filozofie din București. La numai 23 de ani, a fost numit judecător, confirmând astfel nu doar o carieră literară promițătoare, ci și o traiectorie profesională solidă în domeniul juridic.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost încorporat și a servit ca locotenent de artilerie antiaeriană, fiind ulterior avansat la gradul de colonel. Viața părea să îi ofere toate premisele unei cariere de succes și a unei existențe privilegiate.

Căsătoria și schimbările aduse de comunism

După război, Vintilă s-a căsătorit cu Ana Stoenescu, fiica unui muncitor. Alegerea sa a surprins și chiar scandalizat familia aristocrată, dar scriitorul a rămas fidel sentimentelor sale. Însă contextul istoric avea să schimbe radical destinul întregii familii.

Odată cu instaurarea regimului comunist, toate proprietățile familiei au fost confiscate. Vintilă, împreună cu mama și soția sa, au fost forțați să locuiască într-o bucătărie a casei care le aparținuse, în timp ce restul imobilului era ocupat de alte familii aduse de autorități.

Tatăl său adoptiv, generalul Corbul, a fost arestat și a murit în închisoare în 1961, una dintre multele victime ale epurărilor politice. Vintilă a fost exclus din magistratură pe motiv de origine „burgheză” și a fost nevoit să accepte un post modest de bibliotecar. După doar șase luni, și acesta i-a fost retras.

Umilința supremă: de la magistrat la muncitor necalificat

Fost judecător și ofițer superior, Vintilă Corbul a ajuns să lucreze ca muncitor necalificat la Întreprinderea Canal și Apă București (ICAB). Aproape 15 ani și-a câștigat existența prin munci grele, total nepotrivite pentru pregătirea și statutul său anterior.

În această perioadă dramatică, soția sa, Ana, a decis să divorțeze și să emigreze în Statele Unite. Rămas singur, scriitorul și-a găsit alinarea alături de Ioana Sân-Giorgiu, fiica scriitorului și profesorului Ion Sân-Giorgiu, condamnat la moarte în lipsă de regimul comunist. Ioana, exmatriculată din Conservator din cauza „originii nesănătoase”, lucra și ea ca muncitoare într-o fabrică din București.

Cei doi au început să traducă opere literare din franceză și engleză, încercând să-și completeze veniturile. Totuși, condițiile grele de muncă l-au îmbolnăvit pe Vintilă, care a făcut tuberculoză oculară și a fost nevoit să intre în concediu medical.

Renașterea prin literatură

În acea perioadă de suferință, Corbul și-a găsit refugiul în scris. A început să lucreze la trilogia „Idolii de aur – Dinastia Sunderland-Beauclair”, publicată între 1967 și 1969, care s-a bucurat de un succes extraordinar la public.

A continuat să scrie, publicând opere precum: Căderea Constantinopolului, Cenușă și orhidee la New York, Moarte și portocale la Palermo, Uragan asupra Europei, Asediul Romei 1527, Cavalcadă în iad, Iubirile imposibile ale lui Petronius, Hollywood – infernul viselor, Plângi, plângi, balalaikă și Extaz, moarte și rock’n roll.

Multe dintre aceste volume au fost realizate împreună cu prietenul său apropiat, Mircea Eugen Burada, cu care a colaborat și la scenarii de film pentru Sergiu Nicolaescu. Printre producțiile celebre semnate de cei doi se numără Un comisar acuză, Revanșa, Nea Mărin miliardar și Duelul.

Drama personală și pierderea celei de-a doua soții

În plin avânt creativ, Vintilă Corbul a fost lovit de o nouă tragedie. Soția sa, Ioana Sân-Giorgiu, a fost diagnosticată cu cancer uterin și a murit în 1969, la doar 33 de ani.

Devastat, scriitorul s-a refugiat și mai mult în literatură. Suferința i-a alimentat inspirația, iar cărțile publicate în acei ani au avut un ecou puternic atât în România, cât și în străinătate.

Exilul din Franța și consacrarea internațională

În 1979, Vintilă Corbul și Mircea Eugen Burada au decis să părăsească ilegal România, stabilindu-se într-un mic orășel de lângă Paris. În Franța, Corbul a continuat să scrie și să publice, iar numeroase cărți ale sale au fost traduse în franceză, poloneză, rusă și arabă.

„Căderea Constantinopolului” a fost chiar adaptată ca teatru radiofonic, confirmând recunoașterea sa internațională. După căderea regimului comunist, scriitorul a revenit de mai multe ori în România, încercând să își recupereze proprietățile confiscate.

Recunoașterea meritelor după 1989

După 1990, numele lui Vintilă Corbul a fost din nou respectat și prețuit. În 2004, a fost decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer, iar în 2007, în cadrul Colecției Adevărul, au apărut „Opere complete” semnate de marele scriitor.

Deși a trăit mare parte din viață în exil, Vintilă Corbul a rămas legat sufletește de România. Moartea sa, survenită la 30 ianuarie 2008, la vârsta de 91 de ani, în Franța, a fost urmată de aducerea trupului în țară. El a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, alături de soția sa, Ioana.

Forța de a scrie în mijlocul suferinței

Destinul lui Vintilă Corbul este o mărturie vie a rezilienței spiritului uman. De la judecător și colonel, a fost aruncat de regimul comunist la statutul de muncitor necalificat. Și totuși, în ciuda tuturor umilințelor, boalelor și pierderilor personale, el nu a renunțat la pasiunea pentru scris.

Prin operele sale, Vintilă Corbul a demonstrat că literatura poate fi un refugiu, o armă împotriva nedreptății și un mijloc de a supraviețui chiar și celor mai cumplite lovituri ale vieții.

 Povestea sa rămâne una dintre cele mai tulburătoare din cultura română, amintindu-ne că talentul autentic și forța creatoare nu pot fi distruse de niciun regim politic.

Citește și: Cine a fost Monica Lovinescu, cea mai importantă voce feminină a exilului românesc. Și-a dedicat viața luptei împotriva regimului comunist