Povestea lui Constantin Drăghici este una care pare desprinsă dintr-un film: un copil născut prematur, într-o familie modestă, ajunge să cucerească publicul român, apoi să treacă printr-o evadare dramatică din România comunistă și, în cele din urmă, să urce pe una dintre cele mai prestigioase scene din lume, Broadway. Destinul său este dovada vie că talentul, perseverența și curajul pot depăși granițe, regimuri politice și obstacole aparent imposibile.

Copilăria dificilă și primele semne ale talentului

Constantin Drăghici s-a născut la 19 ianuarie 1932, la București, într-un context deloc favorabil. A venit pe lume prematur, la doar șapte luni, dintr-o mamă analfabetă și un tată care lucra ca vatman. Familia sa nu avea resurse materiale, însă copilul a crescut într-un mediu cald, în care dragostea și sprijinul au compensat lipsurile.

Încă din copilărie, micul „Costeluș” a simțit o atracție irezistibilă pentru muzică. Vocea sa puternică și naturală îi impresiona pe cei din jur, iar vecinii îl ascultau cu încântare ori de câte ori cânta. Deși nimic nu prevestea un destin artistic ieșit din comun, el știa încă de atunci că scena va fi locul său. Visul de a deveni cântăreț a prins rădăcini devreme, chiar dacă ideea de a ajunge pe Broadway părea, la acea vreme, de neconceput.

Studiile muzicale și alegerea unui drum diferit

După absolvirea liceului, Constantin Drăghici a decis să-și urmeze pasiunea și s-a înscris la Conservatorul din Cluj, unde a studiat muzica clasică. Pregătirea sa era solidă, iar talentul său nu a trecut neobservat. A fost chiar invitat să cânte la Opera din Cluj, o oportunitate care i-ar fi putut asigura o carieră stabilă în zona muzicii academice.

Cu toate acestea, Drăghici a simțit că adevărata sa chemare era muzica ușoară. Fascinat de acest gen, mai apropiat de public și de emoțiile cotidiene, a ales un drum mai riscant, dar care îi oferea libertatea de a se exprima autentic. Decizia s-a dovedit inspirată, chiar dacă presupunea renunțarea la siguranța unei cariere clasice.

Consacrarea în România și statutul de vedetă

Momentul care l-a propulsat definitiv în atenția publicului a venit în 1961, când Constantin Drăghici a apărut pentru prima dată la televiziune interpretând piesa „Nu ești de vină tu”. Apariția sa a avut un impact uriaș. Vocea caldă, puternică, carisma naturală și prezența scenică l-au transformat rapid într-un idol al muzicii ușoare românești.

A devenit o prezență constantă în emisiunile realizate de Valeriu Lazarov și Alexandru Bocăneț, unde a cântat alături de cei mai mari artiști ai vremii. Repertoriul său s-a îmbogățit cu melodii care au intrat în patrimoniul muzicii românești, precum „Luna la Mamaia”, „Tu”, „Am strâns toamnă după toamnă” sau „Nici o dragoste nu e ca a noastră”.

Turnee internaționale și recunoaștere artistică

Succesul lui Constantin Drăghici nu s-a limitat la granițele României. Artistul a susținut numeroase turnee în străinătate, cântând în Franța, Germania, Italia, Polonia și Rusia. Publicul din aceste țări a fost cucerit de stilul său elegant și de interpretările pline de sensibilitate.

Un moment important al carierei sale internaționale a avut loc în 1965, când a fost invitat să cânte la celebrul Friedrichstadt Palast din Berlin. A urcat pe scenă alături de nume mari precum Stela Popescu și Doina Badea, confirmându-și statutul de artist de calibru internațional.

Restricțiile regimului comunist și decizia evadării

În ciuda popularității uriașe, Constantin Drăghici nu a fost scutit de constrângerile impuse de regimul comunist. În 1971, a primit o ofertă de a cânta în Los Angeles, însă autoritățile române i-au interzis plecarea. Această refuzare a fost o lovitură dură pentru artist, care simțea că libertatea sa creatoare este grav limitată.

Dezamăgit și frustrat, Drăghici a luat o decizie radicală: să fugă din țară. A reușit să se refugieze în Germania, unde spera să-și continue cariera muzicală. Realitatea s-a dovedit însă mult mai dură decât a anticipat. Departe de publicul care îl adora, a fost nevoit să o ia de la zero.

Exilul, supraviețuirea și drumul spre Broadway

„În România eram o vedetă, dar în Germania eram un necunoscut”, mărturisea ulterior Constantin Drăghici. Pentru a supraviețui, s-a orientat către a doua sa profesie, arhitectura, domeniu în care a lucrat ani buni atât în Germania, cât și mai târziu în Statele Unite.

Destinul i-a surâs din nou în 1982, când a primit un contract pentru a cânta la Town Hall din New York. Acest eveniment i-a deschis porțile către Broadway, unde a evoluat în spectacole de musical și programe de night club. Astfel, Constantin Drăghici a devenit primul și singurul român care a cântat vreodată pe celebra scenă newyorkeză.

Iubirea, reîntâlnirea și întoarcerea acasă

În timpul exilului, viața i-a oferit și o împlinire personală. A reîntâlnit-o pe Olimpia Zaharia, o veche prietenă din România. După ani în care fiecare își construise propriul drum, cei doi s-au regăsit în America, s-au căsătorit în 1983 și au trăit împreună până în anii ’90, când au decis să revină în țară.

După Revoluția din 1989, Constantin Drăghici a fost primit cu entuziasm de publicul român. În 1990, a susținut un recital la Festivalul Mamaia, fiind aclamat ca o legendă vie a muzicii ușoare.

Moștenirea unui artist legendar

În 2001, s-a stabilit definitiv în România, afirmând că și-a dorit mereu să moară acasă, în limba sa maternă. S-a pensionat la 65 de ani, beneficiind de pensii din America, Germania și România. Cariera sa a însumat peste cinci decenii de activitate, nouă discuri de autor și apariții pe mai mult de 38 de albume colective.

Constantin Drăghici s-a stins din viață în 2015, însă muzica sa continuă să fie ascultată și iubită. El rămâne nu doar un simbol al muzicii românești, ci și un exemplu de curaj, perseverență și talent care a reușit să strălucească pe cea mai mare scenă a lumii.

Citește și: Pe marele artist Aurelian Andreescu l-au descoperit la „Pescăruș” când se distra cu prietenii