Mica Ertegun, născută Ioana Maria Banu, a venit pe lume la București într-o familie privilegiată, într-o epocă în care rafinamentul și educația reprezentau valori definitorii. Tatăl ei, doctorul George Banu, era un om respectat, apropiat al Casei Regale a României. Viața tinerei Mica părea destinată confortului și culturii, însă valurile istoriei aveau să-i răstoarne planurile.

De la aristocrația Bucureștiului la fuga din calea comunismului

Odată cu instaurarea regimului comunist după cel de-al Doilea Război Mondial, familia Banu a fost lovită de persecuții. Tatăl său a fost arestat în 1947, acuzat pe nedrept și închis. 

Pentru a-și salva familia și a le asigura posibilitatea de a părăsi țara, Mica a fost nevoită să accepte o căsătorie de conveniență la doar 16 ani cu boierul Ștefan Greciani, un bărbat mult mai în vârstă, de 31 de ani.

Această căsătorie a fost un sacrificiu – un gest de supraviețuire într-o perioadă în care libertatea era un privilegiu rar. Cu ajutorul acestei alianțe, familia a obținut dreptul de a emigra. Plecarea din România s-a făcut cu sprijinul autorităților regale, care organizaseră trenuri speciale pentru refugiați. 

„Rușii ne-au pus la dispoziție două trenuri. Regele Mihai era într-unul, iar mătușile sale în celălalt. Noi eram în trenul regal. Trecerea graniței spre Albania a fost cel mai frumos moment al vieții mele”, avea să povestească Mica peste ani.

De la refugiata româncă la fotomodelul casei Dior

După o scurtă perioadă petrecută în Elveția, familia Banu s-a stabilit la Paris, unde Mica a descoperit lumea modei și a eleganței. Frumusețea sa rafinată și grația naturală au atras atenția marilor designeri, iar tânăra româncă a fost curând remarcată de celebra casă Dior. 

Pentru o vreme, Mica a fost fotomodel pentru brandul care dicta tendințele modei mondiale, defilând pentru colecțiile haute couture ale lui Christian Dior.

Totuși, dincolo de farmecul strălucitor al Parisului, viața de zi cu zi nu era deloc ușoară. Familia ei, deși educată și cultivată, nu dispunea de mijloace financiare solide. 

În cele din urmă, au decis să plece în Canada, în speranța unui nou început. Acolo, au cumpărat o mică fermă pe malul lacului Ontario, grație unui împrumut, și au început o viață modestă, dar liniștită.

Întâlnirea cu destinul: Ahmet Ertegun

În 1960, Mica a ajuns pentru prima dată în New York, având un scop nobil și dureros – încerca să obțină eliberarea tatălui său, George Banu, încarcerat în România comunistă și grav bolnav de cancer. Din păcate, toate demersurile sale au fost zadarnice: tatăl a murit în detenție, iar Mica a rămas cu o durere adâncă în suflet.

Totuși, în același an, destinul avea să-i deschidă o ușă neașteptată. Într-un cerc de prieteni din lumea artistică a New Yorkului, Mica l-a cunoscut pe Ahmet Ertegun, un om care avea să-i schimbe viața. 

Ahmet era fondatorul casei de discuri Atlantic Records, unul dintre cei mai importanți producători muzicali ai secolului XX. De origine turcă, era un adevărat vizionar, cel care descoperise și lansase trupe legendare precum Led Zeppelin, The Rolling Stones, Eric Clapton și Phil Collins.

La momentul întâlnirii, Ahmet era căsătorit, dar legătura cu Mica a fost atât de profundă încât i-a marcat definitiv destinul. După destrămarea primului său mariaj, în 1961, Ahmet și Mica s-au căsătorit, formând un cuplu care avea să devină emblematic pentru eleganța, rafinamentul și puterea lumii culturale din New York.

De la soția unui mogul muzical la o creatoare de stil

Viața alături de Ahmet Ertegun i-a adus Micăi nu doar stabilitate materială, ci și libertatea de a-și exprima propriul talent. Cu o pasiune profundă pentru artă, arhitectură și design, Mica a fondat compania MAC II, specializată în design interior. În scurt timp, numele ei a devenit sinonim cu rafinamentul.

Stilul său se remarca prin echilibrul perfect între lux și simplitate, prin folosirea materialelor prețioase și a detaliilor subtile, fără ostentație. Printre clienții săi s-au numărat artiști, oameni de afaceri și personalități din întreaga lume, care apreciau gustul desăvârșit al româncei.

Călătoriile, experiențele din diferite culturi și legăturile sale cu mediile artistice au influențat profund estetica sa. Mica Ertegun a reușit să transforme spații obișnuite în interioare sofisticate, vibrante, pline de armonie. În New York, numele ei era asociat cu eleganța clasică reinterpretată în spirit modern.

O viață între artă, iubire și filantropie

În 2006, Mica a suferit o pierdere devastatoare: soțul ei, Ahmet Ertegun, a căzut accidental și a suferit o leziune gravă la creier. A murit la scurt timp după accident, iar lumea muzicală a fost zguduită de această veste. 

În semn de omagiu, trupa Led Zeppelin s-a reunit un an mai târziu, în 2007, pentru prima dată după 27 de ani, susținând un concert memorabil la O2 Arena din Londra, dedicat memoriei lui Ahmet Ertegun.

După moartea soțului ei, Mica și-a canalizat energia spre filantropie. Profund dedicată educației și culturii, a donat peste 30 de milioane de euro pentru proiecte universitare și artistice. Cea mai importantă contribuție a fost către Universitatea Oxford, unde a fondat bursele Mica and Ahmet Ertegun Scholarships, destinate studenților din domeniul științelor umaniste.

„Noi am dus-o foarte bine. Ne-am răsfățat. Nu avem copii. Ce altceva era să fac cu banii, să-mi cumpăr diamante? Mulți donează pentru spitale, dar eu cred că educația este mai importantă”, declara ea cu sinceritate.

Decepția legată de România

Deși trăia de zeci de ani în America, Mica Ertegun nu și-a uitat niciodată originile românești. În ciuda dorinței sale de a contribui la dezvoltarea culturală a țării natale, autoritățile române au refuzat inițiativele sale. Unul dintre proiectele la care ținea cel mai mult era restaurarea Ansamblului Brâncuși de la Târgu Jiu și construirea unui centru de informare pentru turiști.

„Am cumpărat o bucată de pământ la poalele Coloanei și voiam să construiesc o casă de informații pentru străini, unde să poată vedea locurile, să facă fotografii, să bea o Coca-Cola dacă e cald. Totul fusese aprobat, dar când am vrut să încep, mi s-a spus că nu mai e nevoie, că vor face oamenii din Târgu Jiu”, mărturisea, vizibil dezamăgită.

Mai mult, o parte din presa locală a atacat-o nedrept, prezentând-o într-o lumină negativă. „Jurnalele de la Târgu Jiu erau infernale, parcă aș fi fost o hoață. Parte din banii aceștia s-au dus la Oxford. Sper să beneficieze mulți români de ei. Mă simt jignită că am fost refuzată”, spunea Mica Ertegun.

O viață trăită cu eleganță și sens

Povestea Micăi Ertegun este una a rezilienței, a rafinamentului și a înțelepciunii. De la o tânără refugiată din România ocupată de comuniști, la un fotomodel Dior și, mai apoi, la una dintre cele mai respectate creatoare de interioare și filantroape din New York, Mica a întruchipat eleganța în forma sa cea mai pură.

A trăit aproape un secol, martoră a transformărilor istorice și culturale ale lumii moderne. Moartea sa, în 2023, la vârsta de 97 de ani, a închis un capitol remarcabil din istoria diasporei românești.

România a pierdut poate șansa de a beneficia de viziunea și generozitatea ei directă, dar moștenirea lăsată de Mica Ertegun continuă să inspire.

Prin bursele sale, prin generațiile de studenți sprijinite și prin exemplul unei vieți trăite cu noblețe și pasiune, Mica Ertegun rămâne o ambasadoare a eleganței românești în lume — dovada că grația, inteligența și compasiunea pot învinge timpul.

Citește și: Jean Luis Calderon, jurnalistul francez răpus la Revoluția din 1989, are o stradă cu numele său în București