Elvira Popescu a fost una dintre cele mai strălucitoare figuri ale scenei românești și internaționale, un nume care a traversat cu eleganță granițele culturale și lingvistice ale Europei. S-a născut la București, la 10 mai 1894, într-o perioadă în care capitala României începea să-și contureze identitatea modernă. 

Copilăria și formarea unei viitoare stele

Încă din copilărie, Elvira a atras atenția prin naturalețea cu care se exprima, prin grația mișcărilor și printr-un simț al spectacolului rar întâlnit.

În adolescență, și-a îndreptat pașii către Conservatorul de Artă Dramatică, instituție pe care a absolvit-o cu succes. Studiile i-au consolidat talentul nativ și i-au oferit instrumentele necesare pentru o carieră pe scenă. 

La scurt timp după finalizarea studiilor, a fost angajată la Teatrul Național din București, unde a interpretat roluri principale care au propulsat-o rapid în prim-planul vieții culturale românești.

Bucureștiul interbelic și primele succese teatrale

În perioada interbelică, Bucureștiul era un oraș efervescent, iar Elvira Popescu s-a integrat perfect în acest context artistic dinamic. Pe scena Teatrului Național, prezența sa era remarcabilă: avea prestanță, un mers elegant și o capacitate extraordinară de a-și cuceri publicul. Rolurile jucate au transformat-o într-o actriță extrem de apreciată, iar succesul nu a întârziat să-i deschidă noi orizonturi.

Împreună cu actorii Ion Manolescu și Ion Iancovescu, Elvira Popescu a pus bazele Teatrului Mic și Excelsior, contribuind activ la dezvoltarea vieții teatrale bucureștene. Această perioadă a reprezentat pentru ea o etapă de maturizare artistică, dar și momentul în care a început să fie remarcată de personalități culturale din afara României.

Întâlnirea decisivă cu Louis Verneuil

Un rol esențial în destinul Elvirei Popescu l-a avut dramaturgul francez Louis Verneuil. Acesta a devenit nu doar un colaborator important, ci și un admirator profund al actriței. În acei ani, Verneuil era unul dintre cei mai apreciați autori francezi, iar piesele sale se bucurau de un succes considerabil. Fascinat de talentul și personalitatea Elvirei, el a început să scrie special pentru ea, oferindu-i roluri care îi puneau în valoare farmecul și inteligența scenică.

Relația dintre cei doi a depășit sfera profesională, iar presa mondenă a vremii a speculat intens legătura lor. Se spunea că dramaturgul ar fi fost îndrăgostit fără speranță de actrița româncă, iar acest sentiment i-a influențat profund viața și creația.

Parisul și consacrarea internațională

În anul 1923, la vârsta de 29 de ani, Elvira Popescu ajunge la Paris, oraș care avea să-i definească destinul artistic. Louis Verneuil îi deschide porțile teatrului francez, angajând-o la Théâtre de la Michodière. Tot el scrie pentru ea comedia „Verișoara din Varșovia”, piesa cu care Elvira debutează pe scena pariziană.

Succesul a fost fulminant, în ciuda faptului că actrița nu stăpânea încă foarte bine limba franceză. Accentul său străin, departe de a fi un impediment, a devenit atuul său principal. Publicul francez a fost fascinat de frumusețea exotică, de eleganța și de naturalețea Elvirei Popescu. După acest debut, Verneuil a continuat să scrie pentru ea o mare parte dintre piesele care aveau să-i aducă faima internațională.

Regina scenei franceze

După un deceniu petrecut la Paris și câteva sute de reprezentații, Elvira Popescu ajunge să fie una dintre cele mai populare actrițe ale Franței, depășind ca notorietate chiar și nume precum Greta Garbo. Publicul o adoră, iar critica o numește „Notre-Dame du Théâtre”, considerând-o o adevărată regină a scenei.

Pe lângă piesele semnate de Louis Verneuil, Elvira joacă și în creațiile unor dramaturgi importanți precum Henry Bernstein, André Roussin și Sacha Guitry. Unele spectacole în care apare depășesc pragul impresionant de 2.000 de reprezentații, semn al popularității sale extraordinare și al cererii constante din partea publicului francez.

Cariera cinematografică și întâlnirea cu marile nume

Pe lângă teatru, Elvira Popescu cochetează cu succes și cu cinematografia. Cariera sa în film se întinde pe o perioadă de aproximativ 50 de ani, timp în care joacă în peste 30 de producții realizate în afara României. Printre cele mai cunoscute filme se numără „La Présidente”, „Ils étaient neuf célibataires”, „Austerlitz”, „Plein Soleil”, dar și alte titluri apreciate de public.

În această perioadă, Elvira Popescu ajunge să joace alături de mari staruri internaționale, precum Alain Delon și Claudia Cardinale, consolidându-și statutul de actriță de prim rang. De asemenea, este numită director al unor instituții culturale importante, printre care Théâtre de Paris și Théâtre de Marigny, o recunoaștere rară pentru o actriță de origine străină.

Unii critici susțin că farmecul și eleganța Elvirei Popescu l-ar fi inspirat pe Henri Matisse în realizarea celebrului tablou „La Blouse Roumaine”, pictat în 1940.

Viața personală și poveștile din umbra scenei

În plan personal, Elvira Popescu se căsătorește cu baronul Maximilien Sébastien Foy, care devine ulterior conte, iar ea primește titlul de contesă. Relația cu Louis Verneuil se încheie, iar dramaturgul cade într-o depresie profundă. Pleacă în America și revine la Paris după cel de-Al Doilea Război Mondial. În 1952, Verneuil se sinucide într-o cameră de hotel din Franța, lăsând în urmă trei testamente.

Toate cele trei testamente sunt declarate valabile, iar în două dintre ele Elvira Popescu este desemnată moștenitoare. După moartea contelui Foy, actrița primește, la rândul ei, o avere considerabilă și o proprietate la Mézy, confirmând statutul său privilegiat în societatea franceză.

Ultimii ani și moștenirea unei dive

Ajunsă la vârsta a treia, Elvira Popescu își păstrează farmecul care i-a cucerit pe francezi timp de decenii. În apartamentul său de pe Avenue Foch, continuă să organizeze un salon monden frecventat de personalități literare, politice și financiare. 

Printre cei care îi trec pragul se numără André Roussin, Guy de Rothschild, Jacques Chirac, Pierre Cardin și Valéry Giscard d’Estaing, toți fermecați de poveștile și spiritul său.

Elvira Popescu este recompensată cu premiul „Molière” pentru cea mai bună actriță, acordat de Asociația Actorilor Francezi, și primește de două ori Legiunea de Onoare, una dintre cele mai înalte distincții ale statului francez. Se stinge din viață la Paris, pe 11 decembrie 1993, la venerabila vârstă de 99 de ani, lăsând în urmă imaginea unei adevărate legende a teatrului și filmului european.

Citește și: Starurile Bucureștiului interbelic: Pe Silly Vasiliu, vedeta de la Alhambra, părinții au vrut să o mărite cu forța la 14 ani