Maria Filotti s-a stins din viață acum mai bine de șase decenii, însă a rămas nemuritoare în memoria colectivă a iubitorilor de teatru și film, fiind considerată una dintre cele mai importante actrițe ale teatrului românesc din toate timpurile. Era, prin definiție, o perfecționistă, mereu implicată în lupte interioare, așa cum orice mare artist care respectă atât publicul, cât și pe sine trebuie să fie. Marea doamnă a scenei a trăit sub semnul interogației, reflectând constant asupra artei și alegerilor sale.

Tinerețea și educația

Lucidă până în măduva oaselor, extrem de logică, temperamentală și dotată cu o inteligență ieșită din comun, Maria Filotti a lăsat o amprentă de neșters asupra teatrului românesc. Într-o carieră remarcabilă ce a durat 51 de ani, a jucat în 167 de piese, deținând rolul principal în 45 dintre acestea. Talentul său a fost descoperit de un profesor la examenul de bacalaureat, ceea ce i-a deschis drumul spre o carieră legendară.

Maria Filotti s-a născut în comuna Batogu, lângă Brăila. A văzut prima piesă de teatru în timpul școlii primare, o experiență care i-a aprins pasiunea pentru scenă. După terminarea școlii primare, a urmat cursurile Școlii Secundare de Fete „Penetis și Zurmali” din orașul natal.

La examenul de bacalaureat, susținut la Liceul I.C. Massim, președintele comisiei era profesorul universitar Ștefan Sihleanu, directorul Teatrului Național din București. Acesta a fost imediat impresionat de calitățile artistice ale Mariei și se spune că i-a sugerat să urmeze o carieră în artă.

După liceu, Maria Filotti a studiat Litere și Filosofie la Universitate și Arta Dramatică la Conservatorul din București, la clasa celebrei Aristizza Romanescu. La spectacolul de absolvire, a fost remarcată de Alexandru Davila, care i-a propus să joace la Teatrul Național din București. A debutat pe scena acestui teatru pe 29 septembrie 1907, la deschiderea stagiunii, interpretând rolul Vidrei din Răzvan și Vidra de Hasdeu.

Ascensiunea și expunerea internațională

Deși și-a făcut debutul în București, Maria Filotti a ales să-și continue cariera la Iași, unde s-a remarcat rapid în câteva spectacole de succes. 

În 1909, a primit o bursă și a plecat la Viena pentru un an, experiență care i-a consolidat abilitățile artistice și i-a oferit o perspectivă mai largă asupra teatrului european.

Implicarea în război și devotamentul față de teatru

Când a izbucnit Primul Război Mondial, Maria Filotti se afla la Iași. S-a implicat activ în ajutorarea soldaților răniți pe front, organizând un spital de campanie unde a îngrijit personal răniții. În același timp, a continuat să joace pe scenă, demonstrând un angajament extraordinar față de țară și artă.

După război, în 1919, s-a angajat ca profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică, transmisiunea cunoștințelor sale inspirând generații de viitori actori. A jucat alături de unii dintre cei mai mari actori români, precum Constantin I. Nottara, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Ion Manolescu și Maria Ventura, interpretând 45 de roluri principale în 167 de piese.

Interpretări apreciate și recunoaștere critică

Unul dintre cele mai remarcabile roluri ale sale a fost în piesa Pariziana. Scriitorul Mihail Sebastian, în 1929, nota despre interpretarea sa: „Și-a construit rolul patetic, cu resurse de comediană mare, făcând să uităm tot ce ar fi fost fals și vechi. A creat o femeie, a schițat un caracter, a descoperit un umor ascuns și a făcut să strălucească o replică ștearsă. Încă un mare succes al unei artiste mari.”

De-a lungul carierei, Maria Filotti a demonstrat o versatilitate remarcabilă, interpretând roluri clasice, ingenue, femme fatale, regine și, după cum îi plăcea să spună, „din când în când… câte un om adevărat”. Performanțele sale au fost marcate de autenticitate, profunzime emoțională și rigoare intelectuală, câștigând admirația publicului și respectul criticilor.

Conducere și contribuții la teatrul românesc

Influența Mariei Filotti a depășit scena teatrală. În 1930, a fost aleasă președintă a Sindicatului Artiștilor Dramatici și Lirici, reflectând recunoașterea autorității și experienței sale de către colegi. A fost, de asemenea, societară de onoare a Teatrului Național din București.

Activitatea sa a fost recunoscută și de stat. Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953, al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, i s-a acordat titlul de „Artist Emerit al Republicii Populare Române” pentru merite deosebite și realizări valoroase în artă.

Realizări cinematografice

Maria Filotti a apărut și în cinematografia românească timpurie, jucând în patru filme: Independența României, Pe valurile fericirii, Visul unei nopți de iarnă și Citadela sfărâmată. 

Aceste apariții au completat activitatea sa teatrală și au adus talentul său unui public mai larg, consolidându-i statutul de pionier în artele spectacolului din România.

Moștenire și legături de familie

Teatrul din Brăila poartă numele său, Teatrul Maria Filotti, din 1969, păstrând astfel moștenirea sa pentru generațiile viitoare. Ea a fost mama scriitorului și producătorului Ion Filotti Cantacuzino și bunica actorului Șerban Cantacuzino, continuând tradiția artistică a familiei.

Viața Mariei Filotti este un exemplu de devotament pentru artă, reziliență în fața provocărilor și urmărirea excelenței artistice. A reușit să unească teatrul, cinematografia și educația, lăsând o moștenire care continuă să inspire actori, regizori și spectatori.

Povestea sa demonstrează puterea talentului, perseverenței și angajamentului față de artă. Maria Filotti nu doar că a ridicat teatrul românesc la noi culmi, ci a fost și un adevărat lider cultural – o artistă al cărei impact a depășit rolurile sale, influențând cursul artelor spectacolului în România pentru generații întregi.

Maria Filotti rămâne un simbol al pasiunii, inteligenței și integrității artistice. Viața și cariera sa arată cum dedicarea și talentul unei singure persoane pot lăsa o amprentă durabilă în istoria culturală a unei națiuni, făcând-o cu adevărat nemuritoare.

Citește și: Starurile Bucureștiului interbelic: Actrița Lulu Savu, diva din Cvartetul lui Constantin Tănase